747 matches
-
de democrație pe pâine, capete sparte, oase rupte, nasuri însângerate, fălci mutate din loc, ruperi de gât și alte drăgălașe efecte din acestea ca urmare a unor sfinte ciomăgeli democrate și de democratizare, în spirit, curat constituțional. Așa doar capete crăpate și coste rupte, au fost mai peste tot în România, dar nu într-o măsură așa de mare, ca în cele două localități enumerate mai sus. Prin activitatea lor, partidele politice, se discreditaseră în ochii electoratului, astfel că, la 20
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va reuni. Nimeni nu-și pierde nădejdea în privința lui Zi-zhen. Tovarășul președinte Mao e un om care face minuni. Victoria Marșului cel Lung e un exemplu foarte bun. Un altul este expansiunea taberei roșii, iar următorul va fi Zi-zhen. Buzele crăpate ale croitoresei se mișcă nervos, ca gura unui pește. Cuvintele îi ies unul după altul, bolborosite. Lumânarea începe să licărească tremurat. Camera e luminată brusc de un cerc auriu-portocaliu. Și apoi, după numai o clipă, lumânarea se stinge. * Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă ea. Membrele lor se încolăcesc. Ea îl simte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
avea cum să vorbească prea multe cu El. Și, oricum, nu se simțea în stare să-i spună sau să-l întrebe ceva. Abia avea putere ca să asculte. Gaiané sări din pat și lipăi repede spre cabinetul prințului. Găsi ușa crăpată și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se trage. Banul a pus capul lumii și de bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Așa își treceau nopțile în așteptarea controalelor, despre care se auzea că se vor înviora de-acum, în preajma congresului cu Ceaușescu reales. Vorbeau până îi lua somnul, cu lumina aprinsă în oficiu și pe culoarul etajului, cu ușa de la oficiu crăpată și ușa de acces pe etaj nelegată cu lanțul. Patrulele și controalele trebuiau să vadă din stradă luminile aprinse și să aibă cale liberă pentru a verifica personalul. Datoria personalului era să fie în permanență treaz, la datorie. Veni însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în care este cufundat, în camera vecină se sparge un sunet surd, sfârâitul cafelei proaspete și un zvon de bârfe, mă apropii de ușa aproape închisă, ca să nu se spună că nu-și îndeplinesc obligațiile au lăsat-o un pic crăpată și reușesc să arunc un ochi înăuntru, medicul acela tânăr înfulecă un croissant cu multă poftă, examinând din când în când cu îngrijorare cât i-a mai rămas, asistenta se rezumase doar la o cafea, iar pe lângă ei, alți membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
investigații serioase în ceea ce mă privește și au aflat de problemele mele psihice. Prietena mea auzise că, într-o zi - era bineînțeles ziua cu pricina - fata s-a întors acasă, după ora de pian, cu fața umflată și cu buza crăpată și plină de sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că și-a luat sticla. — Lasă sticla aia, i-am spus, sau Îți fac vînt de pe punte. Ieșiți, le-am strigat chinezilor, sau mă apuc să trag În voi acolo unde stați. L-am văzut pe unul uitîndu-se prin ușa crăpată, și era evident că văzuse plaja, pentru că a-nceput să sporovăiască. — Ieșiți, le-am spus, sau trag. Și au ieșit imediat. Da-ți zic, ar trebui să fii tare-al dracu’ să măcelărești niște gălbejiți din Ăștia, și pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
singur În casă. Willie Sawyer - Ăsta habar n-are să se distreze. Iubitorii de vară La jumătatea drumului plin de pietricele dintre orașul Hortons Bay și lac era un izvor. Apa trecea printr-o conductă Îngropată, apoi se scurgea prin gura crăpată a țevii, trecea printr-un cîmp cu mentă de la marginea drumului și se vărsa-n mlaștină. Stînd În Întuneric, Nick Își băgĂ mîna-n apa izvorului, dar nu putu s-o țină acolo, pentru că era prea rece. Simți pe degete trîmbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai privi un timp, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la adăpostul fremătător al aripilor, o răcliță de argint, cu doi cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele. Arhanghelul trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste, sobre și virtuoase, în același timp. Ca o briză dulce și sălbatică, ca un cântec din zori, peste viile albastre ale copilăriei, la cumpăna
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bluzonul descheiat deja la trei nasturi. Că veni vorba despre dotări dezirabile, mai moderne, un personal computer și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu spătarul crăpat transversal și ținând între gambe coșul de nuiele, sfrijitul de Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să revină la gaura descoperită adineauri când zări o mașinărie complicată. Aflarea în sfârșit a unui aparat funcțional în interiorul acestei nave semi-agonice avea darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încet progresia în direcția opusă. Încărcată cu arma și detectorul, Ripley știa că le va fi mai greu să pună mâna pe creatură. Deoarece trebuia să-l ajute pe Parker să țină plasa bine întinsă. În fața lui Brett, o ușă crăpată dădea într-un mare atelier ticsit cu mașini. Nici urmă de motan pe culoar. În schimb, își zise el, atelierul ăsta era o ascunzătoare ideală. Dacă motanul nu era acolo, se va întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de lemn, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn în mână și cu niște cozi subțirele, strânse ghemotoc în vârful capului... Și lipăind prin casă desculță, cu călcâiele crăpate și suflându-și nasul prin curte... Acum era directoare și părea tot timpul excedată de treburi ! Să mai aibă vreme să-și aducă aminte că Muti a învățat-o ce-i o batistă, ce-i o periuță de dinți și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de tânăr, se gândește Margot. Iar ei să treacă peste tine cu stupida lor îngâmfare de oameni mari, să-și arunce replicile unul altuia ca pe o minge într-un joc în care tu, biată Cendrillon, zdrențăroasă și cu mâinile crăpate și roșii, nu ai voie să intri, ci doar alergi, caraghioasă, pe margini ! Tu nici măcar nu exiști pentru nimeni și nici măcar dreptul supărării nu-l ai ! Nici măcar nu ai voie să-ți explici până la capăt dreptatea ta, cu o voce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la toți, p-ormă deschide ușa să se ducă putoarea casii, să intre-o gură de aer, p-ormă cară lemnele de la magazie să aprinzi focu, tot cu mâinile-alea, parcă le văd și-acu, alea e mâini de copil, crăpate și rebegite ? Numa tu să duci greu’ casii la unșpe ani, numa tu să ai grijă de lemne, că a-nceput devreme iarna, și zăpada, și zloata, d-aia tot stau să le număr în magazie, și dacă văd că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ieși vreodată de aici, păziți de șirul strâns și solemn al scaunelor, pătrunse de simțul ordinii și al datoriei, greu de crezut că vom mai păși vreodată în hall, că picioarele noastre se vor mai auzi vreodată sunând pe pavajul crăpat al curții, pe cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată, de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]