570 matches
-
uz didactic), unele realizate în colaborare, din opera lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Al. Macedonski, V. Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, G. Călinescu ș.a. A coordonat lucrarea colectivă Istoria Teatrului Național din Craiova (1978). SCRIERI: Începuturile presei literare craiovene, Craiova, 1971; „Ramuri”. 1905-1947 (în colaborare cu Marta Mitran), Craiova, 1971; „Ramuri”. Bibliografie (în colaborare), pref. Mihnea Gheorghiu, București, 1972; Corespondență. „Ramuri”, Craiova, 1973; De la Macedonski la Arghezi, pref. Ovidiu Papadima, Craiova, 1975; Din viața școlii Doljului (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
cu Marta Mitran), Craiova, 1971; „Ramuri”. Bibliografie (în colaborare), pref. Mihnea Gheorghiu, București, 1972; Corespondență. „Ramuri”, Craiova, 1973; De la Macedonski la Arghezi, pref. Ovidiu Papadima, Craiova, 1975; Din viața școlii Doljului (în colaborare cu I. Pătrașcu), Craiova, 1975; Presa literară craioveană. 1838-1975, pref. Ovidiu Papadima, Craiova, 1976; Pe urmele lui Tudor Arghezi..., București, 1981; „Arhivele Olteniei” (1922-1943). Bibliografie (în colaborare), București, 1983; Profiluri și structuri literare, pref. Liviu Călin, introd. Const. M. Popa, Craiova, 1986; „Ramuri”. 1905-1995, Craiova, 1996. Ediții: Rezonanțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
vieții, Craiova, 1987; Al. I. Amzulescu, Capodopere ale literaturii populare românești, pref. edit., Craiova, 2003. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „De la Macedonski la Arghezi”, RL, 1975, 26; Emil Manu, „De la Macedonski la Arghezi”, SPM, 1975, 237; Ion M. Negreanu, „Presa literară craioveană”, R, 1977, 1; Constantin Hârlav, Presa ca document, TR, 1977, 2; George Sorescu, O panoramă a presei oltenești, R, 1977, 4; Șerban Cioculescu, „Presa literară craioveană”, RL, 1977, 20; Dima, Dezbateri, 66; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 156-162; Adriana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
Emil Manu, „De la Macedonski la Arghezi”, SPM, 1975, 237; Ion M. Negreanu, „Presa literară craioveană”, R, 1977, 1; Constantin Hârlav, Presa ca document, TR, 1977, 2; George Sorescu, O panoramă a presei oltenești, R, 1977, 4; Șerban Cioculescu, „Presa literară craioveană”, RL, 1977, 20; Dima, Dezbateri, 66; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 156-162; Adriana Iliescu, Document și interpretare, RMB, 1981, 11; Ion Simuț, „Pe urmele lui Tudor Arghezi...”, F, 1981, 6; Marcea, Varietăți, 322-325; Șerban Cioculescu, O nouă antologie olteană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
ziarist. Urmează cursurile Colegiului „Carol I” din Craiova și Facultatea Juridică a Universității din București, unde obține licența în 1890. Lucrează ca avocat al Creditului Funciar Rural, după un timp intrând în Baroul de Ilfov. Debutează în 1884, la ziarul craiovean „Carpații”, iar editorial în 1910, cu proza din Negru pe alb. Mai este prezent în „Presa”, „Oltenia”, „Voința Craiovei”, „Secolul”, „Steagul”, „Frontul”, „Farul nou”, „Decalogul”, „Dreptul”, „Pagini juridice”, „Convorbiri literare”, „Dimineața copiilor”, „Universul copiilor”, „Arhivele Olteniei”, „Unirea”, „Cultura creștină”, „Păstorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
din București, secția pictură, și participă la mai multe expoziții de grup. Primele volume ale lui F., semnate, din motive datorate contextului politic al anilor ’50, Ștefan Andrei (Noul oraș, Spre șantier, Împreună, 1953, Oameni și fapte, 1954, Pe drumuri craiovene, 1954, Pe șoseaua Basarab. Evocare a trecutului de luptă al muncitorilor de la fabrica „Constantin David” din București, 1955, Minerii din Valea Jiului, 1955, O uzină cu tradiții revoluționare, 1955, Fata plutașului, 1956, Oamenii din minunata vale, 1956), se încadrează tipologic în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
Vulcănescu, și Caietele unui fiu risipitor (1994) încearcă să limpezească unele aspecte din destinul tragic al reprezentanților unor vechi familii nobile. SCRIERI: Noul oraș, București, 1952; Spre șantier, București, 1953; Împreună, București, 1953; Oameni și fapte, București, 1954; Pe drumuri craiovene, București, 1954; Pe Șoseaua Basarab. Evocare a trecutului de luptă al muncitorilor de la fabrica „Constantin David” din București, București, 1955; Minerii din Valea Jiului, București, 1955; O uzină cu tradiții revoluționare, București, 1955; Fata plutașului, București, 1956; Oamenii din minunata vale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
Facultatea de Litere și Filosofie din București, obținând licența în litere și filosofie. Este profesor la Colegiul Național „Carol I” și la Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova. În 1926 și 1927, a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național craiovean, prilej de a încerca măsuri ambițioase de îmbunătățire a repertoriului. Prefect, scurt timp, al județului Caraș, s-a arătat preocupat de cultură și a condus revista „Vatra Banatului”, apărută la Oravița, în 1932. A fost apoi profesor în București, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
arătat preocupat de cultură și a condus revista „Vatra Banatului”, apărută la Oravița, în 1932. A fost apoi profesor în București, precum și consilier în Ministerul Educației. D. a devenit, după primul război mondial, unul dintre animatorii vieții culturale și literare craiovene. A participat la întemeierea și conducerea periodicelor „Foaia pentru popor” (1921-1922) și „Năzuința” (1922-1929). Împreună cu Al. C. Calotescu-Neicu și C. Șaban-Făgețel, a fost director al publicației „Vatra” (1929-1930). Ajutat de câțiva profesori din Craiova, a editat, în 1930 și 1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
în care dispar multe reviste pentru copii, rămânând doar Cutezătorii, Luceafărul copiilor, Luminița și Șoimii Patriei, monopolizate însă de un grup restrâns, nu întotdeauna talentat. Tinerii autori care vor să se afirme găsesc posibilitatea de expresie doar datorită dedicatului nucleu craiovean, coagulat în jurul unor Dodo Niță, Viorel Pîrligras, Marian Mirescu (cel care după 1989 va edita revista AH, BD, important canal de informare și susținere a scenei BD românești), Valentin Iordache, cei care editează revista SF Orion,837 care, conform opiniei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la „Sburătorul”, „Ideea europeană”, „Ramuri”, „Romă”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața literară”, dar și la „Crainicul” (Târgu Jiu), „Renașterea” (Râmnicu Vâlcea), „Universul”, „Curentul magazin”, „Lumea românească”, „Vremea”, „Cuget românesc” ș.a. Din 1922 e cooptat membru în comitetul de redacție al publicației craiovene „Năzuința”, al cărei director va fi în 1928-1929, ulterior conducând hebdomadarul „Săptămâna”, apărut în 1931-1932, tot la Craiova. P.-Ț. a cercetat cu precădere literatura spaniolă, în studii despre Cervantes, Lope de Vega, Unamuno, Manuel Machado, Rubén Darío. În „Pleiada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Viitorul”, 1921, 9 octombrie; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Ferestre luminate”, RP, 1921, 1 101; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1971, 375-380; Al. Bogdan, Poezia feminină, LUT, 1922, 114; Teodor Râșcanu, Feminism, „Hiena”, 1922, 9; Craioveanul [F. Aderca], „Ferestre luminate”, „Năzuința”, 1922, 2; Ion Sân-Giorgiu, Nedreptățiții, NRL, 1926, 21; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 195-196; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 198, 258, 294; Lucia Popescu, Siluetă: Alice Soare, „Știrea”, 1935, 253; Lovinescu, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
veche familie din Oltenia. După studii urmate în particular la Craiova și un bacalaureat în litere obținut, probabil, în Franța, C. frecventează, la Collège de France, cursuri de drept și literatură. Precoce și activ, la 1848 asigură legătura dintre revoluționarii craioveni și comandamentul trupelor turcești, care îl folosea ca dragoman. El face, pe ascuns, și oficiul de curier al pașoptiștilor exilați. Pe la 1855 scria la gazeta unionistă „Naționalul”, apoi la „Timpul” lui Gr. R. Bosssueceanu, unde își publică și primele cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
la teatru și ziarist. După o specializare în medicina socială, devine funcționar în Ministerul Sănătății, apoi director al școlii sanitare din Craiova. Descoperit de Charles Laugier, A. a debutat, în 1927, în „Arhivele Olteniei”. Ajunge a fi cunoscut de scriitorii craioveni C. D. Fortunescu, C. Șaban-Făgețel, Eugen Constant, C. S. Nicolăescu-Plopșor, care îl vor publica în revistele conduse de ei: „Ramuri”, „Condeiul”, „Gând și slovă oltenească”. Pagini numeroase risipește în publicațiile provinciei sale: „Datina” (Turnu Severin), „Vatra”, „Conștiința națională”, „Renașterea”, „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
unele ar putea completa o viitoare reeditare a studiului. I. Pentru că începi cu arborele genealogic, vreau să arăt că Luigi Ademollo, a avut 4 fete, dacă nu chiar 5. Una din ele, Ada, căsătorită Caefoglu a fost artistă a Teatrului Craiovean. Ramura munteană a familie Ademollo nu am cunoscut-o, așa că nu știu prea bine să mă descurc cu aceste rude. Ceea ce e interesant, este că din 1844 adică de 136 de ani fără întrerupere, urmași ai lui L. Ademollo au
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
M. N. Săulescu. Rubricile literare, destul de frecvente, nu au totuși relief și nu lasă să se întrevadă o orientare. Traian Demetrescu semnează schițe de observație și meditații lirice. Tot el ține rubrica intitulată „Convorbiri teatrale”, comentând repertoriul și spectacolele teatrului craiovean. În alte articole, iscălite Dramaturgus sau nesemnate, se analizează activitatea aceluiași teatru. La rubrica de critică sunt recenzate, de Gh. D. Pencioiu și de un colaborator ascuns sub pseudonimul Un amic al literaturii, volumele lui Traian Demetrescu Cartea unei inimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289598_a_290927]
-
de energie cosmogonică" (2013, 100). Publicarea teoriei relativității a determinat imediat un val de reacții, dacă nu chiar debutul unei etape scientifiste în receptarea operei eminesciene, un entuziasm aproape patriotic. În numărul 6 al revistei Gândirea din noiembrie 1923, profesorul craiovean T. Ulmu69 remarcă poziția de precursor al teoriei einsteiniene pentru Eminescu. Revista de știință Science & invention (no 5/1923) lansa o nouă teorie asupra sfârșitului lumii, cu o serie de consecințe pe care criticul român le citește, avant la lettre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
LUMINA, revistă literară apărută la Craiova, din iulie până în septembrie 1890 (trei numere, dintre care ultimul nu s-a păstrat). Caton Theodorian este redactorul publicației, iar Petru Vulcan se ocupă de chestiunile administrative. L. trebuia să reprezinte gruparea tinerilor intelectuali craioveni, poeți, publiciști, profesori, așa cum se anunță și în Cuvântul către lectori din primul număr, și totodată să devină organul literar reprezentativ al Craiovei. Redactorii se arată deciși să lupte împotriva „exclusivismului literar”, dar noțiunea de exclusivism e destul de vagă. Oricum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
REVISTA CRAIOVEANĂ, publicație științifică și literară apărută la Craiova, la 1 iulie 1890. Din comitetul de redacție probabil că au făcut parte și puținii colaboratori ai revistei, tinerii N. Burlănescu-Alin, Petru Vulcan, Iulian N. Theodorescu și A. Georgescu. Ultimul dintre ei este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289196_a_290525]
-
prim-ministru. Era unul dintre participanții foarte activi la întrunirile mondene și la cursele de cai (Stelian Neagoe, „Cazul Alexandru Marghiloman”, în Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. I, Editura Scripta, București, 1993, pp. 11-63). Elena Glogoveanu, „una dintre distinsele boieroaice craiovene”, fiică a lui Dinică Oteteleșanu și soție a lui C. Glogoveanu. Casa Elenei Glogoveanu era, conform unei mărturii de epocă, „un somptuos palat (azi primăria orașului), în a cărui curte puteau să intre peste 60 de carete. Dl și dna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
PLEIADA, revistă „pentru poezie și artă” apărută la București în ianuarie 1934 (un singur număr), avându-i ca redactori pe N.I. Herescu, Ion Pillat și V. Voiculescu. Continuând „Pleiada” craioveană (1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, urmat de un grupaj din lirica autorului (ciclul Scutul Minervei), apoi versuri de V. Voiculescu și Ștefan I. Nenițescu. Aici N.I. Herescu, latinistul care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
Cele trei Crișuri”, „Ion Maiorescu”, „Viața literară”, „Curentul”, „Săptămâna culturală”, „Arhivele Olteniei”, „România nouă”, supliment literar, „Universul literar” ș.a., semnând fie cu numele său, fie T. U. sau T. Ulmu. Face parte, în 1924, din comitetul de redacție al revistei craiovene „Flamura”, participând și la conducerea periodicelor „Năzuința” (1926-1929), „Suflet românesc” (1926), „Pleiada” (1927-1928). Figurează, de asemenea, în comitetul de conducere al revistei „Ramuri” (1928-1947) și publică aici numeroase articole. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, fiind numit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
trecutul... mai curând decepționează. De la cel direct implicat în importante evenimente literare și politice erau de așteptat mărturii revelatoare. În fapt, puține sunt astfel și ele se circumscriu mai ales vieții literare bucureștene dintre anii 1905 și 1916 și celei craiovene de după primul război mondial. În rest, C. urmează cu obediență absolută „linia” partidului. Omisiunile și mistificările, utilizarea deseori a limbajului „de lemn” frapează chiar în raport cu memorialistica altora publicată exact în aceeași vreme. SCRIERI: Spre Cetatea zorilor, Târgoviște, 1912; Altare nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
se înșiră pe o „inimă” de fier spre infinit, așa și „școlile ieșene” se înșiră pe apa milenară a Bahluiului aducându-și prinosul lor la „Marea de cunoștințe” științifice ale lumii. Școala de la Iași știe să respecte valorile umane. Un craiovean, Mihai Konteschweller, truditor pe tărâmul radiofoniei, alături de Dragomir Hurmuzescu, părintele Școlii de la Iași, a fost profesor la Iași numai doi ani, 1947-1948. Și totuși, în semn de prețuire pentru strădania acestuia, promoția de ingineri din 1948 poartă numele „ profesor Mihai
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gheorghe Manolea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1004]
-
eu nu auzisem pînă atunci de așa ceva, m-am convins că profesorii universitari sînt o grozăvie, ceea ce m-a determinat să apelez la serviciile lor. /La examenul de admitere aveam să fac furori cu homerismul ăsta. Am dat la Filologia craioveană (unde se intra, de obicei, cu media cea mai mică - nu făcusem un liceu de filologie, ci de mate-fizică, și credeam că am un handicap față de ceilalți can didați) și în anul acela subiectul principal de la lite ra tură a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]