638 matches
-
și bune. Primele: numesc vicleșugul, vrăjile. Exemplu: transformarea de tip demonic a șarpelui vṛtra, magicianul, trickster-ul. Alterează ordinea cosmică, Împiedică mersul soarelui, ține apele legate. Celelalte sunt măyă ale lui indra, folosite atunci când se luptă cu forțele demonice, și măyă cosmologică - apanaj al zeilor suverani, creatoare de forme și ființe. Fiind o noțiune ambiguă și chiar ambIValentă, măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică. (Pe de o parte, numește transformarea magică, demonică, pe de altă parte, puterea creatoare a lui varuṇa
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fundamentală a lui Freud constă în faptul că a considerat sexualitatea ca fiind pură, un fenomen explicabil prin sine, sieși suficient, ceea ce n-a fost niciodată. Ar fi mai degrabă, e de părere Eliade, o cale de cunoaștere, cu funcție cosmologică, o hierofanie, subliniind că în complexul lui Oedip contează imaginea mamei, generică, și nu mama în cauză, cum a lăsat Freud să se înțeleagă, slăbiciune corectată de către Jung. 63 Pierre Bonte, Michel Izard, op. cit., pp. 252-253. 64 Barry Powell, op.cit.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintr‑un unghi inedit, a problemei răului absolut care acționează în istorie. Din unghi inedit, deoarece mitul imaginează, pentru prima dată și hotărâtor, așa cum sublinia Bernard McGinn, răul absolut încarnat într‑o ființă umană. Într‑adevăr, toate religiile „tradiționale” sau „cosmologice” - potrivit terminologiei istoricilor religiilor - explică prezența răului în lume ca pe un accident divin, față de care ființa umană nu se simte cu nimic vinovată: este cazul religiei grecești sau al hinduismului, pentru a nu invoca decât două exemple. Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
16 al Didahiei ar fi cea dintâi confirmare a datei). La originea mitului creștin nu se află o singură tradiție rămasă ascunsă, așa cum presupunea Bousset, ci patru tradiții precreștine care, în anumite împrejurări, devin convergente. Acestea sunt: 1. mitul confruntării cosmologice, Chaoskampf‑ul deplasat în spațiul eshatologic; 2. mitul adversarului: - Satan: Psalmii pseudodavidici 19, 15; 1 Enoh 40, 7 (la plural „Satane”: ei sunt defăimători ai „celor ce viețuiesc în pustie”, apropiați ai lui Dumnezeu); 53, 3; 54, 6; Cartea Jubileelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
texte. . Cu toate acestea, nu putem nega faptul că, în cazul lui Chiril, avem de‑a face cu o limpezire, cu o reactualizare a vechiului mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne reamintește că esența teologiei evagriene - recuperată în opera unor sfinți precum Ioan Casian, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul sau Grigorie Palama - se ascunde în faimoasele sale „tratate practice”, veritabile bijuterii ale gândirii ascetice de inspirație biblică, iar nu în speculațiile cosmologice de inspirație origenistă, care compun Kephalaia gnostica. Acestea sunt „doar o tentativă (discutabilă adeseori) de a contrapune o gnoză ortodoxă gnozei heterodoxe, o încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și mistica «teologică». Ele și numai ele în ansamblul corpusului evagrian sunt într-adevăr o operă de speculație intelectuală, dar privată, asupra unui spațiu cosmologic cu valoare de interval între om și Dumnezeu, și deci nu se situează nicidecum în inima spiritualității evagriene înseși”1. Ca și Origen, Evagrie și-a scris opera într-un timp în care teologii Bisericii încă mai puteau tatona cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau monastice. Nu trebuie uitat că el a murit împăcat cu Biserica, înaintea declanșării violentei crize origeniste (la sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat să fie citit, comentat și colecționat atât înainte, cât și după condamnarea speculațiilor sale cosmologice la al cincilea Sinod Ecumenic din anul 533. Numai pentru că a fost prețuit de către monahii sau clericii luminați ai Bisericii, scrierile evagriene s-au păstrat în numeroase biblioteci ecleziastice, pentru ca, în sfârșit, erudiții moderni - între care nu puțini călugări - să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Hristos apare drept Cel care, „bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți” (II Corinteni 8, 9). În sfârșit, o privire filozofică poate întrevedea în Călătorul heruvimic refuzul înțelegerii Providenței prin prisma unui model cosmologic mecanicist sau determinist, cel pe care revoluțiile științifice ale veacului al XVII-lea l-au promovat, întărind ideologia „religiei naturale” și deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să lumineze modernitatea paginilor citite: o cu pretextul nuvelei Cezara, este evidențiată legătura dintre intertextualitate și ekphrasis; o lectura intratextului în cheia MER; o [Archaeus] este citit ca alegorie a intertextualității; o s-a încercat apropierea de un al treilea model cosmologic, neexplorat de Ioana Em Petrescu, și anume cel einsteinian. Sub aspect metodologic, analiza pe text a urmat o stilistică progresivă (după modelul stilisticii contrastive), pe traseul intratextual uneori labirintic între text și avantext, circumscris criticii genetice care a adoptat intratextualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu uita că hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe Archaeus". Manuscriptul, nucleu intratextual predilect la Eminescu, ilustrează cel mai bine conotația intertextuală a "studiului de caz" cu directorul de teatru. 4.3. Intratextualitate transgenerică. Al treilea model cosmologic, einsteinian Am văzut într-un capitol anterior cum se produce, prin intertextualitate, un efect de spațializare care anulează conjugarea verbului la trecut, prezent și viitor. Vom promova în prezentul capitol o dimensiune unitară blocul temporal. Sintagma fizicii recente se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se dovedește relevantă atât pentru conceptul din teoria textului, cât și pentru comprehensiunea viziunii eminesciene asupra timpului. De fapt, pe ultima o sintetizează. Ioana Em. Petrescu preia teoria celor trei etape ale cosmologiei 61, care postulează sistemul cu trei modele cosmologice, numite platonician, kantian și einsteinian, pentru a le confrunta cu etapele devenirii viziunii poetice eminesciene. Primul este modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat până în secolul al XVII-lea ca viziune a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe ultima o sintetizează. Ioana Em. Petrescu preia teoria celor trei etape ale cosmologiei 61, care postulează sistemul cu trei modele cosmologice, numite platonician, kantian și einsteinian, pentru a le confrunta cu etapele devenirii viziunii poetice eminesciene. Primul este modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat până în secolul al XVII-lea ca viziune a universului sferic, a cărui lege e armonia muzicală, a cărui mișcare e dansul sau rotirea ritmică a aștrilor după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
explică cercetătoarea de la Cluj. Ipotezele heliocentrice ale lui Copernic, precum și studiile lui Giordano Bruno, experiențele lui Galilei și modificarea revoluționară a bazelor fizicii realizată de Newton au favorizat trecerea la a doua etapă a cosmologiei europene, care propune drept model cosmologic mecanismul (Ioana Em. Petrescu: 2005, 19 et all.). Luneta lui Galilei zdruncină convingerea în spațiul privilegiat central, adevăr al gândirii mitice convertit, în timp, în metaforă, cum ar fi imaginea axis mundi pentru că omul are nevoie de refugiul unui centru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și-l anini de salba iubitei tale;" Eminescu: 2011, II, 50); derivată din metempsihoză, există și imaginea unui om care suferă acest proces. Hipertextul în cauză (sau seria intratextuală) se prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a unor intuiții cosmologice, totodată. Și în gândirea indiană există concepția formării universului prin expansiune. Însuși cuvântul Brahman își are originea în verbul brh = "a crește", "a se dilata", fapt apreciat și de fizicieni (Bhose: 2009, 82; 2013, 20). În lumina concepțiilor științifice de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a intuit adevăruri greu de verificat în urmă cu un secol sau imposibile (dacă admitem că există astfel de cugetări). Teoria relativității a adus în lumea științifică al treilea Univers, iar apariția unei alte imagini presupune debutul unui nou model cosmologic: einsteinian. În cartea care se intitulează, în funcție de ediție, și Eminescu, poet tragic, autoarea lămurește semnificația/utilitatea modelului cosmologic pentru discursul critic al eminescologului și alege să aplice în studiul poeziei primele două modele. Cel einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de cugetări). Teoria relativității a adus în lumea științifică al treilea Univers, iar apariția unei alte imagini presupune debutul unui nou model cosmologic: einsteinian. În cartea care se intitulează, în funcție de ediție, și Eminescu, poet tragic, autoarea lămurește semnificația/utilitatea modelului cosmologic pentru discursul critic al eminescologului și alege să aplice în studiul poeziei primele două modele. Cel einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că modelul cosmologic (s.n.) constituie o realitate de profunzime a viziunii, depășind în adâncime nivelul conștiinței teoretice (științifice), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
În cartea care se intitulează, în funcție de ediție, și Eminescu, poet tragic, autoarea lămurește semnificația/utilitatea modelului cosmologic pentru discursul critic al eminescologului și alege să aplice în studiul poeziei primele două modele. Cel einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că modelul cosmologic (s.n.) constituie o realitate de profunzime a viziunii, depășind în adâncime nivelul conștiinței teoretice (științifice), dar și nivelul materialului mitic din care se constituie viziunile cosmogonice explicite din operele literare, pentru că modelul cosmologic este expresia sentimentului existenței în lume (s.a.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că modelul cosmologic (s.n.) constituie o realitate de profunzime a viziunii, depășind în adâncime nivelul conștiinței teoretice (științifice), dar și nivelul materialului mitic din care se constituie viziunile cosmogonice explicite din operele literare, pentru că modelul cosmologic este expresia sentimentului existenței în lume (s.a.), a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul (Ioana Em. Petrescu: 2005, 21). În capitolele de până acum ale prezentei cercetări, am urmărit intratextualitatea eminesciană din textele în proză, fie că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminesciană din textele în proză, fie că le-am alăturat (corespondență intratextuală), fie că le-am suprapus, variantă finală peste variante parțiale (filiație intratextuală). Nuvela Sărmanul Dionis, chiar și [Archaeus] ne-au trimis de multe ori cu gândul la modelul cosmologic einsteinian, mai ales când elementele furnizate de proză sunt relaționate la teorii sau imagini similare dezvăluite poetic; întâlnirea lor am numit-o intratextualitate transge nerică. Facem precizarea că, pentru noi, modelul cosmologic nu trebuie separat de semnificațiile mitice. Motivul se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trimis de multe ori cu gândul la modelul cosmologic einsteinian, mai ales când elementele furnizate de proză sunt relaționate la teorii sau imagini similare dezvăluite poetic; întâlnirea lor am numit-o intratextualitate transge nerică. Facem precizarea că, pentru noi, modelul cosmologic nu trebuie separat de semnificațiile mitice. Motivul se ascunde în însuși mecanismul intratextualității eminesciene (atât cât am putut să-l înțelegem): informații din cele mai diferite domenii conduc la formulări expresive și percutante în paginile de literatură, altfel spus, hipo
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
gândirea, ci și din ființa sa" (apud Merleau-Ponty: 1978, 119). Revoluția relativistă, cu descoperirea expansiunii cosmice, a noilor dispuneri spațiu/timp, a diferențelor care neuni formizează fluidul cosmic continuu, oferă fundamentul pe care se va ridica un nou edificiu, inclusiv cosmologic, ulterior redactării modelelor lui Merleau-Ponty: teoria "găurilor negre" aparținând lui Stephen W. Hawking. Întoarcerea în timp este posibilă, ne asigură fizicianul, chiar dacă deocamdată la nivelul unor particule mai mici decât boaba spumii, a cărei dimensiune o captează pe cercetătoarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la paginile eminesciene pentru a verifica, din nou, ideea conform căreia un hipertext, respectiv o serie intratextuală transgenerică, se pot prezenta ca punct (zonă) de convergență al unor hipotexte din câmpuri discursive distincte, motiv pentru care optăm să coroborăm nivelul cosmologic cu cel mitic, nu să-l excludem pe cel de al doilea (vezi supra, Ioana Em. Petrescu, definirea modelului cosmologic). (H2a) Acolo vei trăi un secul și ți se va părea o zi. [...] Timpul lor? O oră din viața ta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prezenta ca punct (zonă) de convergență al unor hipotexte din câmpuri discursive distincte, motiv pentru care optăm să coroborăm nivelul cosmologic cu cel mitic, nu să-l excludem pe cel de al doilea (vezi supra, Ioana Em. Petrescu, definirea modelului cosmologic). (H2a) Acolo vei trăi un secul și ți se va părea o zi. [...] Timpul lor? O oră din viața ta va fi un veac pentru ei. Clipele vor fi decenii [...] Eu singur voi fi mort și îngropat când vei reveni
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
măsurată cu rigla, ea rămâne o metaforă: a căutării absolutului. Eminescu a suferit de teama de relativitate, a căutat mereu leacul și, în felul lui, l-a aflat. Emancipat de sub ascultarea cu privirea-n jos a oricărui model, filosofic sau cosmologic, platonician ori kantian, poetul a întâlnit elementele semnificative din cele două într-un al treilea model, obținut prin acuitate și creație, pe fondul vizionarismului căruia îi spunem modernitate. Theodor Codreanu remarcă diferențe de receptare, implicit de situare a "celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]