1,970 matches
-
toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de o bufnitură, dar nu i-au dat atenție, s-au întors pe partea cealaltă. Ce s-a întâmplat? în partea pârâului Dunavăț, spre asfințit, dealul Trandafireștilor care vine spre Tureatca și Fântâna Anichii, de la coama dealului se face o crăpătură și ruptură lungă de aproape un kilometru, alunecând pământul și coborând între 15 și 30 m pe unele locuri. Această masă uriașă de pământ a început a se mișca încet la vale, făcând crăpături și ridicături, aproape astupând valea, acoperind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la coama dealului se face o crăpătură și ruptură lungă de aproape un kilometru, alunecând pământul și coborând între 15 și 30 m pe unele locuri. Această masă uriașă de pământ a început a se mișca încet la vale, făcând crăpături și ridicături, aproape astupând valea, acoperind răchițele și salcâmii, prunii și nucii și locurile unde au fost casele a de locuitori, nemaicunoscându-se unde au fost. în coborâre, masa de pământ se lovește de dealul de la nordvest care începe să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pelagra mai făcea victime la jumătatea secolului XX, mai mult din nepăsarea, neștiința și sărăcia unora. Din satul Slobozia - Filipeni, a fost prinsă de această boală, ieșită din consumul porumbului stricat, unul numit după poreclă Ghimici, care avea mâinile cu crăpături vinete și cu umflături și se trata cu miere de albine amestecată cu hrean. Îmi amintescă bine cazul consăteanului meu, deoarece mi-a povestit ceva ce nu era de povestit atunci, iar în istoria noastră a apărut foarte târziu, că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe ministrul de interne, trebuie să se fi observat că în cuirasa de războinic viteaz pe care, în lupta surdă cu ministrul apărării, se străduiește s-o expună, există ca un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit să asistăm la eșecurile succesive ale planurilor sale, la rapiditatea și ușurința cu care tăișul spadei sale pierde firul, așa cum s-a confirmat adineauri în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când ar fi ieșit șeful din cameră, în halat și pijama, dacă avea chef, dar noi, nu, noi, îmbrăcați și pieptănați așa cum a poruncit dumnezeu, aceste mici crăpături în lacul comportamentului și nu revoluțiile pompoase sunt cele care, încetul cu încetul, repetate și constante, sfârșesc prin a ruina cel mai solid dintre edificiile sociale. Înțelept e vechiul dicton care ne învață, Dacă vrei să fii respectat, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele care, cu o jumătate de veac mai târziu, tocmai umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a minunățiilor. Lângă un sarcofag, În pardoseală, se deschidea o crăpătură care dădea spre o altă cameră subterană. Se aplecă, coborând lampa În acel spațiu de trecere. Pe sub criptă trecea un coridor larg, cu pereți de cărămidă, care părea să se facă nevăzut către Arno. Fundul era acoperit cu apă. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sau curtea unui rege barbar. Era, În schimb, doar locul unde se aciuise taverna lui Ceccherino. Rușinea Floenței. Pe fațadă, Între cele două coloane centrale, se deschidea o ușă joasă și largă, Întărită cu piroane și benzi de fier. Prin crăpăturile largi, jos și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi privirea spre el, după care Îl fixă pe Amid, În speranța firavă că arabul ar fi avut ceva de adăugat. Dar tânărul tăcea mâlc, vădit suspicios față de mașinărie. În spatele lui, perdeaua după care Își avea patul era trasă. Prin crăpătură, privirea poetului se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era o ladă, În care poetul depuse mașinăria, ajutat de mechanicus. - Ascunde lada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că apele puțului ar fi putut urca până acolo. Imaginea Fecioarei Îi reveni În minte. Într-un colț, așezat pe un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a privi de aproape acel rod al nebuniei sculptorului. Apoi, Îi atrase atenția capacul sarcofagului. Piatra trebuia să fi fost deplasată, și Încă recent, judecând după urmele de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În jur ceva care să Îi poată sugera o soluție. Apoi Îi veni o idee. Acel nouă. Numărul care, potrivit bătrânului Marcello, le unea destinele. Reîncepu să apese cupa pe masă. La a cincea Încercare, pe fund se deschise o crăpătură, care era imperceptibilă dacă cupa ar fi fost plină. În acest mod, vinul intra În contact cu otrava ascunsă În piciorul vasului. Ori de câte ori cupa era așezată pe masă, mecanismul ascuns Înainta cu un pas către moarte. Acest lucru ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu războiul, bombardându-l cu micile bucăți de fier vechi pe dușmanul său dintotdeauna când acesta ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea vinul cu ochii închiși. Terminarăm tot. Nu rămase nici o bucățică, nici o frimitură, iar farfuriile străluceau. Curățenie pe masă. Burta plină. Apoi vorbirăm, multă vreme, cum nu mai făcusem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am ciopârțit chiar pe tine, că doar am învățat cum se face asta. Trebuie să‑ți învingi reținerile, dar apoi merge de la sine. În plus, am o idee pentru o nouă serie de fotografii; aș putea să‑ți fac tăieturi, crăpături și mici găuri în piele. Se poate realiza și cu acuarelele copiilor. V‑am făcut prăjitură cu caise, încearcă mămica să se dea bine pe lângă copiii la care caută înțelegere și n‑o găsește. Se bazează pe cultura lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce inconfundabilă, indicându-mi numărul camerei, după care Închise brusc, fără să mai aștepte vreun răspuns. Am ciocănit, ușa s-a deschis ușor și prin crăpătura ivită am zărit un chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De fapt, până să zăresc acel chip, Încercasem tot felul de sentimente. După ce-i ascultasem acea voce minunată, nu știam dacă, descoperind un chip comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
va fi În regulă“. Îl ținea strâns de mână În timp ce morfina creată special de ea Începea să-și facă efectul. Și eu, și Maestrul am adormit. Keiko s-a hotărât să doarmă și ea lângă noi. Razele lunii pătrundeau prin crăpătura dintre draperiile din catifea albastră și cădeau deasupra patului În care dormeam toți trei. Nu știu cât am dormit așa. La un moment dat Maestrul a Început să strige ceva cu o voce extrem de puternică și ne-am trezit și eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În pământ, cu un zâmbet În colțul buzelor. Era Întoarsă cu spatele la cineva, oferindu-i o priveliște asupra crăpăturii dintre fese. În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta. Numai că pari obosit, zise o a treia voce, pe care am considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa să mă uit puțin la tine. M-am aplecat înainte și m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am văzut că Weisthor își scotea haina și o agăța de spătarul unui scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de vlagă și palid, aproape ca și cum fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu batea nici o adiere, în dreptul lumânării simțeam ceva, care amâna aprinderea, ca un duh ceresc. În cele din urmă s-a apris una dintre ele și apoi am reușit să le aprindem pe toate. Le-am așezat la rând, în crăpăturile discului de andezit, deși nu stăteau prea drepte, cea mai înclinată, fiind a fetiței, aproape lungită pe lespede. “Să le lăsăm cum vor să stea, spuse istoricul nostru, bine că am reușit să le aprindem”. Și a început să depene
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
înclinată, fiind a fetiței, aproape lungită pe lespede. “Să le lăsăm cum vor să stea, spuse istoricul nostru, bine că am reușit să le aprindem”. Și a început să depene amintiri despre imensul soare, despre cercetările făcute și despre cauza crăpăturilor și a desprinderii unei folii de la suprafață. Și deodată, după vreo cinci minute, lumânările s-au stins. Bine că au ars și atât a zis cineva și ne-am continuat dialogul. După câteva minute, observ cu stupoare că două dintre
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
rătăceam acolo, unde tu cu seara m-ascundeați! (Dintotdeauna am iubit vara ca o amantă a vântului turbat ce seamănă sămânța pe hotar, unde iubirea este sufocată până moare!) Fug și n-aș fugi de tine, m-aș ascunde în crăpătura unui munte cu inima zdrobită dar mi-e teamă că n-ai să mă găsești niciodat', că aș găsi acolo ceeace am căutat o viață! Aș mai sta și n-aș mai sta, o clipă să-ți ostoiesc regretul că
ELEGIE DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363898_a_365227]
-
Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
punctul să încalc teritoriul proprietății condamnate din vecini, să intru în livada în mijlocul căreia trona majestuos și fără a face cunoștință prealabilă, neținând seama de manierele mele europene, să-i strâng în brațe trunchiul noduros, să-mi culc obrazul pe crăpăturile aspre și să aspir pe nări parfumul lui bărbătesc de conifer falnic, cu spinarea dreaptă. Cu el se luptau acum cei doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe moarte. Iar eu, cu obrajii în palme
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]