546 matches
-
ideal, elegant și cosmopolit al orașului; aparținea aristocratizanților, esteți rafinați, și avangardiștilor, care au creat, cu formula artei pentru artă, o literatură ce a Învățat multe lucruri din Europa; aceștia aparțineau cercului de artiști din jurul revistei Sur, frecvent acuzată de cosmopolitism, pe care Victoria Ocampo, cumnata lui Adolfo Bioy Casares, a fondat-o În 1931 și la care au colaborat atât Borges, cât și Bioy. Conform „mitologiei“ literare argentiniene, În anii ’20, cele două cartiere din jurul străzilor porteñas Florida și Boedo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
comună pot diferi în nivelul la care o valorizează, în comparație cu alte identități mai cosmopolite, iar într-o democrație oamenii cu aceeași identitate națională sînt liberi să se împartă după alte criterii. Regimurile comuniste erau în mod ideologic antinaționaliste, încurajînd un cosmopolitism centrat pe Moscova. Marxism-leninismul a fost proclamat drept filosofie universală, ceea ce făcea naționalismul perimat. Ca reacție împotriva "modernizării" în stilul Moscovei, oamenii se puteau identifica cu simboluri naționale, democratice sau nedemocratice (cf. Gellner, 1983). Însă izolarea de curentul principal al
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
i se da puțin, i se și lua puțin, și socoteala era totdauna limpede, fără deficit, fără datorii. Dar pe de altă parte, oricât de factice, de falsă și fantastică ar fi fost revoluțiunea socială de la noi, această reacție a cosmopolitismului liberal și fără patrie contra vechii societăți naționale, pasul făcut înainte nu se mai poate face nefăcut, și trebuie să ne-nghițim amarul și să ne culcăm cum ne-am așternut, toate astea de frică de mai rău. Ferească Dumnezeu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toate măsurile puterii statului va fi însă atitudinea nației chiar. Nepăsarea și greociunea noastră ar fi putut să-nvețe mult de la virtuțile economice ale neamului evreiesc. Noi, din contra, n-am fost primitori decât de slăbiciunile și boalele caracterului evreiesc. Cosmopolitismul nostru [î]i ieși înainte celui evreiesc, gustul nostru de critică se bucura de discursurile asmuțătoare a presei evreiești. Un popor c-o puternică mândrie națională n-ar fi îngăduit nicicând înjurăturile epigonilor lui Boerne; un popor cu datini pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în comitetul județean de partid i-am înțeles, dar n-am înțeles ce dracu sperau ei de la el, fiindcă în loc cel puțin să-i protejeze, dimpotrivă, el i-a lăsat pe amândoi în plata ședințelor purificatoare de mentalitate burgheză și cosmopolitism în care au picat, și n-a mișcat un deget când au fost dați afară din universitate. Să-i citești pe Rimbaud, Verlaine și Samain și să afle asta chiar omul complexat că nu se putea delecta cu acești poeți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
filozofiei rămase șeful catedrei și cu mine, cei doi cu care vrusesem să mă împrietenesc și care cultivaseră pe omul neînsemnat fură dați și ei afară, dar, așa cum am spus, cu cântec, prin demascare în ședință pentru mentalitate burgheză și cosmopolitism, demascare condusă cu senzațional apetit inchizitorial de către decanul nostru, Vaintrub, titularul catedrei de marxism. Cei doi puși pe liber erau eminenți tineri, dar, cum spune Ion Micu despre ei, "știau prea multe". Mă trezii râzând de această cinică remarcă (rîserăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
coperți galbene pentru autorii străini, poeții blestemați, Villon, Baudelaire, Rimbaud, două volume Nietzsche și nici un autor român. Hm! Dacă domnișoara ar fi fost de meserie om de cultură, ar fi fost acuzată de ploconire față de Occident, dacă nu chiar de cosmopolitism! Practic nu-mi adusei în această cameră decât cărțile, cu toate că biroul meu era mai bun, dar îmi plăcuse de la început tot ce era, inclusiv biroul ei de arhitectă cu planșeta aceea mare; o umplui cu cărți de-ale mele și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se petrecea la ei acasă, înțelegi în ce sens. Fetele cedau, dintr-o temere care începuse să se insinueze că nu era bine să te pui rău cu ăștia. Puteau fi acuzate, chiar dacă originea lor era sănătoasă, de pildă, de cosmopolitism! Una a fost exmatriculată fiindcă purta ciorapi Capron (ungurești!), se ruja și purta haine de la Consignația. Cineva i-a luat apărarea și a fost și el exmatriculat pe loc... Dar cele două bănățene nu numai că nu s-au lăsat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mentalitate utopică iluministă. Unde încetează utopia politică și unde începe cea literară este greu de spus. Marele principiu este libertatea. Aspectele practice imediate ale acestei ideologii se văd imediat: comunicarea și difuzarea literelor și literaturii pe scară tot mai largă, cosmopolitismul. Pentru prima dată ideea de literatură își afirmă universalitatea globală: geografică, temporală, structurală. Literatura se adresează tuturor timpurilor este o ideea susținută de mulți dintre oamenii de vază ai acestui secol: Schiller consideră că a scrie pentru o singură națiune
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în tradiția învățământului românesc o explicită "pedagogie a urii". În repetate rânduri, dăscălimea este instruită spre a suscita ostilitatea viscerală a elevilor. În procesul predării Istoriei" precizează programa "profesorul educă în elevi dragostea de patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și îmbogățită. Îmboldit să redea contradicțiile societății capitaliste alături de gradul intolerabil de oprimare a proletariatului cu "expresivitate maximă" și să zugrăvească în culori
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestei probleme negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura naționalistă pe care a luat-o comunismul matur a ocolit totuși formula etnică a românismului. Programul... condamnă deopotrivă "naționalismul îngust", șovin, cât și "cosmopolitismul" antinațional, optând pentru formula națiunii proletare în detrimentul națiunii etnice. Noua concepție identitară promovată de autoritățile statale reclama o dublă loialitate din partea cetățenilor, atât față de idealul național, cât și față de cel socialist. În anii săi de maturitate politică, regimul comunist pretinde
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoric. Însă o astfel de filosofie teleologică a istoriei, impregnată de o eshatologie politică, nu mai este posibilă în condițiile unei înțelegeri postmoderne a temporalității și a unei organizări non-cronologice a istoriei. De la loialism național exclusivist la solidaritate umanitară și cosmopolitism. Toate aceste tranziții se repercutează și pe planul concepției identitare. Dacă înainte sarcina identitară a educației istorice era să asigure loialismul național (solicitând solidaritatea exclusivistă a individului cu comunitatea națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
țară vrăjmașă. De aceea nu-i de mirare daca întreaga noastră dezvoltare mai nouă n-a avut în vedere conservarea naționalității, ci realizarea unei serii de idei liberale și egalitare cosmopolite. A fost o finețe extraordinară de-a debita esența cosmopolitismului sub forma naționalității și de-a face să treacă toate elementele sănătoase și istorice ale trecutului sub acest jug caudin. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale țării, orice patriot improvizat și de proveniență îndoioasă a voit să stea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
scriitori amerindieni ce animă scena literară americană actuală, indică prin textele sale opțiunile și dilemele întregului grup etnic din care face parte: integraționismul, cu lucrurile sale bune și rele, și izolaționismul unui patriotism din start anacronic într-o epocă a cosmopolitismului și hibridității. Alexie este unul din reprezentanții de marcă ai celui de-al doilea val al așa-numitei Renașteri amerindiene (vezi NATIVE AMERICAN RENAISSANCE). Cum se zice în franceză, acest indian are mai multe corzi la arcul său, fiind deopotrivă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1969) este un roman ce își permite mai mult decât Herzog al lui Saul Bellow, publicat câțiva ani mai înainte, în același deceniu contestatar și revoluționar. Herzog și Portnoy sunt intelectuali evrei, oscilând între intelectualism și promiscuitate, altruism și individualism, cosmopolitism și respect față de valori tradiționale. Dacă structura romanului lui Bellow este afectată de sumedenia de scrisori imaginare concepute mental de protagonist, în romanul lui Roth, Portnoy monologhează pe canapeaua psihanalistului, făcând destăinuiri legitime în acest context, șocante în altele. Portnoy
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
demagogilor fulgerați în Scrisoarea III și în articole. Fidel gândirii antitetice, de esență transmodernă, Eminescu sublinia necesitatea echilibrului, în marginile adevărului, dintre național și cosmopolit, pretenția celui din urmă de a suprima ce e național însemnând imposibilitatea de existență a cosmopolitismului însuși. Acesta este un semn al gândirii paradoxale specifice ethosului transmodern: "cosmopolit sînt și eu mărturisește Toma Nour; aș vrea ca omenirea să fie ca prisma, una singură, strălucită, pătrunsă de lumină (aceasta e lumea-lumen!, n.n.), care are însă atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un ocean"142. E aici o splendidă gândire antitetică a lumii ca lumen (altminteri, poetul scrie cuvântul Lumină cu majusculă, dovadă că are conștiința transparenței spirituale), așa cum se prefigurează în teologia Părintelui Stăniloae. De aceea, nu este productiv să lauzi cosmopolitismul, eliminând din ecuație specificul național, pledând împotriva identității, precum o fac gânditori postmoderniști ca Guy Scarpetta 143 sau Leon Wieseltier 144, urmați cu zgomot de epigonii lor din România. E vorba, în definitiv, de o gândire în antiteze monstruoase, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
împotriva identității, precum o fac gânditori postmoderniști ca Guy Scarpetta 143 sau Leon Wieseltier 144, urmați cu zgomot de epigonii lor din România. E vorba, în definitiv, de o gândire în antiteze monstruoase, fiind ca și cum ai lăuda omenirea ca întreg (cosmopolitism), dar ai ucide individualul, deși crezi că militezi pentru libertatea individului. Aceste slăbiciuni ale gândirii se manifestă sofistic întotdeauna, fiindcă, așa cum am atras atenția în alte pagini, e la mijloc nu doar o ciupeală la cântarul adevărului, ci e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
naționalism, spunea în 1983 că "nu trebuie să ne așteptăm la sfârșitul epocii naționaliste"145. Dar putem spera la slăbirea acuității conflictului naționalist, în sensul armoniei prismatice a diversităților naționale, după speranțele eminesciene. Așadar, nu naționalism șovin, nu internaționalism și cosmopolitism, ci transnaționalism în ethosul transmodernității. Nu o ideologie care profetizează și propovăduiește dispariția națiunilor este lucrativă în condițiile globalizării, căci aceasta ar duce la biruința omogenizării în defavoarea diversităților. Lumea, sub aparentul ritm înzecit al progresului, și-ar intensifica opacitatea, după
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și că așteaptă să fie ignorat! Alții au încercat să fie mai subtili în tratarea naționalismului, distingând între trei tipuri: cel organic, herderian, moștenire a romantismului german; cel adoptat de națiunile occidentale, legat de contractualismul francez și asociat cu un cosmopolitism rațional; în fine, naționalismul estic și asiatic, cu o evoluție contrară celui occidental, și care a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este o clasificare abuzivă, atrage atenția Alain Dieckhoff, menită să legitimeze naționalismul vestic în fața celui estic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sesizează Hannah Arendt, este "un om care nu este nimic altceva decât un om care și-a pierdut tocmai acele calități care le permit celorlalți oameni să-l trateze ca pe un semen al lor"157. Interesant că enunțarea problemei cosmopolitismului coincide aproape textual cu părerea lui Eminescu din Geniu pustiu și din publicistică, încât poetul nostru ajungea la concluzia că a fi cosmopolit este o imposibilitate, întrucât nimeni nu este "cetățean al lumii", ci, fatalmente, trăitor într-un anume mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
imposibilitate, întrucât nimeni nu este "cetățean al lumii", ci, fatalmente, trăitor într-un anume mediu lingvistic și politic național. Și încă o ironie universală, ca să zic așa: s-a observat că poporul care a militat ideologic cel mai mult pentru cosmopolitism, pentru dispariția națiunilor, cel evreu, a rezistat prin național și a construit, după 2000 de ani, o puternică democrație etnică. Reproduc o afirmație a lui Aharon Barak: "Statul evreu este un stat a cărui istorie se împletește cu cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
natalității, bolile care bântuie și multe altele, fac ridicolă orice mândrie națională românească, iar adoptarea disprețului față de națiune pare să fie singurul semn de distincție "elitară". Estimp, un popor precum cel evreu își poate permite să propovăduiască pentru restul lumii cosmopolitismul postmodern, iar pentru statul Israel naționalismul cel mai fervent. Chit că și asta e un simptom de antiteză eșuată, care se extinde la alt fundamentalism din regiune islamismul. De altfel, toate națiunile puternice, cu veleități hegemonice, recurg la antinomia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
țară n-a stabilit o adecvare perfectă atât de riguroasă între statul național, economia sa, cultura sa, limba sa și societatea sa". Acestea sunt realități evidente pentru Franța, chiar dacă, în ideologie, mulți intelectuali francezi pretind că ne găsim în patria cosmopolitismului. Reușita franceză este un exemplu de echilibrare a antitezelor, pe care intelighenția românească refuză s-a deslușească, trăind cu impresia că ideologia cosmopolită postmodernă este singurul element demn de importat în graba sincronistă. Este eroarea cea mai constantă a fragilelor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mult. Preferințele lui merg vădit către Wittgenstein. Rorty a înțeles bine că filosofarea lui Heidegger aparține unei structuri antropologice auditive. Lui Heidegger îi scapă dimensiunea spațiului, chiar când se raportează la tehnologie. În viziunea lui Heidegger, dușmanii gândirii ar fi cosmopolitismul, tehnologia și erudiția. În larma tehnologică, se pierde capacitatea de a auzi ființa, iar auzirea e cea care scoate-din-ascundere cuvintele și ființările nerostite. Dintr-o pricină similară, Heidegger nu s-a alăturat modernității lumii noi deschise de Revoluția Franceză, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]