3,539 matches
-
pe amăndoi. Evelin: Deci las în urma mea o familie...? Aurora: și un milion de ani de viață pentru Pămănt și oameni! Evelin: Dar, ce-i cu mine, am început să am accente de emoție omenească? Am să-l trimit pe Cosmos la fratele de cruce, Robo, să vă aducă periodic apa vieții veșnice, cum îi spuneți voi. Aurora: Nu, Evelin; știi, viața omului este construită într-un ciclu precis: ne naștem, creștem, umblăm prin viață, uneori brambura, și murim mulțumiți, nemulțumiți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
căte o fotografie. Profesorul își oprește și el un exemplar. Profesorul: Cănd am să privesc fotografiile am să cănt o melodie foarte frumoasă, amintiri, amintiri... Ela: Eu vreau căte un autograf de la domnul Evelin și de la ajutoarele mele, Robo și Cosmos. Evelin: Noi nu semnăm niciodată nimic dar, nu pot s-o refuz pe Ela. Ce să-i scriu unei femei? Evelin ia fotografia și scrie, semnează și o înapoiază. Ela citește cu voce tare: “Ela, cu toată simpatia pentru o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
decăt nemurirea. Un hoinar al Universului: Evelin”. Superb! O păstrez după icoană. Evelin: După icoană?! Ela: Pentru mine ești un zeu! și locul unui zeu este lăngă icoană! Animație generală. Ei, acum să văd ce autografe îmi dau Robo și Cosmos; le întinde căte o fotografie. Cei doi roboți, dotați cu un nivel foarte mare de inteligență artificială, sunt “uluiți”. Se retrag la biroul profesorului și după căteva minute revin. Cosmos: Spune tu, Robo, ești gazdă. Robo: Spune tu, Cosmos, ești
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
armoniei universale prin iubire. "Dar armonie cosmică însemnează nu numai ritmi zarea mișcărilor de flux și reflux existențial, comuniunea dintre eu și univers, cadențarea inimii noastre cu sistolele lumii. Armonie însemnează de asemenea ascensiunea convergentă a omului, a lucrurilor, a cosmosului spre înaltele trepte ale spiritualizării. "Armonia creației lui Eminescu își are astfel o altă valență în puritatea și frumusețea spirituală a universului său poetic, și anume elevația viziunilor sale ("Ci eu in lumea mea mă simt / Nemuritor și rece"), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frumosul a devenit sublima înfăptuire, neîntrecută ulterior, a grecilor antici. Frumosul devine logosul ideal al formelor, al finitudinii materiale, condiția ontologică în lumea umană. Coloanele grecești suișul lor constituie arhitectura spirituală unind lumea zeilor cu lumea omului. * Odată inițiată nașterea cosmosului din chaos, cele două stări rămân concomitente, existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de semne și date într-un "cosmos", o structură organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Odată inițiată nașterea cosmosului din chaos, cele două stări rămân concomitente, existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de semne și date într-un "cosmos", o structură organizată a imaginarului cu efect estetic dar și reflexiv pentru ca Dasein-ul omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a născut încă". Este unul din poemele cele mai încărcate de suflu cosmic din literatura universală: Acele păsări fără lăcaș, Zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm necunoscut la altul neștiut aleargă! Tot golul este umplut de Cosmosul înaripat Și de cântecul său unic: "Nu aici! Nu aici! Mereu în altă parte ! Altunde ! Mereu dincolo ! * Dintre poeții români ai suflului cosmic, în afară de Eminescu, se detașează Lucian Blaga și Vasile Voiculescu. Acesta din urmă, în Ultimele sonete închipuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al cântului și zborului) și stelele. Cele două versuri inițiale ("spațiu ondulat", absolutizat în mod nefericit de Lucian Blaga, pentru care el ar constitui orizontul matricial specific culturii românești) reprezintă poarta de aur prin care are loc trecerea într-un cosmos feeric, de legendă. Căci în viziunea populară integrarea cosmică este posibilă sub semnul miticului. Numai în mit este cu putință comuniunea cu lumea, numai așa lucrurile dobândesc același limbaj spiritual, numai așa păstorul poate vorbi cu oaia năzdrăvană și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin care are loc absorbția în existența mitică. Rezumând, Eminescu conferă stării poetice sens peren făcându-ne să participăm la fiorul cosmic cu deschidere până la zborul fulminant al lui Hyperion către Demiurg; Tudor Arghezi dă valoare universală lucrurilor prin condensarea cosmosului în jurul lor, prin centrarea lor în lume, considerându-le cea mai inatacabilă certitudine; iar Lucian Blaga își propune să transsubstanțieze lumea prin alchimia mitică, fără însă "a încerca trepte mai sus", cum scrie în una din poezii sale târzii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reuși să cuprindem în aparatul cunoașterii întreg infinitul (expresie improprie, totuși: infinitul nu poate fi considerat un întreg, o totalitate "rotundă", izvorăște mereu din el însuși); la fel și în ce privește desfășurarea temporală din neînceputuri până în momentul de față. Mai mult, cosmosul este mereu în devenire, nimeni nu poate ști vreodată încotro se îndreaptă evoluția sa. Ca atare, Joseph Arthur Gobineau avea dreptate să afirme: "Ignoramus et ignorabimus". Kant formulează concepția conform căreia ceea ce noi cunoaștem este creația aparatului nostru cognitiv subiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să creeze un asemenea absolut al vieții adică fără maladii, fără suferințe, fără moarte. Dar aparent straniu, Eminescu credea că "absolutul (existenței) este frate cu moartea". Pentru că esența ființării pentru a dura, trebuie să se afle neîncetat în devenire, deoarece cosmosul nu este dat odată pentru întotdeauna, ci se recreează pe sine din mers. Oprirea ar însemna încremenire, înghețul tanatic. c. Condiția sine qua non a realizării înveșnicirii vieții omului este să se reușească totodată atingerea unui alt absolut cel axiologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ci se recreează pe sine din mers. Oprirea ar însemna încremenire, înghețul tanatic. c. Condiția sine qua non a realizării înveșnicirii vieții omului este să se reușească totodată atingerea unui alt absolut cel axiologic, cel etic. Empedocle afirma că întregul cosmos evoluează sub semnul ciclicității iubire-ură, armonie-dizarmonie, creație-distrugere; iar Heraclit era mai pesimist: "totul se face și se distruge prin discordie". Cervantes nota în Don Quijote " Omul este cum l-a lăsat Dumnezeu, uneori și mai rău decât atâta", iar Shakespeare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația transposibilului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ei au păstrat-o, “iar esența schismei nu constă de fapt în ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să-și ducă viața într-o lume sacră, într-un ”Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor” (Mircea Eliade, „Sacrul și Profanul”, Buc. 2000). Despre importanța Bisericii și a lui Dumnezeu în viața staroverilor amintește și Nicolae Iorga în lucrarea “România cum era până în 1918”: Vorbesc rusește încet
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
noi ai pământului... Unii mai sceptici, se întreabă: „De ce e nevoie să transmitem din revelațiile noastre pentru anii ce vor veni?” Răspunsul e simplu: pentru că cei de mâine vor fi urmașii noștri.... Peregrini prin viață, pe pământ, sub soare, prin... cosmos, credem că rămânem mereu aceeași! Ne amăgim doar, pentru că totul e trecător... Dacă am izbuti să încremenim această viață a noastră într-o pururea speranță, ar fi poate mai bine pentru toți... Copilăria - tezaur de veșnică neuitare, izvor nesecat de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem de simboluri, „un cosmos viu, articulat, semnificativ" universul poetic. Dar peisajul eminescian nu Înseamn? numai „o stare a sufletului", ci un Intreg univers de simboluri, pentru c? poetul pune totul sub semnul unei profunde viziuni filozofice asupra universului pe care Il concepe „În raport cu simbolurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Indiferent c? sunt proiectate În universul celest, În lumea magicului codru sau a palatelor de cle?tar din inimă m?rii, elementele ce configureaz? spa?iul poetic descris tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice: luna devine simbol, imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
eleptului, al magului, al dasc?lului care ? ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche, mitul erotic, mitul oniric, mitul Întoarcerii la elemente, mitul creatorului ?i mitul poetic. ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
descris. Orice peisaj este o stare a sufletului" afirmă Amiel, referindu-se la proiec?ia subiectiv? a eu-lui asupra spa?iului descris. Iar sentimentul care confer? unicitate oric?rui peisaj din poezia eminescian? este cel al unit??îi cu marele cosmos, al particip?rii fiin?ei umane la via? a macrocosmosului, stare poetic? pe care Lucian Blaga o exprim? În versurile „Melancoliei"; „altoit?" de propria fiin?? a poetului, Întreaga lume I?i retr?ie?te existen?a În lacrimile acestuia, ca
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o mas? opac?, ci un cosmos viu, articulat ?i semnificativ" , a?a cum devine, În plan artistic, universul poetic. Configura?iile spa?iale ale universului poetic eminescian cumuleaz? astfel ample rezonan?e mitice. Este acesta unul dintre motivele pentru care George C?linescu numea elementele ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum de albul nefiresc al câmpului „solitar" (metafor? a sufletului pustiit de singur? țațe, câmpul fiind un simbol al spa?iului arid, amorf, nesecurizant), de ruinele aflate sub „luciul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pove?ți" reprezint? astfel ipostaze poetice diferite ale unui peisaj dominat de astrul nocturn. Ceea ce confer? configura? iilor spa?iale circumscrise acestuia notă distinctiv? este perspectiva diferit? din care poetul le abordeaz?, izvorât? din „sentimentul rar al unit??îi cu cosmosul" (Z.D.Bu?ulenga). Aceast? comuniune a lumii interioare a poetului cu spa?iile nelimitate macrocosmice e un privilegiu rar de care doar „magul c???tor", Înzestrat cu aceea?i „adânc?, ?i dreapt?-n?elepciune" s-a bucurat cândva, În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și „viziunea grandioas? a romanticilor asupra universului", dar ?i o anume „scenografie romantic-baroc? proprie tuturor artelor În vremea acelor tineri Îndr? gosti? i de absolut", sau, alteori, dintr-o autentic? voca?ie de arhitect: „Astfel, o adev?rât? arhitectonic? a cosmosului r?sfrânge În crea?ie tentativă conținu? a poetului de a cosmiciza spa?iul, de a-l organiza În varii trepte ?i etaje " (Z. D.-Bu?ulenga) Poetul-Amphion construie? te spa?îi atent gândite pan? la ultimul detaliu arhitectural, indiferent
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
alte cuvinte de a dep??i limitele contigentului, ale unei existen?e finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu elocvent ce relev? pe de o parte viziunea arhitectural? a poetuluidemiurg, „titanica sete de frumuse?e
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]