1,924 matches
-
încetișor din loc. Nu-ți venea să crezi, chiar am început să ne deplasăm repede prin dreptul caselor de o parte și alta de cale ferată. Locomotiva șuiera mereu strident, începând să gonească energic: Fu-fu-fuu! Fu-fu-fuu!... Uuuuuuuuu! Uuuuuu!... La fiecare cotitură șuiera, semnala prezența sa, încât vacile, gâștele, caii, copiii, să se dea la o parte, vine trenul! Casele începură să gonească spre înapoi, repede, una după alta. Vedeam gospodăriile oamenilor cum răsăreau în față și dispăreau în urmă. Locomotiva tot
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
că ceea ce vrea Dumnezeu este că oamenii să aibă liber arbitru, în acest fel ei putând hotărî și decide pe care dintre soluțiile finale- Raiul sau Iadul- le vor aborda după moarte. Ei po hotărî în orice moment , la orice cotitură. Nu au niciun fel de restricții. Majoritatea oamenilor observa o contradicție în toate acestea. Ei înțelegând perfect că nimeni nu este cu adevarat liber, dacă trebuie să suporte urmările cele mai îngrozitoare, în cazul în care nu fac ceea ce li
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
în lada unui camion. Erau câțiva șoferi pe care-i știam bine atunci: Olteanu, Chifoi, Spetcu, Tiron. Auzeam de departe zgomotul remorcii și claxonul de avertizare. Ne ziceam, cine o fi, Olteanu? Da, el era, îi cunoșteam mașina. Apărea la cotitura drumului, falnică, lucioasă, de culoare verde închis. Făceam semne cu mâna să oprească. Când șoferul era în toane bune, oprea. Ne punea să ne suim pe remorcă, în spatele cabinei. Fetele erau privilegiate, mai ales fata pădurarului, erau luate în cabina
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
ducă geamantanul la magazia de bagaje de mână și apoi să plece cu dosarul spre Facultatea de Agronomie „Nicolae "Bălcescu”, pentru a se înscrie la examenul de stat. Mai era doar o săptămână și se ținea examenul. Era momentul de cotitură pentru viața sa. Până atunci va merge la părinți, unde va mai revizui și materialul care a stat la bazaîntocmirii tezei de absolvire. Tematica și-a ales-o la recomandarea fostului său profesor care s-a bucurat și de nurii
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
dispară, Căci de la Râm toți ne trăgeam. A trebuit mulți ani să treacă Peste norod, peste popor. Conștiința lor să se trezească Într-un popor cutezător. În plin avânt revoluționar Au profitat de conjunctură. Renaște conștiința iar, Făcând o mare cotitură. Și moldovenii și muntenii Din cele două Principate Ales-au toți același Domn Pentru Unire și Dreptate. Românii toți s-au prins în joc Și au dat mână cu mână. Din Adunările ad-hoc Născutu-s-a nația română. Unirea Principatelor surori Se
MICA UNIRE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349907_a_351236]
-
-l strunește din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul și cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde trece un pod și ajungem la dăruirea trecutului din noi. La sfârșit fiecare caută în curbura timpului norocul orb. Referință Bibliografică: Caii somnului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 852, Anul III, 01 mai
CAII SOMNULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348037_a_349366]
-
în mijlocul naturii este redată superb în poezia „Lasă-ți lumea”: Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin' cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MOCĂNIȚA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mocănița Aleargă mocănița, fără gări, Prin munții ce se pierd în depărtări, Cunoaște cotiturile odihnitoare Și pâlcurile de ferigi și căprioare. Merge în ritm cu susurul izvoarelor, Cu fierăstraiele ciocănitoarelor. Șuieră prelung și ascultă mirată; De un dor de ducă aleargă chemată. Cerul se sprijină pe vârfuri de munte, Iar norii nu îndrăznesc să
MOCĂNIŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361940_a_363269]
-
de soare obosită, poposește pe-un plai de verdeață și-o maicuță se închină la o cruce, de piatră roasă de vreme. O toacă răsună-n vale și-un clopot se zbate. Un sat se întinde pe lângă râul, ce-n cotituri spre soare lucește cu ape. In liniștea blândă, o voce se aude: - Yes ... Aici este sălbatec, aici este un nume, aici este pomul cu rădăcinile sale, aici a-și vrea a apune, aici este pădure de viață. Din nordul fiordurilor
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
voluptos visez că amețesc de atâta vitalitate stins bolborosind în brațele tale” Logica merelor sălbatice „scenă de dimineață care nu se repetă de câteva zile nu poți să oprești gândul acesta fără sfârșit cu toată lumina atrăgându-te în nebănuite cotituri spre instrumente acorduri și o logică ireal de frumoasă sunt în siguranță pipăind zarurile din buzunar și cartonul cărții de identitate palmele tale înlănțuite în fagurele de beton focul violent și apa grațioasă te apleci să-ți ridici cuvintele căzute
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
apleci să-ți ridici cuvintele căzute punem întrebările pe care nu le iubim hârtia arsă pe care te pregătești să urci aici se învață limba învingătorilor lingușitoare profesorii au început lecția nu vreau să învăț gândul mă atrage în nebănuite cotituri îți aduc aceste cuvinte sărace cum mama demult în copilărie acoperite într-o batistă o mână de mere sălbatice” Pușkin și inamicul „tocmai mi-am terminat plimbarea zilnică după deviza asumă-ți riscul nu te baza pe șansă mă cuprind
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
minelor, înstrăinarea bogățiilor în dauna românilor și multe alte probleme sunt abordate cu profesionalism, cu verticalitate, cu întrebări directe care cer răspuns sincer, în eseul “Departe de lumea dezlănțuită” - după cartea și filmul cu același nume, de Thomas Hardy. Despre cotiturile pe care le poate lua viața la un moment dat, autoarea vorbește cu neîngrădită libertate. Astfel, despre actorul Dragoș Pâslaru, cel care a devenit fratele Valerian de peste două decenii, este un subiect care poate să-i frapeze pe unii cititori
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
drumul pe care îl va avea de parcurs de la acea dată. Bine documentată și familiarizată cu domeniul la care face referire, Mariana Cristescu nu face decât să subilinieze și să ofere cheia acestor destine de excepție care au realizat o cotitură hotărâtoare la un moment dat al existenței lor. Tot astfel sunt și: actrița Monica Fermo, una din cele mai provocatoare prezențe actoricești a anilor '70 pe scena Teatrului Național, în prezent, călugăriță la Ierusalim, de peste 20 de ani, pentru care
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
-se, dezvelindu-se. Fug aproape de amurg în alt joc, în acela al umbrelor, sunt deja așezată în spatele umbrei ce pare mai înaltă, imit, mă țin după ea, până ce la un colț, mă văd umbrită, părăsită. Nevăzută mi-e umbra din cotitură, joc mai departe singură, prin propria-mi umbră. Veți spune că e prea neagră, că e cenușă? Vă răspund că nu este decât sinceritate. Decât umbra cuvintelor înșirate din vârful peniței sau a cuvintelor goale, lipsite de inimă, mai bine
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
din abundență într-o albie adevărată, cu reflexe unduitoare, albe, bogate, într-un vad care să ducă la vale nu doat bărcile din hârtie confecționate în clasă de către școlarii din apropiere iar cusul unificat să-și poticnească „navigarea” la fiecare cotitură...Sau, a altora, mai bățoși și cu imaginație mai bogată, care știu doar să prepare mai rapid „simbolurile” -cam cum s-ar împreuna doi torenți potrivnici ce-și caută fiecare pentru el „croiala”, unul contra altuia, într-o inversare nefirească
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
iar pasajele mistice te poartă într-o lume de vis, perfectă prin însăși imperfecțiunile sale. Și ajungi să te întrebi ce e viața. Care sunt acele momente în care destinul ni se schimbă fără să băgăm de seamă? Putem prevedea cotiturile inexplicabile și le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
ajutor. Nici măcar unul duhovnicesc. Devenise un autoîncarcerat al singurei sale vieți din chingile căreia aștepta să scape cât mai repede cu putință, dar nu cu orice preț. Într-o altă cultură, complet diferită de a sa, a învinge o asemenea cotitură tragică de destin înseamnă a avea putere să te ridici fără sprijin către lumină. Luca însă nu mai avea puterea interioară de a merge mai departe pe cărările destinului. Simțea că parcursul vieții i se va sfârși curând și nu
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
își țin la înălțime rangul tehnicii, nu le scăpa niciun aspect". Și cu această impresie despre americani am inceput și această vizită și cu ea am și încheiat-o și încă o păstrez, fiindcă răsturnări de situatii nu apar la cotitură străzii. Cunoșteam din filme, din reproduceri, de la TV, din literatura că atracția principlală o constituie în Las Vegas un bulevard, nu prea mare la prima vedere... dar când am luat la pas cei șase-șapte kilometri, altfel l-am simțit. La
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
am fost „executat”! M-am bazat pe unele documente găsite în Comitetul județean PCR Cluj în timpul Revoluției din Decembrie 1989. Trei scriitori din conducerea filialei s-au simțit cu „musca pe căciulă”! Ca urmare acestui fapt... m-au așteptat la „cotitură” și „m-au pocnit”! Metode moștenite de la comuniștii-staliniști! Noroc că nu m-au trimis la „canal”! Doar o parte din conducere a votat excluderea mea din Uniunea Scriitorilor înscenând plagiatul. Acest fapt m-a determinat să înființez Liga Scriitorilor Români
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > A CAPELLA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului A capella Interpretam o partitură și mă gândeam la altceva, eram la Marea Cotitură numită Magdalena A. La Aachen ne-a ascuns o vară, Apoi un văr numit Albert, Cum curge râul Aare-n seară, Amorul nostru e discret. Pe un abac se-adună anii, Dar Magdalena strălucea, Dădeau ocol dracii, vultanii, În visul alb
A CAPELLA de BORIS MEHR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361716_a_363045]
-
asigure dacă banii sunt în siguranță, apoi îl rugă pe Naie s-o ajute ca să urce în căruță. Naie, după ce închise porțile, a dat bice caiilor și în câteva minute s-au făcut nevăzuți. Imediat ce au făcut stânga, la prima cotitură a drumului (care se-ndrepta spre Dealul Viilor), Bușica l-a rugat s-o lase la „palatul” ei din Strâmba și după aceea se poate duce la cârciumă să petreacă. Așa își alinta bătrâna căsuța ei „palatul meu” , o clădire
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
uitarea “Să spele răni ce dragostea le lasă” - să-i deschidă noi cărări și să-i lumineze calea spre noile iubiri. Vorba cântecului: “Căci și uitarea e scrisă-n legile-omenești”. Dar iată că în viața omului există un moment de cotitură care-l schimbă radical. E clipa când, încetează a mai privi în pământ și-și ridică ochii spre cer: “Ajuns undeva, / Fără să știu unde sunt, / Cu trup vlăguit, / Cu suflet adânc sfârtecat / Mi-am ridicat privirea spre ceruri” (Floare
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
face ieri sau trebuia mâine ce n-ai făcut niciodată pricepi invers semnificația oricărei idei și încalci ceremonia traiului în două culori preferând combinațiile semintunericului destrăbălat în serile fără amintiri dacă vrei să ajungi undeva nu te mai încurcă în cotituri preludiul e doar o etapă finală înainte de a dispare printre amintiri treci peste el și îmbracă formă altei convertiri promoționale măsură timpuli tău se scurge oricum în etape încearcă să nu le combini și mergi drept spre a ajunge cât
EXTRAS DIN PRELUDIU UNUI DIVORT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352548_a_353877]
-
timpului pierdut din viață, fără a-și avea fiica aproape și redeșteptarea sentimentelor de familist. Subiectul se situează în prelungirea vieții personale a multora dintre spectatorii care simt nevoia sporită de a-și obiectiva unele momente de greșeli, eșecuri și cotituri ale vieții. Ideea montării piesei „Străini în noapte” s-a născut după ce maestrul Radu Beligan, văzând-o la Paris, jucată de Alain Delon care debuta în teatru la 70 de ani și Astride Veillon, a fost de părere că e
FLORIN PIERSIC ŞI MEDEEA MARINESCU, DIN NOU ÎN FAŢA SPECTATORILOR BACĂUANI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350563_a_351892]
-
nu e minunat că avem capacitatea și, mai ales, libertatea de a ne dezvolta, devenind mai mult decăt atât, cetățeni ai lumii? Suntem indivizi cu calități și defecte proprii. Nu suntem exponenții unui genom limitat. Destinul nostru face vrând-nevrând o cotitură când emigrăm, dar asta nu implică neapărat schimbarea „stării noastre de agregare” intime, aceea de români. Nu ne transformăm în „neromâni” sau „antiromâni” atunci când ne adaptăm vieții în altă țară. Nu ne amputăm nimic, ci mai degrabă creștem, asemeni unor
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]