996 matches
-
întrebată brutal dacă poate trăi cu tine fără să fiți absolviți de vinovăție." "S-o întrebăm!" "Bine, dă-i un telefon și invit-o aici. Semeni cu un italian dintr-un film, un cioban care se ascunde cu oile în cotloanele munților de teamă să nu fie prins și acuzat de un omor pe care nu el îl săvârșise. Era cu un băiat, un frate mai mic, care nu înțelegea de ce fugeau din moment ce nu erau vinovați. Și ciobanul îi dă, dus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de lemne, sau unul din acei excursioniști cărora tocmai asta le place, să cotrobăiască prin toate cotloanele munților. Și pe urmă, te întreb și eu: accepți să..." Da, știu ce vrei să întrebi. Doamna Culala are remușcări și, zice ca, n-ar mai putea fi fericită cu mine. Probabil că tot îl mai iubea pe fostul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu doar a avut parte de public și cronici superbe. Din când în când mai citim pe bandă sub emisiunile despre Bahmuțan, Prigoană și așa mai departe, că filmul a ajuns în căminele culturale și casele de cultură din toate cotloanele uitate ale României, ceea ce denotă hotărârea acestui extraordinar regizor și a echipei pe care se sprijină de a clinti însăși neclintirea. Nu era oare cazul ca filmul lui Mungiu, ca și cel al prematur dispărutului Cristian Nemescu, să constituie un
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ce înseamnă cu adevărat prost-gust. În acest sens, ei vor fi angrenați într-un periplu de „dubioșenii”, după cum anunță organizatorii, în care vor vedea tehnici și stiluri din cele mai diferite. Programul conține trailere sau fragmente din cele mai întunecose cotloane ale cinematografiei globale, filme rare, de arhivă, imposibil de văzut în alte condiții pe marile ecrane, multe politically incorrect, inacceptabile, extravagante, revoltătoare, scandaloase. Mai mult, publicul va putea vedea de la clipuri pornografice, de la începuturile cinematografului, până la caricaturi, filme underground sau
The Night of the Animated Bad Taste () [Corola-journal/Journalistic/81069_a_82394]
-
e lipsită de fulgurații și amănunțimi, dar volatilitatea conceptuală le face, pe acestea, inobservabile. În ansamblul volumului, Psalmii apar ca o sincopă: „ Această stare de rău, gol de cuvinte, o sete neclară, ca o jenă în trup, un inconfort prin cotloanele sinelui, ca și cum ai fi uitat ceva, ceva vital, capital, însă ce? e o grijă acră, o neliniște insidioasă, neclară ca un fel de greșeală o eroare față de ceva important, prețios, venind de departe, uitat de multă vreme și totuși aici
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e pierdut. Deci totul e de recîștigat!” (p. 9) București. Carte de bucăți este, pînă la un punct, o carte înrudită cu fermecătoarea Întoarcere în Bucureștiul interbelic de Ioana
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
să o umplem cu oameni - și deci toți prietenii noștri sunt mai tot timpul la noi. Avem și o piscină, și un teren de tenis, dacă tot am început să mă laud. Din când în când, mai întâlnim în diverse cotloane ale casei persoane cunoscute și uneori și necunoscute care se sărută sau chiar mai mult de-atât - și le explicăm că există cinci dormitoare nefolosite în care se pot retrage la nevoie. Pe părinții mei nu-i deranjează prietenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi fost reconstruită de imaginație pentru a ascunde adăposturi În fața luminii crude cotloane de Întunecime capele ale sinelui camere și arce boltite pentru cîntecul axis mundi! La un an după ce dictatorul Ceaușescu a ordonat demolarea centrului vechi al Bucureștiului a bisericilor bizantine și a unor case de toată frumusețea cea mai rece iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
femeia care tocmai trăsese ceva pe nas În toaleta bărbaților. Cowgirl și partenera ei spun doar „bleah“. Wakefield Își face loc prin mulțime către bar și Îi spune barmanului, noul său prieten: — Înțeleg că un bar trebuie să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai habar ce se-ntîmplă acolo? Barmanul, bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În direct din Bangkok. Belinda, ne poți spune cum a ajuns această Înregistrare În posesia ta? Belinda stătea În fața pieței de noapte din Bangkok. —Ed, după cum știi, noi lucrăm sub acoperire În Birmania, căutând indicii credibile și urmărindu-le până În cotloanele secrete ale acestei țări care trăiește În spatele unui văl de secrete. Și din cauză că Birmania este condusă de un regim represiv, trebuie să protejăm identitatea surselor noastre. Să spunem pur și simplu că ne-a adus-o o vrăbiuță. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ani de zile împotriva frigului și-a foametei, ascultasem cu un amestec de mândrie și satisfacție sute de bancuri cu nea’ Nicu și Leana și mă lăsasem purtat cu inconștiența vârstei de vise dintre cele mai îndrăznețe, bine ascunse în cotloanele unei memorii pe care mi-aș fi dorit s-o descarc, dăruind-o posterității: să trec Dunărea la sârbi pe la Calafat (deși habar n-aveam să înot, și nici orașul nu-l prea găseam pe hartă), să devalizez noaptea „Alimentara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Europa capitalismului murdar (ale cărei podele sau geamuri de metrou urmau să le spele), niște ratați. Diferența dintre noi creștea cu fiecare secundă, conversație sau litru de bere, și-mi făcea plăcere s-o văd și s-o apăs în cotloanele minții, unde viața mi-era organizată pentru următoarele trei cincinale. Desigur, zâmbeam alături de Cătălin, când înfigea liric șurubelnița în fundul câte unei domnișoare la „Perla“ sau la Romană; îl ajutam și pe Mihnea să iasă noaptea prin geamul din pod la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fac ce trebuie. Pe unii îi mai găseai prin bibliotecă, uitaseră să copieze ceva. Biblioteca arăta ca o catacombă. Hruba te îmbia mai degrabă la comemorări, decât la învățătură. Cărțile se lipeau de pereți, reci și îmbălsămate. Majoritatea putrezeau prin cotloane și adâncituri întunecoase, unde doar bibliotecarele cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine, le găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pulverizator. Când Felicia se întorcea cu pâinicile calde sau caietul de cursuri, duhnea toată camera a lămâiță; Coco sărea prin cușcă, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam din umeri, tandru ca un hitlerist. Și pe Felicia am pierdut-o undeva prin cotloanele memoriei, despărțiți de rutina studenției comuniste și sfârșeala clipelor petrecute împreună: semestre, luni, poate chiar ani; cine mai știe și cine mai are puterea să-și amintească? Altfel, diminețile Facultății de Filologie curgeau identic, fără oprire. Câțiva profesori încercau totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumină și popor; pe Sanda-n amintire o păstrez, cu farul delațiunii-o luminez. Nu mi-e rușine, sunt bărbat: i-am slugărit, m-au terminat. De fiecare dată, rămâneam uluit. Cu trei sferturi de oră înainte de miezul nopții, în cotloanele strâmte și întunecate ale minții lui Bidileanu Ovidiu, avea loc o explozie lirică, un delir prozodic țâșnit din ciocnirea accidentală a cine știe căror neuroni, ca o scânteie de baterie moartă: curentul punea motorul cerebral în funcțiune, apoi se descărca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scaun, privirea încremenea, în așteptarea stingerii. Mă simțeam ca o broască înainte de disecție. Și mai era un lucru. Cine desenase harta nebună de creiere, imagini și întâmplări, unde carnea se-amesteca cu hârtia și sângele cu cerneala, cotrobăise departe, prin cotloanele cele mai adăpostite ale pământului și neuronilor. Nu numai că nu mai știam cine sunt, dar nu-mi mai găseam nici țara. Trăiam într-o Românie pierdută, cu geometrie schimbată, ca o poveste spusă de mai multe ori, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căldura, duceai pantofii în bucătărie, sub aragaz, lângă perechile părinților. Și, pe lângă eroism, mai trebuia să pui și respectul. Cu cât ți-era mai greu, cu-atât știai că trebuie să te respecți mai mult. Rezistai. Undeva înăuntru, poate prin cotloanele surpate ale minții, poate prin dezechilibrele sufletului, ceva conta, te păstrai unic, valoros, important pentru tine și pentru cei care știau să te recunoască. Sensul se-afla acolo, gravat în certitudinea utilității. Erai cineva, pentru că știai împotriva a ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scot calculatoarele de pe mobile și nimeni nu vrea să lase bacșiș? De ieșit din țară, nu puteai să ieși decât dacă te-apucai de turnat. Dar nici n-aveai unde să te duci. Libertatea de mișcare? Ne mișcam liber prin cotloanele minții, ne deplasam printre paginile revistelor de benzi desenate, călătoream odată cu eroii cărților de aventuri; mi se părea suficient. Vara, ne găseai prin Retezat, Făgăraș sau la Olimp, în campingul ăla de pe faleză, cort lângă cort. Plecau seara pe brânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură ciudată și înspăimântătoare: Leu în Vodă. În rest, scrisoarea nu-mi spunea nimic. Nu știu cine scornise treaba cu numele, dar parcă lucrurile nu se legau și, undeva în cotloanele cele mai agitate ale creierului, beculețul de-alarmă rămânea aprins: nepotrivirea îmi părea grosolană și intenționată. Așa m-am hotărât să fac verificări pe cont propriu. Trebuia să mă confrunt singur cu propria biografie, s-o recunosc imediat, reală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orarul, aș fi umblat la panourile din stații, schimbând denumirile și traseele, doar ca să-i înnebunesc pe polițiști și să debusolez toți călătorii, toată Austria. L-aș fi dus în cât mai multe direcții, cotindu-l și învârtindu-l prin cotloanele minții, ale Mittel-Europei și Balcaniei de Sud, până mi s-ar fi pierdut urma, undeva între depourile din Nusdorf și Piața Victoriei. Apoi, la momentul potrivit, aș fi sărit din el, nevăzut de nimeni. Atâta doar că eu aveam întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la sacrificarea asumată liber de poet se adaugă sacralizarea pe care vocea maioresciană o anunță. Dar relațiile celor doi, deseori tensionate, merită un examen amănunțit și, negreșit, tot dl. Codreanu, în primul rând, ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând adevărul întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la impresia produsă în afară" (scria Al. Dobrescu, vezi Chipul și masca, în vol. Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90) intră în conflict, temperamental, în primul rând, cu un Maiorescu stăpânit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de bordură, desfăcîndu-și aripioarele ca un fluture. Radu a rîs la rîndul lui, ascunzîndu-și furia. Au mai fost și alte încercări. Unui bețiv bătrîn i-a tras un șut în haina prăfuită și a fugit de urmărirea împleticită, ascunzîndu-se prin cotloanele întunecate pînă a avut prilejul să-i mai tragă unul încît să-l dezechilibreze și l-a ajutat să pupe asfaltul, îmbrîncindu-l. L-a buzunărit apoi în mai puțin de-o secundă, înainte ca ăla s-apuce să facă vreun
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
umiliri și minciuni, dar și de trăiri înalte și prietenii hotărâtoare pentru dezvoltarea mea intelectuală și spirituală. Acolo se formase o parte din sufletul meu și, deși totul era întunecat și chiar mizerabil, exista o aură de iubire în toate cotloanele sălilor de conferințe și chiar peste arhitectura superbă a faimoasei universități, în felul ei nemuritoare. Dar sora mea, Tatiana, nu s-a arătat. Am lăsat prin Ileana și poetul și vechiul prieten drag Dinu Abăluță o carte și „sesterți” în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fusese în stare; n-avea experiența necesară. Potolește-te, i-am spus, cu oarecare impact de această dată. Din câte se vedea Simon nu mai era în stare să dea frâu liber primului impuls al inimii fără să atingă un cotlon aprig al personalității sale. Binecuvântând și blestemând pe cine nu trebuie, asemeni lui Balaam, dar fără nici o putere din afară care să-i anuleze vorbele, neavând la dispoziție decât propria sa judecată arbitrară care să-l susțină. Așa că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
apăru în prag. De obicei, când intra undeva punea stăpânire pe întreaga încăpere, îndreptându-se imediat spre centrul acesteia, chiar și atunci când era între oameni cunoscuți, dând roată camerei, vrând parcă să umple astfel cu prezența ei toate ungherele și cotloanele. Dar în această seară, care avea deja ceva neobișnuit în ea, Antonia rămase în prag, temându-se parcă să intre sau parcă simțind că apariția ei are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]