1,606 matches
-
bucătărie cu mobilier specific care a fost separată de tavernă (încăperea centrală) construindu-se un cuptor masiv care face legătura cu soba oarbă. Cele două cămări au fost amenajate provizoriu ca spații de cazare, iar camera laterală a devenit „salonul” crâșmei amenajat cu mobilier specific: blidare, laițe, mese și scaune acoperite cu valoroase țesături de interior. În anul 2008, Regiunea Abruzzo din Italia a inițiat proiectul "„Hanurile Europei Rurale”" în valoare de 1,8 milioane euro, prin Programul de Inițiativă Comunitară
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
alcătuite din șase hanuri internaționale și 12 locale, dintre care două în România (la București și Suceava), cu scopul de a promova oferta turistică zonală și produsele tradiționale. Ca urmare a parteneriatului încheiat între Consiliul Județean Suceava și Regiunea Abruzzo, Crâșma lui Moș Iordache din Muzeul Satului Bucovinean a fost inclusă în proiect (alături de un han de la Muzeul Țăranului Român din București), fiind dotată cu mobilier, tacâmuri etc. și amenajându-se o bucătărie. Cu prilejul desfășurării, în perioada 31 iulie - 2
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Român din București), fiind dotată cu mobilier, tacâmuri etc. și amenajându-se o bucătărie. Cu prilejul desfășurării, în perioada 31 iulie - 2 august 2009, a celei de-a XIV-a ediție a Târgului Meșterilor Populari în incinta Muzeului Satului Bucovinean, crâșma lui Moș Iordache a fost deschisă ca han. La crâșmă sunt oferite consumatorilor produse tradiționale specifice (sărmăluțe cu smântână și mămăliguță, mâncăruri din bureți, plăcinte poale-n brâu și afinată bucovineană), dar și alt gen de produse (bere, grătar, mici
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
amenajându-se o bucătărie. Cu prilejul desfășurării, în perioada 31 iulie - 2 august 2009, a celei de-a XIV-a ediție a Târgului Meșterilor Populari în incinta Muzeului Satului Bucovinean, crâșma lui Moș Iordache a fost deschisă ca han. La crâșmă sunt oferite consumatorilor produse tradiționale specifice (sărmăluțe cu smântână și mămăliguță, mâncăruri din bureți, plăcinte poale-n brâu și afinată bucovineană), dar și alt gen de produse (bere, grătar, mici, cartofi prăjiți și salată de sfeclă roșie). Satul Marginea este
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
a munci în sat. Politica Varvarei este ca oamenii să câștige mai bine în sat decât la fabrică, iar bărbații să fie forțați astfel să se întoarcă. Praxiteea face poze prin sat, surprinzându-i pe bărbați consumând băuturi spirtoase la crâșmă. Primarul, surprins și el acolo, face o cerere la Consiliul Județean de Partid să o mute pe profesoară, dar află că aceasta este jurnalistă la „Ogorul socialist” și a venit în sat, sub acoperire, pentru a realiza un material pentru
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
e chitit, de regulă, pe „combinații”. Urmărește să facă bani și aspiră la statutul de „baștan”, care „să facă pe toată lumea”. Este motivul pentru care uneltește frecvent cu Bobiță, punând la cale diverse planuri de „îmbogățire peste noapte”. E patronul crâșmei locale, La Fierbinți, și trece, drept un sătean cumsecade. În ciuda aerului hâtru, e ferm, hotărât, fără menajamente, oricând cu o replică șfichiutoare pe buze. E tovaraș bun cu Giani, în combinație cu care întreprinde felurite acțiuni dintre cele mai dubioase
Las Fierbinți () [Corola-website/Science/326383_a_327712]
-
Paladi, care stăpânea și moșiile vecine Tâmpesti și Horodniceni. Această boieroaică era fiica hatmanului Constantinică Bogdan Paladi, care a murit de holeră în 1831, lăsând o avere considerabilă: 14 moșii și târgușoarele Ștefănești și Podu Iloaiei, unde funcționau 40 de crâșme. Luxița Paladi s-a căsătorit mai întâi cu logofătul Nicolae Cantacuzino-Pașcnu, de care s-a despărțit, și apoi cu Don Emanuel Acunia, marchiz de Bedmar, grande al Spaniei, senator și membru al Jockey-Club-ului din Paris. Acesta provenea din familia diplomatului
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
a ajuns până la negarea totală a paternității lui Omar Khayyam. Disputa în jurul autenticității lor continuă și astăzi. Robaiurile Înțeleptului Khayyam ( din ediția îngrijită de J.B. Nicolas , Paris, 1867 ) În numele lui Allah, cel milostiv și îndurător! I. Un glas veni din crâșmă-n faptul dimineții: Bețiv zăluf, mai șui ca toți petrecăreții, , hai, scoală-te și umple-ne cu vin pocalul, nainte de-a se fi umplut pocalul vieții! , , bogată în teme și orientări, este străbătută, de la un capăt la altul, de
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
dragostei supreme care se manifestă în creație: beția înseamnă uitarea a tot ceea ce nu este Dumnezeu.” , 7. Când voi muri, cu vin curat spălați-mă! Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă!" 8. Cum nimeni nu-i chezașul zilelor de rând," Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă! 9. Îndrăgostitul, beat și zădărit- să fie!" Vrăjit și scos din
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă!" 8. Cum nimeni nu-i chezașul zilelor de rând," Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă! 9. Îndrăgostitul, beat și zădărit- să fie!" Vrăjit și scos din minți și ocărât- să fie! Când suntem treji, orice stârnește suferință. Când suntem beți, , ce-o fi n-are decât să fie! ” , În aceste micropoeme întâlnim des
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
se aflau un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea vehiculelor. Numeroase scrieri, privitoare la viața în hanuri, au ajuns până în zilele noastre. Aceste "tabernae" (în română: „tavernă”, „crâșmă”, „birt”, „han”, „locantă”) aveau uneori o foarte proastă reputație, iar călătorul prefera să campeze în proximitate, să utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să se facă invitat, practicând "hospitium" (în română: „ospitalitate”, „găzduire”). În paralel
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Domnilor, psihologic vorbind, ferească-te Cel de Sus de neica nimeni cel frustrat! Nu de alta, dar în mintea lui bolnavă, veșnic el se crede geniu. Izo, etero sau schizometric pune pe hârtie tot ce mintea-i debitează într-o crâșmă, la beție și, mai pe urmă, fraților, pretenții, chiar dacă despre om și carte, în viața sa, mai rar a auzit. Dintre gloata de jigodii, mai târziu, cei cu ,,ambâț’’ șiau cumpărat, peste noapte, diplome din Dealul Haretului și au bătut
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
său de soră Emanuil Stârcea și soției acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache Ralea și a soției sale Zmaranda, soră cu Ileana, soția lui Ilie Ilschi, moșia Crasna cu casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie. Va intra în stăpânire după moartea soților Ilschi. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satele Crasna-Ilschi și Crasna Putnei au făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În perioada interbelică
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
bătrânelul Button face un efort speculat în termenii unui miracol de către biserica locală de a se ține pe picioare și a face câțiva pași. Acești primi pași îl duc pe o ambarcațiune de-a lungul marelui fluviu, apoi la o crâșmă și la bordel, tutore de ocazie fiindu-i chiar căpitanul vasului. Inițierile lui Button poartă în ele inocența proprie altei vârste, bătrânețe sa nu este autentică pentru că îi lipsește experiența, îi lipsește memoria trăitului, memorie care se înscrie în datele
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
în care consumul nostru de carte va rămâne la fel de scăzut ca și înainte, cel puțin haideți să recunoaștem că asta e din cauză că lectura e un mod de petrecere a timpului liber mai puțin interesant decât luptele de câini, filmele sau crâșma, și nu deoarece cărțile, fie ele cumpărate sau împrumutate, sunt prea scumpe.” Afirmația aceasta, oricât de actuală și adevărată ar părea, nu reprezintă vreun citat dintr-un articol scris în România anului 2011. Este o constatare cât se poate de
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
rar se Întâmpla să nu fim sub ochii cuiva. S-a Întâmplat să ne Întrebe: „Tu ce ai fost acasă?” sau „Tatăl tău ce a fost?” - dar știam că au fost acolo fete despre care se știa că au avut crâșme sau așa ceva. Nu prea ne cunoșteam Între noi, dar am auzit de una sau alta că au așa și așa, iar când au povestit că au avut locuințe de 5-6 camere, covoare, lucruri frumoase și ce ușor au trăit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să lămurească și să ajute la dezvoltarea culturii realismului socialist în masele muncitoare". În al doilea număr din Pentru pace și cultură Luptăm, datat 6 Noiembrie 1949, aflăm, din poemul Căminul cultural, semnat de Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În Europa sud-estică și centrală, știe autorul nostru, "rolul de stereotip profesional al evreului nu l-a jucat atît cămătarul, cît negustorul și, mai ales, cîrciumarul. Locul cămătarului în imaginarul colectiv l-a ocupat în bună măsură acesta din urmă". Crîșma, în credințele și legendele populare românești, devine un spațiu al păcatului, un templu demonic. Și, deși în 1903-1904, în Moldova numărul cîrciumarilor evrei era de numai 2,57% din totalul cîrciumarilor, s-a creat o întreagă literatură folclorică și cultă
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
și ar fi salvat relația cu ea. GÎndul Îl răscolește. Ar putea să fluture bagheta fermecată a amneziei peste Zelda și să se Întoarcă Înapoi În timp: o ia pe Zelda de la facultate, după ore. Stau afară pe terasă la crîșma lor favorită. Pe cer nu e nici un nor. CÎnd ajung la rigatoni, Îi oferă un inel. Inelul nu cade Între tăieței. Merg braț la braț către un local de-după-cină, pentru un pahar de-după-cină. Nici o adiere. Pletele Zeldei, pînă la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
încă mă mai simțeam ca și cum tocmai mă trezisem dintr-un vis monstruos, de parcă eram suspendată în starea aceea paralizantă, năucă, dintre somn și realitate, în care încercam zadarnic să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe. Neliniștită, Rachel și-a ridicat privirea spre tavan. Nu știu cum reziști, eu una nu pot. Am dat din umeri. Mie chiar îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai bătrân decât tine, nu-mi aduc aminte să fi existat vreodată o crâșmă a lui Cujbă care să fi servit ca loc de întâlnire a intelectualilor la Iași. În sfârșit, vrând nevrând, vei rămânea celebru alăturea de Caragiale. Ești de altfel în bună companie. Cu toată dragostea de vechi prieten N. Gane Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clucerului Milescu, văr cu Neculai Cogălniceanu, vinde a sa parte de moșie și ocină din Frenciuci , cu prețul de 400 sute de lei. Vânzătorul și-a oprit pentru sine două vaduri de moară, un loc de prisacă , un loc de crâșmă Între mori, cedate apoi cumpărătorului. Postelnicelul Neculai Bucium, prin zapisul din septembrie 1753, arată În fața divanului vânzarea moșiei Frenciugi și termenul de patru zile pentru cedarea zapiselor vechi . Pitarul Neculai Cogălniceanu s-a aflat În conflict cu clucerul Gligoraș Costachi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
1790, biv vel spătar la 16 martie 1790. Spătarul Alexandru Râșcanu are patru copii: Măriuța (Maria), pentru care dă foaia de zestre din aprilie 1795 (este consemnată moșia Întreagă de la Frenciugi, patru pogoane de vie la Liești, un loc de crâșmă În târgul Bârladului) ; din nou Maria, care primește , patru pogoane de vie la Liești, un loc de crâșmă În târgul Bârladului (este aceeași cu Măriuța) ; Ghiorghi, primește o casă cu jumătate de loc În Iași, șase pogoane cu livadă la
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
dă foaia de zestre din aprilie 1795 (este consemnată moșia Întreagă de la Frenciugi, patru pogoane de vie la Liești, un loc de crâșmă În târgul Bârladului) ; din nou Maria, care primește , patru pogoane de vie la Liești, un loc de crâșmă În târgul Bârladului (este aceeași cu Măriuța) ; Ghiorghi, primește o casă cu jumătate de loc În Iași, șase pogoane cu livadă la Valea Cozmoaei, ținutul Iași ; Ecaterina, o casă cu jumătate de loc . Potrivit anaforalei boierilor din 19 februarie 1814
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
scafă din lemn, din acele care se cumpără din Obor pentru pisat usturoiul. Scafa era albă și contrasta cu buzunarul negru de unsoare. După asemenea bucurii vizuale îmi spun că merită să trăiești în România. (Pasaj adăugat ulterior: ca toate crâșmele veritabile și "Rogojina" a avut o viață scurtă. Ea a fost stricată, "spartă" prin plecarea unei "tanti" cu braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]