699 matches
-
care o compun asemeni nuanțelor prismei, ce alcătuiesc opalul reunindu-se. Asta avea Brummell! Avea grație, așa cum o dăruiește cerul și cum, deseori, constrângerile sociale o falsifică. El o avea din plin și răspundea astfel nevoii de capriciu a societăților cotropite de plictis și prea puternic Încovoiate sub rigorile stricte ale convenienței. El era proba acestui adevăr pe care ar trebui să-l repetăm neîncetat oamenilor supuși regulii: dacă tai aripile fanteziei, ele vor crește Încă o data pe-atât1. Brummell avea această
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
te Împiedică să presupui că triburile pe care le numim sălbatece sînt rămășițele unor mari civilizații dispărute. Dandysmul e un soare la asfințit; precum astrul ce coboară, e mîndru, fără căldură și plin de melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece pe ultimii reprezentanți ai orgoliului omenesc și așterne valuri de uitare pe urmele lăsate de uimitorii mirmidoni. La noi, Întîlnești din ce În ce mai rar un dandy, În vreme ce la vecinii noștri, În Anglia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine decât amintirea șirului de barbari, nomazi călări, care au venit, rând pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la lupta împotriva markgrafului de Brandenburg (cf. Iorga, vezi mai sus). Această participare ilustrează forța
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țesături făcute din ochiuri mici de fier, legate unul de altul, iar coifurile erau acoperăminte de metal pe care soldații le purtau pe cap pentru a fi apărați În războaie; imperiu = Împărăție, țară (În cuprinsul lui intrau toate țările ocupate, cotropite); Sarmisegetuza = capitală a Daciei, se află În județul Hunedoara de astăzi și se păstrează urmele ei. MIRCEA CEL MARE ȘI SOLII de Dimitrie Bolintineanu Într-o sală-ntinsă printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea Încărcat de ani. Astfel printre trestii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebui superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare {EminescuOpVIII 274} Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orce vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar s'ejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți și fericite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trei balauri, în trei momente distincte ale scenariului. El adoarme de tot atâtea ori. A patra oară se înfruntă cu mama balaurilor și aceasta îl preface în „stană de piatră” - o altă formă alegorică a stării letargice. Somnul care-l cotropește pe erou este unul irezistibil : „Și îndată adormi, ca și când l-ar fi lovit cineva cu muchea securei în cap” (75, a) ; sau „Abia au intrat în el [în codrul Babei-Iaga] și un somn fără leac a început să-i toropească
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sinonime cu regresiunea Cosmosului în Haos, sinonime cu sfârșitul lumii (abrogarea legilor societății și ale naturii) : Mândru-i Domnu d-adormit, Sub un măr mândru ’nflorit. Scoală, Doamne, nu dormi, Că de când ai adormit, Iarba verde te-a-ngrădit, Florile te-or cotropit Și lumea s-o păgânit. Suduie fecior pe tată Și mamele-și fac păcate. D-atunci nu-i rod în bucate, Nici nu-i grâu, nici nu-i secară, Numai neghinioară goală (46, p. 75 ; vezi și 80). Merită să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-i grâu, nici nu-i secară, Numai neghinioară goală (91). Mai mult decât atât, o ambiguitate fertilă planează asupra imaginii. Somnul personajului este cauza creșterii excesive a vege- tației „inutile” („Că de când ai adormit/ Iarba verde te-a-ngrădit,/ Florile te- or cotropit”) și reciproc : creșterea vegetației pare să producă somnul personajului („Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d-adormit”). Așa cum observam mai înainte, somnul letargic este provocat, dar și provocator de Haos. Într-adevăr, în colinde, această vegetație luxuriantă cotropește
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cotropit”) și reciproc : creșterea vegetației pare să producă somnul personajului („Florile l-au năpădit/ De s-a scăpat d-adormit”). Așa cum observam mai înainte, somnul letargic este provocat, dar și provocator de Haos. Într-adevăr, în colinde, această vegetație luxuriantă cotropește tot : Scoală, Ano, nu durmi, Că doar’ de-asară ți-a fi ! Că de când ai adurmit, Florile te-au năpădit Și pe gură și pe nas, Și pe dalbu-ți de obraz, Și prin sân ți s-au băgat, Scoală, fată de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
clasic tratată, profan chiar. Defunctul se reintegrează (se „dizolvă”) în natură. Trupul său devine regn vegetal („pomișori din ochișori”) și mineral („lutișor din trupușor”) (79). Dimpotrivă, în colinde, imaginea este sim bolică : trupul personajului adormit nu devine vegetație, ci este cotropit și îngrădit de ea. În acest caz, vegetația are ceva malefic și agresiv. Ea sufocă orice urmă de energie vitală, pare că „leagă” magic ființele, le izolează de spațiul cosmizat, impri- mându-le și menținându-le starea letargică. În balade, eroul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mându-le și menținându-le starea letargică. În balade, eroul e „presurat” de flori (92). În colinde, florile „năpădesc” fata de împărat, dar și pe leu („în jurul leului se creează un adevărat zid de flori” ; cf. 22, p. 38), florile îl „cotropesc” pe Dumnezeu, iar iarba îl „îngrădește”. Într-o doină „derivând probabil tot dintr-o colindă” (22, p. 81), fata zace adormită în centrul unei zone impenetrabile, structurată în straturi vegetale concentrice (pădure, poiană, flori) : Din mijloc de păduriță Este-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Aarne-Thompson, tip 410), cu unele paralele în literatura populară română (57, p. 123), somnul letargic al prin- țesei induce letargie în tot mediul înconjurător : oameni, animale, dar și stihii (focul, vântul etc.). Doar vegetația (cea sterilă, bine- înțeles) crește nemăsurat, cotropind și izolând toată cetatea (imago mundi). „De jur- împrejurul palatului începu să crească un tufăriș de mărăcini, ca un gard viu !... Mărăcinișul se înălță tot mai mult și, în cele din urmă, cuprinse toți pereții... de nu mai puteai vedea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui în proză mai cuprinde Pagini răzlețe (1901), Pacate mărturisite (1904), Spice (1909). Sunt adunate aici articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului apropiat, respiră în cele din urmă o liniște aproape filosofică, decurgând din împăcarea cu rosturile eterne ale firii. Această seninătate, această cumpătare sunt și ale operei lui G. Unele pagini sunt de evocare
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
nu e doar o pauză Între două continuități, ci un himen. Inima e mai mare decât trupul. Ea are trei soluții, firește. Prima: „se va prăbuși mai puternic spre propriul ei centru”. A doua: „spartă-n planete, se va lăsa cotropită de vietăți și de plante”. A treia: „Întinsă va sta pe sub piramide, ca Înapoia unui piept străin”. Nu sunt trei soluții Între care se decide. Sunt trei soluții prin care, pe rând, inima se decide. Vederea vederii, În trei mișcări
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Nevoia de cercuri, adunată în amplul ciclu Furtună în marea serenității. Dacă nici poezia din tinerețe, cu tot teribilismul ei demitizator, nu era văduvită de vibrația autentică a trăirii/rostirii, acum poetul e răvășit de prezența invadatoare a iubitei, care cotropește și universul natural înconjurător. Însă, aproape sistematic, asemenea stări se văd dublate de o reacție adversă, strecurată de demonul lucidității salvatoare, (auto)ironice, (auto)parodice. Mișcarea se petrece pe terenul deconspirării și dezamorsării trăirilor patetice, a retoricii suferinței și a
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
fi notațiile din Ierusalim (1914), cărticică unde autorul reconstituie, fără pretenții de stil, itinerarul său de pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut din punct de vedere social și cultural aceeași dezastruoasă eficacitate ca în Africa. Invaziile au fost fără îndoială copleșitoare și au dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. GALLIA îN SECOLUL AL V-LEA Hoardele de barbari care au năvălit în Gallia în primul deceniu al secolului al V-lea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut din punct de vedere social și cultural aceeași eficiență dezastruoasă ca în Africa. Invaziile au fost, fără îndoială, copleșitoare și au dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
continue conflictele; cum a făcut o anume Antemia, văduva logofătului Cârstiian, care a încălcat proprietatea Mânăstirii Humor și apoi a intentat proces călugărilor pentru acele pământuri) „rumânii” și „vecinii” de pe propriile moșii (sătenii din Jurjești, de pildă, reclamau că fuseseră cotropiți de vornicul Ureche - cu toate că actele de cumpărare erau de față - și o trăgeau la judecăți - prin 1622 - pe Mitrofana, văduva vornicului; și țăranii din Plenița pretindeau că au fost „rumâniți” de frații Buzești peste voia lor și, ca urmare, văduva
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
datat 12 aprilie 1576 - aflăm că satul Recica - contestat, de altfel, și de călugării de la Mănăstirea athonistă Xenofon - fusese dat armașului Detco împreună cu 450 de aspri de Radomir și Stoica din Marotin, fiindcă Detco achitase o dușegubină] - le-ar fi cotropit „cu puterea și cu sila”, care insistau în cererile lor - chiar dacă pierdeau procesele -, ca și țăranii liberi din satele învecinate cu proprietățile lor. N-aveau liniște văduvele nici în raporturile lor cu lăcașele de cult, pentru care multe dintre ele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului se suprapune peste cercul dureros al amintirilor: „Într-un ochi al Nordului / Developam, în amintire, imagini fastuoase, / Când primăvara m-a cotropit / Ca o armată ce iernase în preajmă” (Într-un ochi al Nordului). Trupul este adesea imaginat ca o corabie naufragiată ori ancorată într-un port „și prea obosită să mai simtă chemarea mării” (De altfel). Odată cu trecerea timpului se observă
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
a Călinei (1986) imaginează, prin vocea aceluiași personaj-narator, etapele maturizării Călinei, ruptă nu întru totul - cel puțin nu la nivelul memoriei vii - de lumea rurală bănățeană. Roman cu impulsuri teziste, textul e lipsit de forță, banalul și chiar prostul gust cotropind epicul. SCRIERI: Drum peste vină, Timișoara, 1977; Melancolia trandafirului albastru, București, 1982; Călina, Cluj-Napoca, 1982; Învolburata lume a Călinei, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Premiile Editurii Facla 1977, O, 1977, 52; Laurențiu Ulici, Lirica feminină, RL, 1978, 13; Nicolae
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli cald/ de trupul celui ce l-a locuit o clipă înainte// Și-ncet căldura lui mă cotropește/ aproape cred că l-am iubit cândva”. Forța radiografică a privirii dictează acestei poezii cantonarea în universuri închise, cvasimaterne. Nu atât o apetență la minuscul, cum se observa în Vindecările și cum se va observa în Natură moartă cu suflet
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]