3,021 matches
-
mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de ceafă ca un cățel, ca un pisic nou-născut și așezat, orb, neștiutor, fără voință doar cu dorințe, pe creștetul țării. A simțit că i se face frig. Nu putea fi decît un alt semn, un alt avertisment. Afară era plină vară, vremea cireșelor trecuse, frunzele se îmbîcsiseră de praf, mai toată lumea stătea cu gândul la concediu, iar pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era să facă o prostie, o prostie pe care niciodată n-o mai făcuse tocmai pentru că o știa și se ferise de ca. Niciodată nu trebuie să pui întrebări directe pentru că niciodată celălalt nu trebuie să-și dea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii ăia de la Arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet și poartă pe căldura aia mare bocanci de vînător de munte, se aude de la o poștă cînd se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de trei, unul Cezar, inginer la Arsenal, Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i‑am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni‑s de‑ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sunt apostol“, zicea Simon, “Îs ca și voi. Ei vă pun mâna pe creștet ca să vă insufle Sfântul Duh; eu vă Întind mâna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mâinile În sus, iar din mânecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam - așa scrie și‑n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ei să se hotărască la fel de repede. Uită-te la penisul tău, când e excitat: e drept, tare, aproape strălucitor. Uită-te apoi la sexul unei femei: e întunecos, misterios și plin de ascunzișuri. Îi așeza cu afecțiune palmă pe creștet. Tot la fel, sentimentele lor sunt mult mai complexe, de aceea este nevoie de mai mult timp pentru a-și dezvălui secretele. Dar atunci când ajung să ia o hotărâre, de cele mai multe ori este cea corectă. —Și ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de tare, încât, după puțin timp, începea o orgie scârboasa și inumana, în care noi aveam întotdeauna rolul cel mai neplăcut. Față ofta scurt și continuă cu greu: Mă doare numai când îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere. Portarul ține deschisă portiera taxiului. Și femeia spune că-și amintește, desigur. Își privește ceasul, ale cărui diamante scapără orbitor în soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să arunce un halou. Unii producători de platou îi spun “incendiu”. Părul blond pare pur și simplu în flăcări. — Orice ai face, îi spune tipul spilcuit, dacă ai notițe, nu te uita pe ele pentru că în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune el, nu-i suportă pe cei care-și aduc notițe. Îi urăsc pe cei care nu încearcă să-și mascheze scopul. Producătorii îți spun: “Fii produsul tău. Nu-ntinde coarda”. Ca o ironie a sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei clanțe, încercând să descuie închizătoarea. Sau trage de maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști, înapoi, cu picioarele pline de mizerie. Soarele lenevea pe umerii lor, pe obraji, pe spate, în creștetul capului. Se bălăceau până ce mistuiala cerească îi secătuia de vlagă. Atunci, profitând de slăbiciunea lor, Bica schimba apa, îi săpunea bine și-i clătea, îi înfășura, pe rând, în câte-un prosop și-i aduna în camera ei pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte. Fetița înțelese că aspectul părului ei nu este pe placul învățătoarei și nu se miră date fiind paratrăsnetele ancorate în creștetul ei. Tovarășa prezentă elevilor abecedarele, le oferi florile, adresă zâmbete din colțul buzelor anumitor părinți și declară prima zi de școală încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învățătoarea. Aceștia îi făceau mici servicii și o vizitau acasă. În fiecare zi, în pauza mare, mama unuia dintre băieți venea la școală și își hrănea odorul, timp în care tovarășa îi ținea companie. În timpul orelor, băiatul era mângâiat pe creștet cu o grijă și simpatie deosebite. Văzându-l atât de corcolit, Luana crezu că e suferind cine știe de ce boală grea și fără vindecare. "Poate are cancer și pățește ca tatăl meu!" gândi fetița, cu inima strânsă. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inteligență sau prezența de spirit de la ore, rămâneau cufundați în anonimatul numelui. Eleva Leon se sufoca să vadă cât de greu se îndura tovarășa să laude pe unul ori pe altul, cât se chinuia să atingă, abia cu vârful degetelor, creștetul aceluia din gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor goale ale părinților. La prima ședință, învățătoarea folosi cuvinte de "înaltă prețuire" la adresa "capetelor încoronate" ale clasei. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse băiatului, cu o expresie atât de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-o strângă cam tare în brațe pe mătușa Anda, frumoasă foc și elegantă, de-ți lua suflarea. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei repezi ridicau norișori roșii de praf. Căldura devenise copleșitoare. Pare un adevărat deșert, și-a zis Margaret, un loc unde omul n-are cum să trăiască. A continuat să meargă În mare grabă sub soarele care o bătea În creștetul capului. Ce tâmpenie să iasă fără pălărie, și-a spus, dar nu e ea chiar o fragedă floare albă care să se ofilească la soare! și-a urmat drumul de-a lungul insulei pustii din mijlocul orașului Învolburat, străduindu-se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să și dea seama dacă Îi mai provoca frica. Într-o după-amiază târzie, pe când ploua și nu i se dăduse voie să Înoate, a intrat În apă. Marea era caldă, atât de caldă, picăturile Îl loveau grele și reci În creștet, iar după ce Își băgase capul la fund clipocitul lor i s-a părut asemenea răpăielii de ploaie pe acoperișul de tablă zincată al orfelinatului, doar că ceva mai dulce. A Închis ochii. Capul Îi era plin de șuvoaie strălucitoare de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unde o aștepta Bill. — Salut, scumpo, a zis el. — Mi se face silă când te-aud zicându-mi așa! — A fost o vreme când nu-ți făcea silă. Mi-aduc aminte foarte bine, să știi! Își netezi părul subțiat din creștet, deși nici o șuviță nu se mișcase de la locul ei. Nu pierduse nici un fir În toți anii de când Îl cunoștea Margaret. Arătase Întotdeauna așa, ca un băiețel cu trup de adult, unul care deprinsese gesturile vârstei mature cu mult Înainte de vreme
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei care dădea spre partea cealaltă a terenului, Margaret văzuse cum un tânăr a scos un geam din cercevea și i-a dat cu el altuia În cap. Își urmărise dușmanul cu calm, ridicase sticla și i-o trântise În creștet. Geamul se făcuse țăndări, nenumărate ciobulețe prin care se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi În compania lui Îi revine cel mai adesea bietei lui metrese. În drum spre ieșire, au Întors capul spre Îmbulzeala gălăgioasă. De la toaletă ieșeau doi soldați care-l târau Între ei pe bătrânul Îngrijitor. Își ținea mâinile Încătușate pe creștetul capului, iar pe față avea o vânătaie pe care Adam n-o remarcase până atunci. Un al treilea soldat venea În urma lor. Ținea geanta de chinga lungă cu mâna Întinsă, departe de corp, de parcă ar fi fost un hoit. — Să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
jur, apoi i-a tras o palmă, o lovitură zdravănă care l-a aruncat În față, așa că a trebuit să Întindă mâinile să se sprijine. S-a Îndreptat Însă imediat și a revenit ascultător la poziția dinainte, cu mâinile pe creștet, de parcă era o jucărie dintre cele care se răsucesc În sute de feluri, dar revin mereu la poziția dintâi. Chiar dacă omul avea capul plecat, atât Adam cât și Z au văzut că era Din. Z s-a uitat lung la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît onestă, va pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]