488 matches
-
Satan, X. 703 William Shakespeare, Henric al IV-lea, act III, scena 1, 5-8. 704 Marin Sorescu, Somn 705 Gerardo Diego, Noapte albă 706 D.B. Cohen, Toward a theory of dream recall, Psych. Bull, 1974, 81: 138-154. 707 Nichita Stănescu, Cosmogonia sau cântec de leagăn, Laus Ptolemei, 1968. 708 Etienne de Sénacour, Obermann 709 ros de remușcări pentru ura și indolența sa, Dumnezeu a creat somnul, Baudelaire, Les Fleurs du mal. 710 Ion Vinea, Steaua somnului 711 Liviu Pendefunda, Nirvana, Falii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sisteme cosmologice pe care spiritual umanul le-a imaginat, rămânem cu impresia că în toate cazurile se pornește de la un proces genetic fenomenal empiric, parțial, izolat, pentru ca aici să facă saltul întreaga sferă cosmică”. Participăm la o permanentă repetare a cosmogoniei. Orice concepție metafizică va trebui sa fie întotdeauna însoțită de conștiință, căci ea încapsulează experiența, depășind-o enorm prin conținutul viziunii sale ideatice. Actualmente, „fizica timpului nostru prin noțiunile de câmp, undă și radianță, mai temeinic decât orice altă disciplină
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dar în același timp o imanență. Marea ei taină e articularea finitului cu infinitul. În contrast cu Piramida, Coloana nu se sfârșește, căci au intervenit în alcătuirea ei procedee de simbolizare a infinitului. Coloana reprezintă timpul mitic, format dintr-un șir de cosmogonii alternante fiecare cu reîntoarcerea ei la starea precosmică, așa cum prin alternanța zi-noapte se reiterează cosmogonia. Coloana fără sfârșit ne apropie de cerul și stelele pe care le-au căutat egiptenii, babilonienii și desigur dacii, urmașii mai apropiați ai lui Brâncuși
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Piramida, Coloana nu se sfârșește, căci au intervenit în alcătuirea ei procedee de simbolizare a infinitului. Coloana reprezintă timpul mitic, format dintr-un șir de cosmogonii alternante fiecare cu reîntoarcerea ei la starea precosmică, așa cum prin alternanța zi-noapte se reiterează cosmogonia. Coloana fără sfârșit ne apropie de cerul și stelele pe care le-au căutat egiptenii, babilonienii și desigur dacii, urmașii mai apropiați ai lui Brâncuși. Pasărea măiastră (1909-1915) sugerează viziunea zborului avântat spre nemărginirea cosmică, spre lumină, iar Cocoșul, văzut
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul este amoral, nu cunoaște și nu distinge categoriile
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
aici plecând", dar se recomandă ca raționalist ș.a. Unele nuanțări sunt, cred, necesare, monopolul asupra adevărului științific nefiind, din câte știm, instituit. De fapt, lucrarea a și fost propusă tocmai ca o invitație la dezbatere. Cartea începe cu o adevărată cosmogonie despre cum universul a produs omul (de ce nu invers?), iar omul, membru al societății deja, a produs banul și se termină cu un capitol dedicat banilor în socialism. Pe parcurs, autorul ne informează că "toate verigile (acestei antropomonetarogeneze) sunt la
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
condiției umane, în general. Există un temei mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
născut oamenii. În mitologia indiană, lumea se naște tot din fecunditatea divină, fie dintr-o totalitate cosmică androgină, fie dintr-un cuplu primordial. Cuplul primordial dă naștere cuplurilor de zeități principale: Brahma Sarasvati, Vishnu Lakshmi, Shiva Parvati. În mitologia greacă, cosmogonia este antropomorfizată. Din haos au apărut Geea / Gaia / Pământul și Eros / Dorința. Geea a născut ființe egale sieși, Uranus / Cerul, Pontus / Marea. Din unirea lui Uranus cu Geea s-a născut Cronos / Timpul. Cronos și-a mutilat tatăl prin castrare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu totul altceva. În sfârșit e creatorul Luceafărului care ca și Faust al lui Goethe, este păstrând proporțiile cantitative și neșovăind a evidenția la poetul român puterea sintetică și capacitatea înlăturării ispitelor delirului fantasmagoriei și a abaterilor din drum o cosmogonie, o sinteză, formidabilă intuire a deplinei armonii dintre basm și gândire (dintre metaforă ca mod de exprimare, ca modalitate de cunoaștere, ca unealtă de captare și speculațiile spiritului) și o mărturisire filozofic-ontologică totală"18. De altfel, Steinhardt e fascinat și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Keywords: Romanian Communism, cultural policies, Aurel Baraga, ideology, theatre. În catalogul de personalități canonice ale literaturii de după 1944, Aurel Baranga este o prezență inconturnabilă: asemeni unui Horia Lovinescu sau Mihail Davidoglu, el ipostaziază condiția creatorului dramatic devotat idealului ce guvernează cosmogonia comunistă. Baranga face tranziția de la avangarda anilor '30 la angajarea de după 1944. Membru al partidului comunist din 1945, el își asumă o identitate marcată de tragedia Holocaustului: câteva dintre cele mai importante pagini despre crimele regimului antonescian îi aparțin, iar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un cuvânt, am încercat să pun în lumină contribuțiile majore la istoria ideilor și credințelor religioase. Pentru istoricul religiilor fiecare manifestare a sacrului este importantă; dar nu e mai puțin evident că structura zeului Anu, de exemplu, sau teogonia și cosmogonia transmise în Enuma eliș, sau în legenda lui Ghilgameș, revelă creativitatea și originalitatea religioasă a mesopotamienilor, mai fericit decât, să zicem, riturile apotropaice împotriva lui Isimaștu sau mitologia zeului Nusku. Uneori, importanța unei creații religioase este revelată de valorizările sale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
morții etc.). Pentru a nu cita decât un exemplu, un mit cosmogonic pune în scenă Apele Primordiale și Creatorul, antropomorf sau sub formă de animal acvatic, plonjând în fundul oceanului pentru a aduce materia necesară creării lumii. Enorma difuziune a acestei cosmogonii și structura sa arhaică incjică o tradiție moștenită din cea mai veche preistorie 42. 37 Vezi M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 69 sq. 38 Curt Sachs, World History of the Dance (1931), pp. 124,208. - 19 Vezi bogata documentație la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a unui izvor lângă un arbore 25. Arborele cosmic este socotit a fi în Centrul Lumii și unește cele trei regiuni cosmice, căci el își afundă rădăcinile în Infern și vârful său atinge Cerul 26. Întrucât lumea trebuie reînnoită periodic, cosmogonia va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni. Dar îl găsim, de asemenea, în societățile de cultivatori primitivi, care prelungesc, întrucâtva, concepțiile religioase ale neoliticului. Ideea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mitice, ca în Mesopotamia (§ 22), sau pur și simplu de confruntarea dintre 27 A se urmări exemplele în M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 58 sq. Jtrad. Românească, pp. 40 sq. - Nota trad. |. Australienii nu cunosc, la drept vorbind, o cosmogonie, dar "formarea Lumii" de către Ființe supraumane echivalează cu "creația" sa; cf. Religions australiennes, pp. 55 sq. 28 R. S tei n, "Archilecture et pensee religieuse en Extreme-Orient", p. 168. A se vedea ibid. Descrierea unui alt tip de locuință neolitică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut, prin partenogeneză, primul cuplu, Cerul (An) și Pământul (Ki), încarnând principiile masculin și feminin. Acest prim cuplu era împreunat, până la confundare, într-un hieros gamos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Căci energia divină se revărsa direct asupra cetății - altfel zis, asupra "Pământului" - o sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică și abundent răspândită. (O vom regăsi în mitul lui Baal, § 50.) Conform tradiției sumeriene, după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk. În pofida reinterpretării lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imaginea primordială a unei totalități acvatice nondiferențiate, în care se distinge prima pereche, Apsu și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
noi, și (în sfârșit) să putem dormi!" (1,37-39). Se poate descifra în aceste versuri nostalgia "Materiei" (adică a modului de existență care corespunde inerției și inconștienței substanței) pentm imobilitatea primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să distrugem ceea ce noi înșine am creat! Supărătoare, desigur, este purtarea lor, dar să-i răbdăm cu blândețe" (I, 41-46). Însă Apsu nu s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
singur nume: Kingu. Îi tăiară vinele și din sângele său Ea a făcut omenirea (VI, 30)31. Poemul povestește apoi ridicarea unui sanctuar (i. E. a palatului zeului) în onoarea lui Marduk. Deși utilizează teme mitice tradiționale, Enuma eli$ prezintă o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând Tiamat, sunt încărcați de valori "demonice". Tiamat nu înfățișează doar totalitatea haotică primitivă care precede orice cosmogonie; ea sfârșește prin a se revela ca făuritor al unor monștri fără număr; "creativitatea" sa este în întregime negativă. Așa cum îl prezintă Enuma eliș, procesul creației este foarte devreme pus în pericol de dorința lui Apsu de a-i anihila
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un mod de existență pur formal.) Asasinarea lui Apsu deschide seria "morților creatoare", căci Ea nu numai că îi ia locul, dar schițează o primă organizare în masa acvatică ("în acel loc și-a întemeiat lăcașul [.] a hotărât așezarea sanctuarului"). Cosmogonia este rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și pământul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au fost încoronați la Memfis; foarte probabil, ceremonia culminantă o repeta pe aceea inaugurată de Menes. Ea nu era o comemorare a isprăvilor lui Menes, ci reînnoirea sursei creatoare prezente în evenimentul originar 2. Întemeierea statului unificat echivala cu o cosmogonie. Faraonul, zeu întrupat, instaura o lume nouă, o civilizație infinit mai complexă și superioară aceleia a orașelor neolitice. Esențialul era de a asigura permanența acestei opere efectuate după un model divin; altfel spus, de a evita crizele susceptibile de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
între relicvele unui trecut definitiv închis, întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor local principal cu demiurgul. Când era vorba de zeii creatori, asimilarea era ușurată de asemănarea lor structurală. Dar teologii au elaborat, pe deasupra, sinteze îndrăznețe, asimilând sisteme religioase eterogene și asociind figuri divine net antagonice 4. Asemeni atâtor altor tradiții, cosmogonia egipteană începe cu apariția unei coline din Apele Primordiale. Apariția acestui "Loc dintâi" deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței 5. La Heliopolis, locul numit "Colina de Nisip", care făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]