3,263 matches
-
că eu la ora douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne primești cu mălai? Hai să plecăm, Petrache! Aici
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe Costăchel acasă... Măi Petrache, tu nu ai casă? Te ții hojma de mine, de mi-i și nu știu cum... Costache, flăcăule! Lasă tu mofturile, că nu-ți șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vor da înapoi nici chiar de la crimă - a apreciat situația Măriuca. Să nu exagerăm, Măriucă. Eu încă mai sunt primarul comunei. Când cei de la județ o să-mi ceară demisia, o să mi-o dau, dar până atunci mai va... Abia se crăpa de ziuă. Pe nesimțite, a început să cearnă o ploaie măruntă, care, încet-încet, s-a instalat pe cinste. Costăchel și Petrache au plecat fiecare la treburile lui. Unul să strângă făncialul, pentru că venise deja toamna, iar celălalt s-a dus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele din urmă, el își spuse sieși: „Totuși, n-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
piele. În timp ce mâncăm, mă uit în jur. La una dintre mese, o tânără cam la treizeci de ani se uită în gol. Frumoasă și tristă. I se citește vidul din suflet, disperarea. O fac atentă pe Kati. "Femeile australiene nu crapă de fericire, deși toate mimează acest lucru. Nu lucrează, nu au nevoie să lucreze, bărbații câștigă foarte bine, dar sunt bețivi și impotenți. Acasă nu trebuie să facă nimic, fiindcă totul este de-a gata, și așa se trezesc că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-mi spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la coadă, acum s-a dus la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dacă nu trebuie să măsori timpul, nu ești obligat să intri în mașina de tocat carne a obligațiilor zilnice. În România dacă nu ești securist, fost comunist, funcționar public sau lichea, trebuie să consumi energie până la paștele cailor ca să nu crăpi de foame. Cei care fură, înșeală sau profită, având puterea politică de partea lor, îi tratează pe cei care nu fac parte din această gașcă a lor ca pe niște infractori sau ca pe niște animale bune de împușcat. Aș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează până când acesta își pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu ai ce face cu ele, casa e a statului, fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului, autobuzele care te cară la serviciu sunt ale statului, stațiunile unde te duci să-ți tratezi reumatismele, după ce iarna crăpi de frig la locul de muncă, sunt ale statului, nisipul de pe plaja Mării Negre este al statului, până și aerul sărat sau ozonat pe care îl respiri este al statului, și atunci la ce bun să fii liber sau să ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câștigarea alegerilor din primul tur. Un guvern de generali nu numără voturile. Atunci să vedeți voi democrație. Vă promit, tovarăși, că dacă vom câștiga alegerile voi introduce duminica obligatorie de muncă și desființarea statutului de pensionar. Vor munci până vor crăpa". "Traiascăăăă Comunistul cu Față Umană", se auzeau urale din toate părțile, mulțimea trăia fericirea de pe urmă. 15 decembrie 2009, Sydney Ștefi își ține ziua de naștere. Mitică Popescu, soțul ei, a murit de câțiva ani, ea a rămas în cercul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies din casă sau să mă sinucid. Ar trebuie să recunosc că nu sunt un geniu. Creierul meu, azi, nu a produs nicio idee de doi bani. Se chinuie cu un exercițiu de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și nu-i dă de capăt. Sunt un tâmpit!" Se învârte prin apartament fără rost, fără să-și găsească hainele, încurcă dulapul cu debaraua și alte chestii de felul acesta. Trebuie să iasă să se întâlnească cu băieții, altfel îi crapă capul. Un sfert de oră se învârtește după chei. Niciodată nu le pune în același loc, și când are nevoie de ele le caută ca nebunul prin toată casa. Ba prin buzunare, ba cine știe pe unde prin casă, ba
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la care cei mai mulți erau condamnați. Aici trebuia pusă problema păcatului, a jertfei și a ispășirii. Dar nu în manuale și biblioteci, ea trebuia sădită în carnea și răsuflarea fiecărui om. Trebuiau reconstruite conceptele. Cum poate fi liber un om care crapă de foame, care degeră de frig? Ce fel de morală îi putem cere? Ce fel de morală are cel care are putere, bani, prestigiu, dar și sclavi? Uitase că umblă după un hotel. Se plimba pe străzi fără să vadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
it's OK", nu înțeleg nici eu de ce sunt atât de fericită, azi dimineață am intrat în baia superbă, totul era alb, totul strălucea de curățenie, am dat drumul la duș să nu izbucnesc în lacrimi, în țara mea lumea crapă de foame și eu locuiesc într-un cartier rezidențial, într-un bloc ce seamănă cu hotelurile de la Olimp, cu verdeață în curtea interioară, cu grădini suspendate în balcoane, cu piscină la parter, cu două băi în fiecare apartament, de când am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și săritori, ajutând-o mai mereu pe bunica Ilinca la treburile gospodăriei. Ea era, uneori, cam zgârcită și calculată la bani, din cauza creanțelor ce trebuia achitate la bancă. Într-o iarnă geroasă, i-au tăiat cu joagărul și i-au crăpat cu toporul o căruță de lemne pentru foc, primind ca plată câte un blid cu sâmburi de dovleac. Nu-i vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
drogurilor, minciunii și hoției, accentuează polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și trage cu obidă la căruța înfrânată a democrației până când, „ori crapă calul, ori se rupe hamul”! După modesta mea părere, prin urziri spurcate, gargară și populism deșănțat, cei de la putere, aceiași de douăzeci de ani, cu o mână spală pe alta și cu amândouă obrazul cu serenitate, în fața națiunii ce are
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care se vindea pe cartelă și tot nu ajungea tuturor, căratul lemnelor de foc din șură la sobe. Mai greu îmi era iarna la curmatul lobdelor de fag cu ferăstrăul de mână, împreună cu tanti Jeni, după care butulanii rezultați îi crăpam cu toporul și-i clituiam în șură. De multe ori mă ajutau frații Cimpoieșu, în virtutea zicalei „unde-s mulți și slabi, puterea crește”, cam nerăbdători să escaladăm coclaurile învecinate. Unele seri ne găseau în căutarea fierului vechi, de predilecție în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în toată casa gazdei de ocazie. Noi doi am încăput cu greu în spatele ușii pridvorului, bineînțeles după ce neam smuls petlițele și gradele, care ne puteau da de gol. După un somn profund, printre inamicii la fel de obosiți, dimineața când s-a crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu caporalul eram așteptați ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se spune doar că, atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu era nimeni ca s-o iubească. Îmi ascundeam privirea în pielița ce se formase deasupra laptelui și în fularul de grăsime ce înconjura oul. Mă tot încerca un sentiment în coșul pieptului, era așa de tare, că aproape îmi crăpa sternul și a trebuit să plec. Un timp n-am mai știut nimic de ea, doar îmi închipuiam cum cresc goblenurile în jurul ei. O vedeam în fotoliu numărând găurile lângă o ceașcă plină cu lapte cu cacao. Apoi mi s-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
hoții ale ăstora. S-a dus. A transformat suma în lei. A revenit, au făcut jum-jum. Apoi, fiecare a plecat în direcția sa, să-și plaseze leii în afaceri. Hoțul neprins este, din totdeauna, negustor cinstit. Unde dai și unde crapă Polițistul Sandu Aldea era un om tânăr,bine făcut, înzestrat cu mult vino-ncoa, Măndița, vecina de la blocul din deal, cu la fel de mult nu mă lăsa. Ce s-o fi mai întâi înfiripat, iar mai la urmă, sedimentat, între ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]