459 matches
-
și cu cheotori din sarad. Mantaua cu glugă, este purtată de femei și de bărbați, la drumuri lungi, pe ploaie sau ger. În prezent ea se poartă de către cei mai în vârstă. (în muzeul din Rădăuți sunt expuse mantale din Costișa, ce au un aspect de monumentalitate). Mantia verde a pădurilor, întinsă peste blânda unduire a Obcinilor, coboară până pe valea Sucevei și la noi, în sat. Cioplirea și prelucrarea lemnului se păstrează până astăzi. Consatntin Brâncuși spunea: "Gândește-te că stejarul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sătească se înscrie în circuitul mondial de valori de o mare originalitate și autenticitate. Frumusețea și generozitatea naturii care a dat omului lemnul pădurilor s-a metamorfozat în mâinile creatorilor populari (și costișeni) în opere ce poartă pecetea eternității. Zona Costișei este una din puținele zone din țară în care s-a păstrat până în zilele noastre o puternică și văzută tradiție a încondeierii ouălelor, meșteșug ce solicită multă răbdare și migală. "Închistritul" se realizează cu aceeași unealtă rudimentară "Chișița", precum și cu ajutorul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de fiecare dată într o altă baie de culoare, crusta de ceară fiind adăugată sau înlăturată după cum o cere decorul. Ornamentația predominantă este cea geometrică: romburi, triunghiuri, zigzaguri, linii drepte, punctate, întrerupte, curbe, frânte. Cele mai răspândite motive ornamentale la Costișa sunt crucea (crucea păștii) și steaua. Dintre elementele fitomorfe, foarte adesea se întâlnesc frunza de stejar (cu ghindă), bradul, floarea de măceș, ochiul boului, iar dintre motivele zoomorfe apar frecvent, în variate combinații coarnele cerbului, peștele, cerbul, urechile iepurașului, gândăcelul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în diferite nuanțe, maroul, galbenul, portocaliul, negrul, verdele și albastrul. Modul în care sunt compuse diferite ornamente și combinate nuanțele cromatice demonstrează un simț artistic, creator, remarcabil, al gospodinelor din sat (creatoare: Lavric Domnica, Ionesi Veronica, Pascari Viorica). Poeții din Costișa: Ion Filipciuc, Cleopatra Hrihor (Isopescu), Răduța Vasilovschi (Lavric), Heracles Isopescu,îi cântă în versuri nemuritoare harurile pământului, mânuitorii penelului. Vespazian Lungu i-a imortalizat chipul, olimpicului sportiv Cornel Nemțoc, i-a dus faima peste hotare; la Bruxelles, la Parlamentul European
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
peste care au trecut mileniile în fuga lor necontenită și încă multe, multe altele, exprimând în diferite feluri și cu pregnanță, imaginea fermecătoare a tabloului spațial al scumpelor noastre meleaguri. Motivație și mulțumiri Pitorescul strălucitor al cadrului natural al satului Costișa văzut prin prisma copilăriei, originalitatea artei populare, folclorul străbun care sfidează timpul, spiritul creator și mai cu seamă oamenii, au fost invitații stăruitoare la reflecție, meditație, încântare și bucurie, căutare de idei, dând uneori chiar frâu liber imaginației. Ca fiică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce mi-au fost alături, pentru ca însemnările mele să vadă lumina tiparului și să ajungă la cei dragi... Burciu Gheorghe, S.C. "Bucovina Electrotop" SRL Rădăuți Nicolaescu Vasile, S.C. "Trans Nicolaescu" SRL Lavric Ilarie, S.C. Exploatare gaze naturale Frătăuții-Noi Nemțoc Vasile, Costișa învățător Burciu Vasile, S.C. "Oil Aral" SRL Rădăuți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de gheață Îl ademenea și trebui să se stăpânească cu toată puterea ca să nu sară În unda ei. „Am tot timpul s-o fac după ce-o dezgrop pe Wilfriede“, gândi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru a nu cădea pământ în ea, i s-au bătut pe întreaga circumferință bulumaci de salcâm, iar deasupra i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă și dramatică a peisajului; vegetația se uscase, iar în pământ se formaseră crăpături mari și urâte, atestând, fără echivoc, lipsa de apă, de viață. Pe costișă, la începutul primăverii, încă mai era o minimă rezervă de apă în sol. Copacii înfloriseră și chiar legaseră. Dar încălzirea agresivă a atmosferei a condus la un proces rapid de evaporare a apei de la suprafața solului și astfel a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
când se lărgește, transformându-se În piață, când se Îngustează Într-atâta, Încât aproape dispar și trotuarele. Prin lipsa ei de orânduială, ilustrează perfect eclectismul și improvizația românească a ultimelor secole. Mersul său șerpuit decurge din faptul că strada urma costișa dealului care pornea din dreptul Dâmboviței și lăsa spre stânga, mai jos, lacul (mai bine zis, mlaștina) unde s-a amenajat mai târziu Parcul Cișmigiu; astăzi, panta abia se mai simte, dar pe atunci diferența de nivel era mai accentuată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Silvan, slovenindu-și psaltirea și urmându-și învățătura mai înnaltă cum se cuvenea în acea vreme unui fecior de boer, băgase de seamă și la cele ce se petreceau în jurul lui. Pe albia stâncoasă a pârăului, ori pe drumul prăvalatic al costișei, pe sub brazi uriași, coborând de la Agapia din deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe ori cu un gol sufletesc adânc, amărât de curgerea ceasurilor fără rost, rămân răzimat în sabie, privind spre tabără, spre nenumăratele corturi așezate regulat, în care stau grămădiți, ca sardelele-n cutii, peste șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Trecem muntele pe o vreme frumoasă, în condiții bune, și ajungem cătră seară la Etropol. Acolo, vedem holerici morți dela vânători. La Mircovo, după oficierea tedeumului, într-o încântătoare poziție între munți, subt un cer albastru admirabil, vedem pe o costișă, dincolo de Ischer morminte de holerici... Încep a cădea și dintre ai noștri. La Golemi Izvor, într-o încântătoare poiană între munți, după 10 chilometri de marș, poposim la un izvor rece, și asistăm la un poetic răsărit de lună plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sate ale lui Oană vornicul: Siliștea (azi Români), unde era o altă curte a vornicului, iar lângă Roman, contopindu-se cu această comună, erau satele Cărbunești și la Văratec. Nu departe de Roman, pe Bistrița, se afla satul Costinți (azi Costișa). La foarte mare distanță, între Huși și Vaslui, se aflau două sate. Cea mai importantă danie pe care Alexandru cel Bun o face fiilor lui Oană vornicul, pe lângă cele trei sate dăruite mânăstirii Humor, este un loc pe stânga Prutului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1711 pentru a adăposti domnitorul în drum spre Muntenia. Cronicarul este martor al invaziei tătarilor („iară tătărâmea tot trecea în sus spre Huși, pre la bejenii, dreptu pradă, ca lupii”); mulțimea năvălitorilor, tătari și turci, înaintea bătăliei de la Stănilești, cuprindea „costișa pănă pre suptu pădure, tot câmpul acela, pănă la Huși”. Ruinarea vechilor curți domnești, printre care se aflau și Hușii, apare secvențial în documente. Curtea de la Huși este menționată de Ieremia Movilă, iar pe cea de la Vaslui, Vasile Lupu o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spre 8 iulie, iar până în ziuă au ajuns la Stănilești, localitate situată pe Prut la o distanță de 10 km de orașul Huși. Aici s-au înfruntat în zilele de 8/18 - 12/22 iulie 1711 armatele ruso-moldovene și turco-otomane. Costișa până spre pădure, tot câmpul până la Huși, au fost acoperite de focurile turcilor și ale tătarilor. La 9 iulie, armatele rusești au luat poziția de luptă și „au slobozit părcanele la pământ” (întărituri făcute din pari și scânduri, n.a.). Folosind
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aveam de gând să ne urcăm la cetate. Pe atunci nu erau șosele, nici poduri pe ape, dar puțin ne păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era mai anevoioasă, cu atât, mă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de șosea care urca în pantă spre o clădire albă și solemnă; am pornit-o într-acolo, abia târându-mi picioarele, strângând cu ultimele puteri valiza, ca nu cumva să-i sară din nou încuietoarea, aici, pe drumul acesta de costișe, unde nimeni nu ar fi putut să mă ajute. Un singur gând mă articula împotriva vântului tot mai intens cu cât urcam spre probabila ambasadă: să nu fac un infarct, cu Obs-ul la rever, aici, în pustia locului; m-am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au adunat însă mai ales flori, multe flori. Și nu numai din pădure, ci și de pe luncă la întoarcere. Domnu’ le-a povestit multe și despre bogăția florilor satului nostru. I-a învățat că florile ce smălțuiesc întinsurile golului alpin, costișele, pantele amețitoare ale Bâlii, Laitei și Doamnei ca și ale hotarului și frumoasei noastre lunci, trebuie culese cu grijă și cu delicatețe, așezate în corfă, chelteu sau țechere, în traistă sau în buzunarele rucsacului, după felul fiecărei specii de floare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
doamna învățătoare Elena Averescu, au umplut Văile Prisecii cu melodii pe versuri patriotice ale celor mai de seamă poeți și compozitori. Povestitorul își amintește de poezia „Sergentul”, scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu e momentul să bea o bere. Alminteri trebuie să coboare la un subsol pestilențial în care sprijini ușa cu mâna și umpli locul clanței cu hârtie, fiindcă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
culme cu niște stânci. Comandantul îi arată lui Nicolae Petrașcu, la soare, un șarpe, care se încălzea și el. Era o viperă, căci era cunoscut că stâncile din apropierea Vârșețului sunt populate de aceste viețuitoare. Sau coborât mai jos la o costișe cu iarbă înaltă, unde s-au mai curățat de noroi și s-au uscat la soare. Popas și odihnă la Vârșeț Au străbătut de-a curmezișul un brâu întreg de vii și apoi au intrat în oraș. Comandantul, care mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
așezase pe coastă la dial; iară tătărimea tot trecea în sus spre Huși drept pradă pe la bejenii (cei fugiți), ca lupii, cum ar trece niște lăcuste, așa trecea de mulți"...; „.iar de focurile turcilor și a tătarilor era cuprinsă toată costișa până sub pădure, tot câmpul acela până în Huși; țara era stricată rău, de tătari, de muscali și de tâlhărit". Omul care a scris „Istoria imperiului turcesc", „Descriptio Moldoviae", plină de erudiție și filologie, una din operele de seamă ale vremii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cărei urme se văd și astăzi în grădina lui Ion.Gh. Moldoveanu. În dicționarul geografic al României din anul 1920, este amintit și satul Sticlăria: „Sticlăria sat în partea de sud-vest a comunei Bădeni, plaiul Bahlui, județ Iași, situat pe costișa dealului Sticlăria, pe o suprafață de 344 ha, cu o populație de 85 familii, sau 440 suflete are și o biserică din lemn, cu un cântăreț și un eclersiarh. Este înconjurat din toate părțile de păduri...”. REALITĂȚI CONTEMPORANE Amplasarea comunei
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]