753 matches
-
tot ce este de trebuință și de-ale gurii, ne spălați așternuturile și schimburile, că în nădejdea fetelor noastre, pot să ne mănânce câinii, că rar se abat pe la noi. și atunci când vin rar, se uită pe furiș pe ușa crăpată să vadă pe mamă-sa dacă mai trăiește. Li-e frică să nu se îmbolnăvească și ele, de parcă frigurile se iau de la om, ca brânca sau oftica. Niște neisprăvite, ce să mai vorbim. și acum să vă spunem la ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie 10”. Clopotele au fost turnate la Danzig, în 1669. Cel mare avea un sunet amplu, fiind supranumit „Buciumul lui Duca”, dar care acum - cu buza crăpată se hodinește pe un postament din piatră în stânga intrării pe sub turnul clopotniță. Pe rotunjimea clopotului se poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Datorită poziției pitorești, dar și întăriturii de cetate, mănăstirea a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
neuniformă, dar predictibilă a magazinelor în care nu se găseau alimente, a cofetăriilor ce ofereau prăjituri comestibile alături de altele necomestibile, a senzației produselor industriale pe care ți le aplicai pe piele pentru a-ți face igiena, a mersului pe asfaltul crăpat și prin noroi prin spațiile publice neîngrijite; un număr de experiențe ale lumii fizice comuniste, un fel de peisaj recognoscibil care se întindea de la Belgrad la Riga era privit ca susținând sentimentul de inevitabilitate. Sub comunism, multe experiențe au transmis
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
bucătărie, își dădea importanță. Baba Ioana - roabă slobozită, care după eliberare se întorsese la matcă și era socotită un bun al familiei, care se mândrea cu acest lucru și, cu aere de aristocrată, își bătea joc de țăranii cu «călcâie crăpate», pe când ea era «țigăncușe crescută pe cărămida boierească» - pândea țipetele și zgomotele din casa aflată în mare fierbere. Înaltă și subțire, cu ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu 21 de ani. Acum, casa cu pereți de lut e o pitică orfană în peisaj. Nu se știe cui aparține (Consiliului Popular, Muzeului de Istorie?), căci n-o îngrijește nimeni: are acoperișul deteriorat (mai rău în partea dreaptă), geamurile crăpate, ușa încuiată și poarta legată cu sîrmă. Neglijența mi-a fost explicată astfel: „Dacă ne-am ocupa de ea, s-ar supăra Tovarășul”! E o simplă deducție ori au avut semne în acest sens? Cei cărora le-am pus această
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chelie, dar despre ea nu zice nimic. El are părul des și cîrlionțat, cărunt la bază și negru la vîrf. E - îmi spune - directorul școlii din VîlceleTg. Ocna, dar vede și de propria-i gospodărie. Îmi arată palmele: sînt înnegrite, crăpate. Nu ezită să-mi declare că regretă că a urmat facultatea. „Nu cei cu școală o duc bine azi”. În ceea ce-l privește, mai ia în mînă uneori cîte o carte, dar mai mult decît de lecturi se bucură cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
moleșit. Privesc fără chef niște însemnări făcute la Bîrlad, în zona gării, cînd am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele, hamuri.» Trotuare gloduroase. Orașul se bănuiește spre răsărit, plat, mediocru”. Ce himeră trebuie pentru a nega existența provinciei? în fabrică (drumul meu a fost la cea de confecții), nimeni nu pare să se gîndească la aceasta. Acolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne aranjăm cât de cât pentru a suporta mai ușor viața în noile condiții. După semnarea Armistițiului din septembrie 1944 ne-am întors la Iași. Cu greu am găsit o locuință, care fiind bombardată, arăta jalnic, cu acoperișul spart, pereți crăpați iar când ploua trebuia să punem vase și lighene pentru a proteja locuința. Dar calvarul familiei mele încă nu se terminase. Au venit acei ani de secetă, foametea făcea victime printre refugiați dar și printre localnici. În momentul cel mai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
uimire la această piatră, ca multe taine are ea. Acolo, în apropiere, vezi locul unde s-a aflat capul lui Adam. De pe Golgota, la vreo 7 m în jos, este un loc încadrat într-un mic gemuleț. Și stâncă este crăpata până la el. Sângele Domnului a curs până pe capul lui Adam. Așa a fost descoperit craniul lui Adam. Pe stâncă se vede cum a curs Sânge Dumezeiesc. Este ca o dara maronie în stâncă albă, s-a colorat de puterea Dumnezeirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Domnului. Ne oprim puțin în curtea ei. Privim biserică, curtea și zidurile. Toate spun câte ceva tainic. E atat de sfințitor, înălțător și transformator, că nu te mai saturi de privit și n-ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpata venind Sfântă Lumină întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea în biserică, în exterior, e coloana care e crăpata. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu te mai saturi de privit și n-ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpata venind Sfântă Lumină întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea în biserică, în exterior, e coloana care e crăpata. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e crăpata. Apoi am intrat în biserică. Ne-am oprit la Piatră Ungerii, la vreo 3 m după intrarea în biserică. Cu smerenie am îngenuncheat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
venind Sfântă Lumină întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea în biserică, în exterior, e coloana care e crăpata. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e crăpata. Apoi am intrat în biserică. Ne-am oprit la Piatră Ungerii, la vreo 3 m după intrarea în biserică. Cu smerenie am îngenuncheat, m-am închinat tainic, am sărutat și am plecat. Urc treptele Golgotei. Sunt cam multișoare. Aveam emoții
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fie de aceeasi varietate, cu grad de coacere și dimensiuni apropiate. La compoturile asortate se admit fructe de diferite varietăți și soiuri. Se admit fructe cu defecte prevăzute în standardele de materii prime pentru calitatea I, precum și fructe cu pielita crăpata, semne de lovire; Merele, perele, gutuile trebuie să fie decojite și curățate de căsuța seminala, iar caisle și piersicile pot fi cu sau fără sâmburi. Aspecul siropului Limpede sau opalescent se admit particule fine de fruct în suspensie. Consistentă fructelor
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
aici: lipsa de educație și privarea unor oameni de mijloacele minime necesare vieții: hrană, locuință, îmbrăcăminte și de practicarea unei activități utile (lipsă de ocupație). Josue de Castro observă că bolnavii examinați de el arătau foarte prost, iar buzele lor crăpate și ochii injectați, le dădeau o expresie de răutate. Este foarte posibil ca răutatea lor legendară să-și aibă rădăcina în forme specifice de foame, de care aceștia suferă de obicei. Este foarte posibil ca expresia plină de ură a
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Ciuta și puiul rău sfătuit, și anume ipostaza de „victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește turma de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cade ca un scut de apărare și rămân așa până încetează totul! Până la ieșire mi se părea că ceva mă leagănă încă. Alături, tata, mama și sora sunt blocați de soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară. Umblând după aceea pe ulițele satului, constat unele pagube serioase la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cade ca un scut de apărare și rămân așa până încetează totul ! Până la ieșire mi se părea că ceva mă leagănă încă. Alături, tata, mama și sora sunt blocați de soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară”. Pe ulițele satului și în gospodăriile oamenilor pagubele au fost mari
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
iată o undă murdară depășind barierele rămase și învăluind ca o caracatiță imensă vechile construcții. Trei metri de apă și noroi au scufundat partea joasă a Veronei. Bilanțul daunelor a fost enorm: un număr considerabil de case au fost inundate, crăpate sau prăbușite, mai mult de 30.000 de hectare cultivate au fost inundate. Din fericire, victimele omenești au fost puține, dar pagubele suferite de populație au fost incalculabile. Giovanni avea nouă ani iar din acest dezastru natural își amintea numai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
om sănătos, care asiguri asistența socială, nu le mai poți suporta. Gândindu-te la aspectele sociale, stai și privești arborele cu ramurile lui verzi, frumoase, ocrotitoare nouă, și te uiți la stejarul bătrân cum i s-a făcut scoarța tare, crăpată, deosebit de uscată, măcinată pe ici pe colea, unii asemănători putrezind și căzând singuri din picioare bătuți de vânt dacă edilii nu au fost la timp atenți să-i despovăreze și întinerească. Privești floarea - că e floare - atât de frumoasă, cum
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de măslin. Cu o bună dispoziție ne apropiam de Thesalonic. Cum de la plecarea din țară am fost sortiți pentru eșecuri și contraste, deodată bucuria ne-a dispărut luându-i locul îngrijorarea. Autocarul nostru lovește un camion alegându-se cu parbrizul crăpat. Mai aveam încă de așteptat. Fir-ar să fie, ce ghinion!mi-am zis eu. Am văzut că se apropie de camion atât de mult că-l va lovi, se ridică Janeta de pe bancă să vadă impactul. ─ Și eu am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
l-au scos pe tata care era înghemuit în coșul căruății înțepenit în fundătoare, cu hățurile în mână, au tăiat șleavurile și caii s-au ridicat. Tata a fost internat în spital pentru că avea la față, la barbă, un os crăpat și, zicea mămica: „de atunci, barba tatii a devenit și mai arămie decât era până atunci”. După ce a venit din spital, tata a vândut caii. După ce m-am născut, tata a devenit foarte fericit. În fiecare săptămână mergea cu căruța
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din 1921, făcută de Gheorghe Spătaru (spatele casei) e spre deosebire de celelalte două foarte clară, așa încât se poate vedea starea dramatică în care se afla clădirea: din coșurile sobelor au mai rămas doar urmele, tabla acoperișului este ondulată și ruginită, pereții crăpați, geamurile sparte, deschise în bătaia vântului, ușa spartă și ea, o fereastră lipsește cu totul (pare că în locul ei s-au bătut scânduri, luate și ele), tencuiala căzută, pe lângă tocurile ferestrelor intră mâna unui om, iar în curte, printre bălării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Domnului. Ne oprim puțin În curtea ei. Privim biserica, curtea și zidurile. Toate spun câte ceva tainic. E atât de sfințitor, Înălțător și transformator, că nu te mai saturi de privit și n-ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpată venind Sfânta Lumină Întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea În biserică, În exterior, e coloana care e crăpată. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu te mai saturi de privit și n-ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpată venind Sfânta Lumină Întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea În biserică, În exterior, e coloana care e crăpată. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e crăpată. Apoi am intrat În biserică. Ne-am oprit la Piatra Ungerii, la vreo 3 m după intrarea În biserică. Cu smerenie am Îngenuncheat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
venind Sfânta Lumină Întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea În biserică, În exterior, e coloana care e crăpată. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e crăpată. Apoi am intrat În biserică. Ne-am oprit la Piatra Ungerii, la vreo 3 m după intrarea În biserică. Cu smerenie am Îngenuncheat, m-am Închinat tainic, am sărutat și am plecat. Urc treptele Golgotei. Sunt cam multișoare. Aveam emoții
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]