3,198 matches
-
absolut nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul. Pune cu grijă pe umerașul cel mai din stânga costumul purtat ieri și ia un costum identic de pe umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aveți acasă peste două ore. — De acord. Cât costă? Directorul se uită pe etichetă și mărturisește, jenat de enormitate: — 850 de euro. De acord, spune Lionel. Plătesc cash, nu vreau factură, dar vreau 30% discount, o cămașă de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie la un nasture. Se hotărăște să accepte propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce sugrumată, spune: — De acord
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
etichetă și mărturisește, jenat de enormitate: — 850 de euro. De acord, spune Lionel. Plătesc cash, nu vreau factură, dar vreau 30% discount, o cămașă de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie la un nasture. Se hotărăște să accepte propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce sugrumată, spune: — De acord. Lionel plătește cash și lasă o carte de vizită cu adresa unde să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă și varsă în ea restul din sticla de șampanie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mic glob pământesc pe care Burundi nici nu figurează. Sau figurează sub alt nume, ca mai toate țările din Africa, rebotezate ca să-i încurce pe cei care au învățat geografie înainte de 1970. E îmbrăcat cu sacoul de la costum și are cravata la gât. Lângă el stă un mic bagaj de mână. E pregătit să fie chemat oricând la centrală. În cazul în care nenorocitul ăla de Frunză are proasta inspirație să moară. E așezat comod într-un fotoliu și se uită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fie chemat oricând la centrală. În cazul în care nenorocitul ăla de Frunză are proasta inspirație să moară. E așezat comod într-un fotoliu și se uită la televizor. Îl vede pe Lionel privind în gol. Își slăbește nodul de la cravată. Ia un pahar de whisky de pe tăvița din fața lui. Bea o înghițitură consistentă. Pune paharul înapoi pe tăviță. Începe să gâfâie. Gheața din paharul cu whisky începe să se lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pune în fereastră. Din stradă se aude un oftat. Se duce în fața oglinzii. Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre pat. Se întinde. Își încrucișează mâinile pe piept. Începe să spună cu voce tare, în românește, Tatăl nostru. Încearcă de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
te-a adus până aici și te poți bucura pe deplin, conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul să te unești pentru totdeauna cu alesul inimii tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Emilian Marcu este convins că “omul sfințește locul”... afirmând și scriind despre distinsa poetă Eleonora Stamate: “face parte din categoria oamenilor care, prin ceea ce face, sfințește această parte de țară, care seamănă teribil de mult cu un nod imens la cravată Între Focșani și Galați, un nod de care nu ai cum să treci, fără să te Împiedici. La Tecuci, ea Își construiește, cu temeinicie, poezia și viața care sunt mereu la timpul prezent, lăsând În urmă susurul Oltului și foșnetul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe, cu cravate la gât. S-au oprit la ușă și au început să vorbească între ei: - Ea este, ea e vinovată! Nimeni până acuma nu a îndrăznit pe valea aceasta să râdă de noi, ea e prima! zise unul dintre ei. - Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost supus în acea perioadă, a constat în respingerea primirii școlarului premiant Cotlarciuc Constantin Sorin în rândurile Organizației de pionieri a școlii cu primul val din clasa noastră și nu înțelegeam de ce, un premiant trei ani consecutivi, nu a primit cravata roșie, în timp ce colegii slabi la învățătură se mândreau ostentativ cu ea peste tot. Atunci mi-a fost greu să deosebesc adevărul de minciună și dreptatea de impostură, servilism și rea-voință. Aceste stereotipuri au fost dificil de depășit și îndepărtat chiar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a fi a doua zi, un adevărat examen la care ținea să ia nu doar o notă de trecere... * A doua zi, cu mult înainte de ora când urma să o întâlnească pe Olga, îmbrăcă cel mai bun costum, alese o cravată; probă pe a doua și pe a treia, părându-i-se că nici una nu se asortează cu costumul. În cele din urmă se hotărî la una pe care n-o purtase niciodată, deși i se păru, că nici aceasta nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că nici una nu se asortează cu costumul. În cele din urmă se hotărî la una pe care n-o purtase niciodată, deși i se păru, că nici aceasta nu spunea mare lucru, nu avea personalitate. Ce ar putea spune o cravată? gândi el, poate trece chiar neobservată... Olga trebuie să găsească la mine ceea ce își dorește orice fată, cuvinte care să scânteie prin bogăția lor de frumos, prima impresie trage foarte mult în cântar. Se uită în oglindă, făcu o piruetă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în întregul ei comportament, îl determinară să reflecteze. El privea căsătoria ca pasul cel mai important din viața oamenilor, ca pe cea mai importantă instituție care trebuie tratată cu respect, seriozitate și mai ales cu devoțiune. Tocmai când își potrivea cravata în oglindă, ochii îi alunecară pe coperta unei cărți terminată cu o săptămână în urmă. Era vorba de „Thaïs” de Anatole France. O carte mare în toate ale ei, dar el rămăsese mai ales cu un fragment plin de substanță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul care în acea dimineață a pătruns în cabina liftului a fost un bărbat între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul pentru ultimul etaj; apoi își aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi cum că pe teritoriul României continuă să dăinuie obiecte din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea s-a petrecut, faptele intrând în legendă. Ciucurel privi în urma limuzinei, aranjându-și cu un gest studiat cravata Jaquard peste burta din ce în ce mai proeminentă. Își supse preocupat dantura printr-un țistuit aspirat, scurt și șmecheros, așa cum îl prindea pe el mai bine, în timp ce-și zicea: "Relule, ar fi cazu' să mai treci pă la sală, tată, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt și să zic că gândacii mi-au făcut cutare și cutare. Nu, nenicuță, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
putea să mă superi, generale. Și el îi răspundea: Pe regina mea niciodată. De data aceasta, Epa era îmbrăcat cu pardesiul bej căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de efect, pe care aveai impresia că nu le dădea jos de pe el nici când dormea, cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]