698 matches
-
oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
un sentiment ciudat. În fața sa, în locul acelei hidoșenii, apăru o frumusețe de fecioară cu sânii provocatori, păr bălai și ochii ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse inima. Deschise ochii și văzu o flacără ciudată ce ardea în privirile acelei ființe feciorelnice. Realiză că se
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
natura, iar când îți vei arăta zâmbetul sec, totul va încremeni; apele se vor transforma în poduri de gheață, iar pomii vor înmărmuri, cuprinși de teamă. Spaima va năpădi întreaga suflare, de aceea vei fi cea mai severă și nedorită crăiasă. Totuși, dacă vei asculta sfaturile mele, până la urmă te vor accepta și vei fi chiar iubită! Fiica cu fața rece, fără să schițeze măcar un zâmbet, își asculta atentă tatăl. Acesta continuă: - Dacă vei coordona bine crivățul și vei acoperi
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
nuntă fantastică, de o ireală frumusețe: ,,Soarele și luna / Mi-au ținut cununa / Brazi și păltinași / i-am avut nuntași, / Preoți, munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii!”. În concepția autorului anonim, această nuntă mirifică ,,Cu o mândră crăiasă / A lumii mireasă reprezintă o formă de integrare a vieții în Cosmos, un mod de continuare a existenței în cadrul naturii eterne, ca parte a unui întreg din care s-a desprins doar o clipă, spre a reveni triumfal. Nunta - așa cum
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
se împletește armonios cu trăirile sufletești, cu zborul spre infinit: „E grea viața unei molii, pulbere de stele / S-aruncă în infinituri ca turnuri din castele, / Atunci cuprins de focuri, de tot ce lumea lasă, / Găsind în mine dorul, o crăiasă / Coboară în palate de mărgean / Pe scări de aur moale revarsă în ocean / Acea sclipire mare de fată bucuclașă, / Fantasme de lumini cuprind a ei față.” Zbuciumul din poeziile domnului Vasile Hatos se datorează și plecării în străinătate (Italia) în
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mărite-Voievod-De-Doruri, am crescut în Poezia Ta, în ninsoarea florilor de tei, ca o crăiasă din poveștile-ți fermecate... Copilul din mine era într-o lume feerică, sub vraja selenară, a șopotului de izvor și a colindei de toamnă a frunzelor, când cornul sună trecerea lui Sarmis, sau trecerea oștenilor lui Mircea... și vii îmi
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]
-
stepe, privind viața cum se curmă într-o nefirească turmă îmbrăcată în otrepe, care nu putea concepe că de fapt prăpăstii scurmă. Am să-mbrac straie alese, chiar odăjdii de se poate, pe bordei clădind palate unde-am să iubesc crăiese, am să rup lanțuri și lese exultînd în libertate, am să fug de orice gloate, evitînd mereu ce șes e. Ce-a rămas doresc să fie o deplină împlinire pentru că a mea menire e să ard în armonie. Vreau ca
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379736_a_381065]
-
25 decembrie 2015. Afară ninge-ntruna, pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, crăiasă a zăpezii, tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri pornește iar la drum. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
e în odaie, ... Citește mai mult Afară ninge-ntruna,pe geamuri, flori de gheață,în noapte-apar castelepe munți ascunși în ceață.În albe blănuri Iarnas-a-nveșmântat sfioasă,în juru-i roiesc fulgii,facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n pleteși fața îi dezmiardă,crăiasă a zăpezii,tronând în noaptea albă.Ce peisaj feeric,iată-l pe Moș Crăciun,cu sacul plin de daruripornește iar la drum.Copii cuminți visează,dorințe se-mplinesc,sub bradul plin de globuricadouri strălucesc.Ce cald e în odaie,... VIII
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
atunci când îți vinzi ei, tăcerea Femeia e pace, dar e și război Atunci când iubirea se-mparte la doi Femeia e centrul în Univers E calea spre care totdeauna ai mers. Femeia e rea, dar este și bună A cerului nostru crăiasă; o lună Femeia e apa de la izvor Pe care o bei când pleci călător Femeia e pâinea ce o mănânci Când foamea te-apasă, și vrei s-o alungi Femeia e iute, dar totuși domoală E cântecul vieții, din moarte
FEMEIA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379172_a_380501]
-
Lumina s-a așternut Cale pentru Pogorârea Fiului Împărătesc, iar Îngerii și-au întregit Filarmonica divină pentru a susține Concertul Colindelor Pruncului dumnezeiesc. Ursitoarele Sibile trace cu poruncă de la Duhul Sfânt au ales pe cea mai frumoasă și mai înțeleaptă Crăiasă a pământului pelasg pentru a-L zămisli pe Mântuitorul lumii Hristos. Pământul a scormonit în pântecele sale și-a încropit Peștera Nașterii Domnului. Vântul a smuls iarba uscată și a purtat-o în peșteră așternând Ieslea minunată. Păstorii de pe câmp
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
nimeni nu-i. Doar câinele mai latră-n zori. Eu vocea lui ascult, în pragul nopții, Cănd negura profundă își arată colții. Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune, Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afecțiune. Crăiasa mi-s, prin gerurile iernii efemere, Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere. Referință Bibliografica: Din ceas în ceas / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DIN CEAS ÎN CEAS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369229_a_370558]
-
ai lăsa măcar să te privesc, Cum dormi cu ,,brațul drept sub cap" Să-ți mângâi fruntea și pletele, voiesc, De vraja-ți dulce și de vise, poate scap. Dar liniștea să-ți tulbur, nu-ndrăznesc, Când tu aștepți, mândra-ți crăiasă, Din tei ca să coboare, în cântec îngeresc, Cu păr bălai și fin ca de mătasă. De m-ai lăsa, eu aș fi umbra lumii tale, Iar pleoapa-ți fină, cu dor ți-aș săruta, Și flori de tei, ți-aș
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. Câteva teme și obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
laturi și vezi-mă pe mine: Pot crede că în viață mă vei iubi pe mine? Ascultă. Tu, gingașă ca floarea de cireș, Ce soarte te-a pus oare în calea mea să ieși, Să treci ca și o mândră crăiasă din povești, C-o singură privire să-mi spui ce dulce ești? Căci dulce ești... Și să te pierd chiar eu, Pe tine, o, mireasă a sufletului meu? Cu jalea vieții mele eu singur să mă cert Tinzîndu-mi după umbra
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ierta? O, nu privi în laturi, asupra mea privește! Pot eu spera?... O, farmec... mă răpește! Tu ești așa de albă ca floarea de cireș Și soarta mea te pusă în calea mea să ieși, Să treci ca o ușoară crăiasă din povești C-o singură privire să văd ce dulce ești, Căci dulce ești... De-atuncea eu te visez mereu, Tu, gingașă mireasă a sufletului meu, Cu pustiirea vieți-mi de-atuncea eu mă cert Și-ntind ca dup-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, Dumnezeul meu!... De ce [mai] înainte eu nu te-am întîlnit, De-atîta fericire de mult aș fi murit; Sub gura [ta] cea dulce și caldă de copil Îmi înflorea viața în luna lui April; Tonatecă și dulce erai... ca o crăiasă, Căci tu ai multe toane, dar toate sânt frumoase; Noi ne-am fi fost în lume atât, atât de dragi, Te ascultam la toate supus ca și un... pagi. Dar azi, ca frunza toamnei pe-un istovit izvor, Pe calea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug Și uneltesc, s-o sfarăm, altfel de meșteșug. De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac.... Și tu te miri, crăiasă, când tu zâmbești, că tac? Ce ești tu pentru mine - idol frumos de tot, Dar idolului mândru cu mintea ochii-i scot. Și pielea de deasupra și buzele îi tai Și ce rămîne-atuncea naintea minți-mi - vai! Hidoasa căpățână de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul încă i-l îndreaptă... Dumnezeu alege-atuncea Domnii cei meniți să poarte Firul țării cei străveche de la leagăn pâni la moarte. Oare-albinele în roiuri pe crăiasă și-o aleg...? Oricât de viteaz să fie cel ales și om întreg, Lui asemei i s-o crede fiecine dintre noi, Dușmănia, dezbinarea va intra orcînd în roi. De voiți un Domn în țară, să nu fie din pământ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă! Suflarea morții mă atingă, Decât amoru-mi să se stingă Mai bine, ah! - mai bine inma-mi se rumpă! MARIA (împreună) În lacrămi ochii mei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
FETE Râzi dar, Marie. Joacă, Marie, Mai sunt băieți cu ochi de foc, Cu tine toți se prind la joc. UN SPIRIT AL MUNTELUI (împreună) De când o zână a zărit El nu mai e ademenit De-a lui mireasă. Mândra crăiasă, Stăpâna noastră, alegîndu-l E-al ei cu inima și gândul. MARIA Zărit-ai în lume pe-al meu iubit, Seninule soare? El singur în munte e rătăcit, De chinul iubirei amar muncit, De frig poate moare! Eu am un iubit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cânilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii Ochi, ca flori topite-n stele. Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, Iubiții ochi, stele-nflorite, Și prin amorul nopții mele Pătrunde-or dânșii, luminoșii. MARIA Veni-vor duhuri de pădure Și a izvoarelor crăiese; Vor fi a zilelor mirese Și inima-ți o să mi-o fure. Veni-vor duhuri de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Cu vorbe scumpe și alese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine sece-mi ochii, scumpă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nflorite, Și prin amorul nopții mele Pătrunde-or dânșii, luminoșii. MARIA Veni-vor duhuri de pădure Și a izvoarelor crăiese; Vor fi a zilelor mirese Și inima-ți o să mi-o fure. Veni-vor duhuri de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Cu vorbe scumpe și alese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine sece-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât amoru-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă MARIA În lacrimi ochii mei s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
semnul urmei {EminescuOpVIII 410} Neauzind talanga turmei Ș-al câinilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii, Iubiții ochi, ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - luminoșii. MARIA Veni-vor zâne de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii, scumpă, Suflarea morții mă atingă Decât iubirea-mi să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă. MARIA (deodată) În lacrimi ochii mei s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
planta în miniatură; amândouă stau sub legi comune, și, când găsim în părțile foii o orânduire oarecare, putem aștepta cu siguranță de-a o afla și în părțile plantei și viceversa. [P. COEL. M. SCHACHINGER], NAȘTEREA ALBINEI 2257 Matca sau crăiasa albinelor, daca a fost fecundată în mod normal, are pe deplin în puterea ei de-a determina sexul odraslelor în Stupul e o mănăstire de momentul în care se ouă. O apăsare ușoară asupra recepta-călugărițe fecioare în cari nu-mai stare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]