584 matches
-
mâini nesigure: Îl face să sufere amintirea... - Nu mai aveam scăpare. Trimisesem copiii acasă, În toată școala numai ei trei și cu mine... Sapșa cu Încă unul intră În casă - noroc că voi erați la Moș Iacob - se aștern pe cotrobăit, pe răsturnat... Al treilea, un fel de tătar, mă duce Înapoi, la școală: să scot din bibliotecă tot ce era dușmănos... - nu mai era nici o carte cu litere... antisemite. Nu mă Înțelegeam cu kalmukul: nu știa boabă românește, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doamna Tufnel“, o avertizase Nick atunci când se mutase acolo. „Femeia conduce un grup terapeutic pentru cei care suferă de boala vorbitului fără încetare: se numește Taca-taca, taca-taca“. Strâmbându-se de durere pentru un efect mai convingător, Susan a continuat să cotrobăiască prin buzunare. Îmi pare rău, doamnă Tufnel. Aveți dreptate. Numai că mi-a căzut o sticlă pe picior și m-a durut foarte tare. — Asta se prea poate, draga mea. Dar un „vai, Doamne“ sau „nenorocire“ ar fi la fel de potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piept și s-a uitat la ceas. — Fir-ar să fie! Trebuie să-l sun. Meciul s-a terminat, așa că acum probabil că-și caută un restaurant italian. Dar să sperăm că și-a deschis mobilul. Femeia a început să cotrobăie prin geantă încercând să-și găsească telefonul. —Fiona? Jake avea o expresie îngrijorată. —Da? Din instinct, femeia și-a dat seama ce-avea să audă. Nu vrei măcar să te gândești? Să nu-i spui lu’ tata? Fiona s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o traverseze era aglomerat, așa că Susan s-a oprit la colț și-a așteptat ca semaforul din depărtare să se facă roșu. Între timp, s-a aplecat, și-a pus geanta pe jos și s-a apucat, din nou, să cotrobăie prin ea în căutarea mobilului. Stând așa, cu capul în jos, absorbită de ceea ce făcea, Susan nu l-a văzut pe băiatul de pe bicicleta cu lumini chioare care înainta pe stradă... Nu l-a văzut clătinându-se și căzând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu foile de observație atașată de patul lui, bine-cunoscutul ghid, aproximativ patruzeci de ani, căsătorit, tată al unei fetițe, ale cărui membre refuză să i se supună voinței. Răspunsul nu o mulțumește, nu este cel mai potrivit pentru această întrebare, cotrobăie prin buzunarul său compartimentat, scoate de acolo un termometru și i-l întinde, iar eu mă grăbesc să i-l iau din mână, numai pentru a nu fi nevoită din nou să văd cum îi tremură degetele, dar ea întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea oribilă a renunțării. Eu știu că exact în clipa aceasta ea bate la ușă, apoi își caută cheia în ghiozdan, cotrobăie prin grămada de caiete și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai rea dintre situații, iată, Noga este bine, Udi s-a însănătoșit, am ajuns aici întregi, iar acum, uite-ne în palatul acesta cu toate bunătățile posibile, gheața de pe spinarea mea se topește, transformându-se într-un lichid fierbinte, Udi cotrobăie deja prin geantă, neobosit, unde este costumul meu de baie, ești sigură că nu l-ai uitat acasă, și răstoarnă hainele pe podea, exact ca Noga, apoi trage dintre ele bucățica aceea de material negru, pe care o îmbracă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greu să stea în picioare, cum va putea face pe ghidul mâine. Mă întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie de odihnă, își trece degetele prin părul unsuros, dar Noga îl roagă, așteaptă, tati, și fuge în camera ei, cotrobăie prin dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic. Hainele ei zboară deodată, lăsând dulapul gol în urma lor, iar eu șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gură, cu oasele lipite unul de celălalt, iar când deschide ochii și mă vede, pe fața lui înflorește un zâmbet jenat, zâmbetul unui om ce nu mai poate fi salvat. Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă călcată de hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căzând apoi, negre și fără greutate, pe covor, imediat întreaga cameră va fi cuprinsă de flăcări, important este să scap de scrisoarea aceea, să nu rămână nici urmă din ea. Nu, nu este pe masă, poate că este pe covor, cotrobăi printre hainele ei, oare s-o fi obosit să o bage în plic sau o fi doar o bucată banală de hârtie, mă târăsc pe covor, pipăi orbește, dar ea se ridică deodată în fund, ce s-a întâmplat, mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa destule la care să mă gândesc; însă el ridică privirea, mă vede și-mi face cu mâna, iar scrumul țigării zboară peste tot. N-am de ales. —Ai adus biscuiți? N-am mâncat nimic la prânz. Îi dau punga. Cotrobăie prin ea și, dintre toate mărcile de biscuiți posibile, îi alege tocmai pe cei cu ciocolată și migdale preferați de fratelesău. —Mai bine nici nu se putea! zice el sfâșiind pachetul. Dar ăștia nu-ți plac deloc, încerc eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e trântită pe podea lângă celălalt pat, de pe care pot vedea minunatul peisaj al ușii deschise de la toaletă. —Salut! mă întâmpină extraterestra, întorcându-se să vadă cine a intrat și privindu-mă cu indiferență, înainte de a se apuca iar de cotrobăit în valiză. —Tu trebuie să fii Rebecca, nu-i așa? Eu sunt Baby Thompson. Vanessa mi-a zis că o să fim colege de cameră. Sper să nu te superi, dar am luat eu patul ăsta... Știi, întotdeauna dorm în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra mondiale. Eu îmi căutam niște ochelari de soare și, nu știu cum, m-am trezit în mâini cu o borsetă pe care tocmai i-o trimisese maică-sa de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie cineva prin poșete, borsete, mape. Eu n-aveam nimic împotrivă să-mi mai arunc un ochi din când în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Roma. Am simțit sângele urcându-mi-se rapid spre vârful capului. Atunci, ca un făcut, a deschis ochii și ea: - Ce faci, Piti, nu vii să dormi? Văzându-mi figura și căștile din urechi, a înțeles totul. De ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am dat seama că dacă dădeam înapoi eram pierdut. Avea să sară pe mine, să mă sfâșie cu ghearele. Trebuia să mă arăt mai supărat decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul de la volan strecurându-i Sabinei cartea lui de vizită. Asta o să-l coste transportul nostru până aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni. Coborâm și mă cotrobăi intens prin buzunare. El se uită la mine cu aerul că atunci mă văzuse prima oară: Lasă, lasă, nu-i nevoie! V-am adus pentru că o văzusem pe japoneză prin Cluj. Se cuvine să fim ospitalieri. Așa o fi! Tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că, după dispariția lui Leo, Adelina părăsise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tomberon. Noi doi, pariez că vom fi departe, la o băută, la ora aia. Fii pe pace, Frățioare, Vierme nu aruncă și nici n-a aruncat nimic, vreodată, la ghenă. Cuvântul inutil nu i s-a-ntipărit, încă, în vocabular. El veșnic cotrobăiește, scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oarecare sfială, pipăiau lucrurile, vorbeau încet. Petre strigă mai mult rugător decât poruncitor: ― Ieșiți afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zurlia asta de Ivona, odată și-a luat seama... Odată a întors foaia... — Ei, spune, madam Delcă, să-ți fac și două ouă ? Spune. Taci, că n-o fi intrat în ceasu morții, de n are astâmpăr și tot mai cotrobăie pân cămară, și iar mai scoate ceva... Eeee, n-ar avea ea, Ivona, suflet rău, atâta că nu prea e întreagă la minte. N o vezi cum îi tot da-nainte cu ăia de ședea împăiați în biserică ? Că mare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără un nume pentru voi la vremea aceea, se chema că mai exista speranță; deși, cel mai sigur, vă mulțumeați și cu Superman sau cu orice film În care Burt Reynolds interpreta rolul unui ticălos simpatic. Exista speranță și cînd, cotrobăind prin biblioteca din casă, dădeai peste Stendhal sau peste Cehov, peste Dickens sau peste Galsworthy, peste Jerome K. Jerome sau peste Mark Twain, peste George Topîrceanu sau peste Marin Sorescu sau cînd statul comunist a lăsat să iasă În librării
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mărturiile studiului. Părintelui Bernard îi veni inima la loc. Probabil că John Robert ieșise puțin, poate ca să stea de vorbă cu un medic. Așteptă un timp, apoi mânat de curiozitatea lui obișnuită (dar atent tot timpul la ușă) începu să cotrobăiască pe masă. Luă unul dintre caietele de note și descifră o pagină sau două așternute cu scrisul încâlcit al lui John Robert, încercând amuzata satisfacție a profanului care nu poate înțelege un cuvânt. După aceea observă, pe jumătate ascunsă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o parte, făcându-i loc să treacă. La cimitir, la fel ca la țară, chiar și necunoscuții se salută între ei. Mai stăm? o întreabă pe Liliana după ce doamna s-a îndepărtat. N-ai aprins lumânările. Așa e. Lucian cotrobăiește prin coșul de nuiele împletite, în căutarea lumânărilor... Cu puțin înainte de a muri, tatăl său și-a amintit de un preot cu care fusese coleg de liceu, la Iași. Prietenia lor poate continuase și în anii maturității. Lucian nu mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu chef de treabă, dar la o bucată de vreme parcă tot i-a venit așa o poftă de o gură de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]