476 matches
-
o compromită. Nu și nu. Cum putea să-i pretindă el un asemenea lucru? Mai bine ar fi făcut să se pună în locul ei, ca să își dea seama ce-ar fi însemnat pentru ea un copil în acele împrejurări... O cracă tăiată de sub picioare, și pentru ce? Nu erau ei destul de fericiți și așa? Desigur, nu era absurdă, mai târziu, după ce avea să își facă un nume, să devină o balerină de reputație națională și internațională, atunci da, puteau lua în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
căscată a holbat ochii. Apoi a dat un ordin și doi oameni m-au prins de brațe. Mă țineau ei pe mine, dar de fapt se uitau la pisică. Cu copilul în dinți, animalul se suise pe cea mai înaltă cracă. Pomișorul nu avea nici trei metri înălțime, iar soldații îl înconjuraseră deja. Voiam să-i văd cum o împușcă pe nenorocită. Mi se părea că soldații care mă țin de mâini sunt niște prieteni cu care pozez pentru o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care aducea ziarele în fiecare dimineață să se blocheze din cauza bisericii. Ce însemna acest lucru? Edificiul religios era construit într-un dubios stil flamboaianto-radiant, cu zorzoane și sculpturi și înflorituride piatră cenușie; în imediata apropiere, un platan uriaș își întindea crăcile până la nori. Mai trebuie spus că în fiecare dimineață la ora șapte, din necesități estetice pe care Samuel le setase imediat după conceperea Margaretei, soarele răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-o imagine demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Margaretei, soarele răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-o imagine demnă de o carte poștală: lumina aluneca printre garguii și turnurile catedralei, era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-o imagine demnă de o carte poștală: lumina aluneca printre garguii și turnurile catedralei, era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un stejar secular, umbros, cu crengi groase și primitoare, în care mă urcam ades. Era locul meu preferat. Îmi plăcea să privesc în jurul meu de la înălțime, să ascult greierii care cântau în iarbă, chiar să dorm în ramificația a două crăci foarte groase, sprijit comod de tulpina mare și scorțoasă a stejarului. De multe ori acolo îmi făceam și temele, pe o bucată lată de scândură pe care mi-o amenajasem drept masă. Stăteam pe prispă și auzeam glasul unui cerșetor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru că apele erau crescute. Am cotit mereu, când stânga, când dreapta. N-am mai întâlnit păsări specifice deltei. Doar o egretă s-a înălțat din coroana unui arbore mai înalt, a planat puțin și s-a așezat vizavi, pe o cracă a unei sălcii. Dar nagâții și pelicanii nu se lăsau văzuți. Păsărelele, care anul trecut ciripeau vesele, acum tăceau, ascunse în frunzișul copacilor de pe margini. Am înaintat până la canalul cu nuferi. De acum eram aproape de Șontea, dar locurile mi se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar sta acolo până vin oamenii... cugeta țăranul. Preț de un sfert de ceas, trunchiurile se rotiră în loc. Puternic și greoi, deodată unul fu împins de-a curmezișul apei. Primindu-l în vârful prăjinii, omul îi sprijini fruntea încoronată cu crăci. Proptit o clipă, copacul se clătină. Morarul încerca să-i abată tăria împingându-l la mal. Abia atunci începu adevărata luptă cu puhoiul care, izbind, se trăgea spre gaura căscată în opust. încordate, vinele pocneau iar grumazul omului se înroșise
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
blagoslovenii. De sus șuvoaiele se răreau, căci norii erau mai ușurați. Plini de glod ca niște draci, oamenilor le sclipeau dinții. - Păzea ! izbucniră deodată glasurile. Purtată de val, o plavie aducea sub ea o babă groasă, adică, scurtă și fără crăci, o răchită. Se iscă zarvă și căngile mușcară grăbite în plavie. Sub vântul ce căzuse, ploaia curgea mai liniștită. Negurile se depărtau, lăsând în loc o lumină nelămurită. în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală să salte masa plină de colaci, colive, lumânări legate în prosoape și o cracă uscată de pom cu mere și cu nuci. Cine n-ajungea, punea mâna pe mâna vecinului, săltând ritmic în dansul ritual. Cel mai posesiv înșfăcase masa un individ cu chelia conturată de o bandă neagră de păr vânjos, tunsă ca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
grădină, pe lângă căsuțe suspendate și bazine pentru păsări. Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac s-a Înțepenit un zmeu. Pe o cracă a altuia se leagănă tenișii cuiva, cu șireturile legate. Chiar sub ei văd un indicator. E ciuruit de gloanțe, dar reușesc să-l citesc: Pingree. Dintr-o dată Îmi dau seama unde sunt. Uite Carne Calitatea Întâi! Și Haine de la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de așa specimene. Dar uitați-vă la colega asta a voastră, uitați-vă la ea, că e fată ca și voi! Uită-te la colegele tale, care știu ce înseamnă modestia și decența! Nu au venit aici să-și arate crăcii, da, da, crăcii, nu pot să vorbesc altfel cu tine... Sînteți tineri, am înțeles... Ați vrut discotecă, v-am dat discotecă. Ați vrut excursii, v-am dat excursii. Dar am crezut că toți o să-nțelegeți că valorile vârstei voastre sânt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată. Sub o frunză murdară de noroi am găsit un melc cu cochilia spână. Între doi copaci își întinsese plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre altceva, ci bucuria pură de-a umbla prin Minune. La opt dimineața, Garoafa mă striga de la poarta noastră cu vocea ei guturală. Mi-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doi fugari români, legitimați public cu statutul de dubioși universali, au tras câte o flegmă României. Mai întâi, Omar Hayssam, fugit-scăpat prin căi pe care toată lumea le intuiește, dar pentru care nimeni nu are, evident, probe, s-a suit pe craca news-urilor de la Antena 3. Apoi, la un meci internațional de fotbal, România-Slovenia, în tribuna oficială a fost zărit „legendarul“ Nicu Gheară. Ședea la distanță de doi scuipați de sămânță de președintele Băsescu și gărzile sale pretoriene. Oricâtă simpatie populară ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și, țacțpac!, a apărut bietul bilet care costă cât o casă. Iar pățania dânșilor a devenit cea mai hazoasă fabulă modernă a României. Este, poate, prima oară când, în epoca televiziunii moderne de la noi, câțiva falși profeți își taie singuri craca de sub picioare. În era digitală a clarvăzătorilor cu laptop și a ghicitoarelor conectate wireless la astre, domnii Diaconescu, Ogică și Lazarus au datțo analogic cu bâtațn baltă. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un motiv să bănuiesc că articolul era despre socrul meu. Cu spânzuratul nu se ocupase. Am deschis la articolul cu pricina. Și am privit o vreme fotografia tristă a lui Werner Noth spânzurat de craca unui măr, fără să bănuiesc cine era cel spânzurat. M-am uitat la fețele celor prezenți la spânzurare. Erau majoritatea femei, niște zdrențăroase anonime informe. Și am început în mintea mea un joc, numărând în câte feluri mințise coperta revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
certitudine că le va plăcea cititorilor ei era descrierea spânzurării. Socrul meu a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-a zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta Noth a putut să danseze și să țopăie pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost readus la viață de opt ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
da’ nu-i aia, de ce să mint. Îmi dam drumu’ pe scară în cămașă dă noapte, să creadă că intru-n closet. Aveam cuiele scoase la două uluci și treceam dincolo. Băgam mâncarea pentru partizani într-o grămadă mare de crăci. Ce auzeam scriam și puneam hârtia într-o scorbură. Puneam cana pe perete, țineam urechea pe fundu’ cănii și auzeam ce vorbeau securiștii în camera de-alături. <<Vă duceți la Muntele Zănoaga, că ei au venit la stână. Am găsit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
capul lor. După vreo două săptămâni, moșierul fu chiar silit să plece la București pentru două zile. În timpul acesta, Otilia, urmată orbește de Felix, născocea tot soiul de distracții, izbutind să capete colaborarea binevoitoare a oamenilor de la curte. De o cracă groasă orizontală a unui nuc bătrân legase un leagăn în care se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doar marile organizații au banii pentru producție și conexiunile necesare pentru a distribui marfa. Dar Jack Dragna a fost expulzat, Mickey Cohen este la Închisoare, și oricum, probabil e prea puritan, iar de unul singur Mo Jahelka Își taie singur craca de sub picioare. Jack Whalen nu se ocupă de poze porno, ci de pariuri, și nu vrea decît să pună gheara pe un cazinou din Las Vegas. Iar marfa apărută e de o calitate prea bună pentru tiparnițele din zona L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu care umplea de noroi covoarele de acasă și mai răspundea că trei ori patru fac o sută. Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate la spate, scurt și slab, ca un copil, cu fața toată cafenie, ca și când ar fi fost muruit cu lut gras. Din același copac și la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără sens, ca niște semne moarte. În vreme ce-i alunecau ochii peste rândurile negre prin minte i se plimba un singur gând, stăpânitor și tulburător: " Acuma plutesc între viață și moarte, între cer și pământ, ca omul care și-a tăiat craca de sub picioare și așteaptă să cadă fără să știe barem unde va cădea..." 6 ― Bologa, te implor, ajută-mă! șopti Klapka, în cancelaria pretorului, transformată în sala de ședințe, înainte de-a începe dezbaterile. Apostol avea ochii mai adânciți în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
3, Orcs &Elves 2, Unreal Tournament, The Elder Scrolls, Age of Empires, Half-Life, Doom3, Command&Conquerer - Red Alert, Neverwinter Nights, Mafia, Duke Nukem 3D. În locul căsuțelor din copac din filmele americane, ne închipuiam un apartament în salcia din parc - pe craca cea mai groasă era dormitorul, sufrageriile de lux aveau un leagăn din crengi. Băieții își făceau cazemate și iarna se războiau cu bulgări la adăpostul lor. Castelele noastre se mai imaginau și printre tuburi de metal sau beton, de prefabricate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]