1,093 matches
-
desemnat în acest post din iulie 1994, Wilfried Martens, a fost reales în februarie 1999, pentru ca în octombrie 2000 să ajungă și președinte al Internaționalei democrat-creștine. În cadrul PPE, formațiunea care își asumă azi politica doctrinară este CDU-ul german. Componenta creștin-democrată a acestuia este mult estompată de cea conservatoare. Alături de conservatorii britanii, CDU a reușit să imprime Partidului Popular European caracteristicile unui partid de centru dreapta. Filosofia PPE are la bază o politică care împletește integrarea europeană și interesele regionale și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de dreapta o politică de stînga"1, este puțin satisfăcătoare. Acest punct de vedere limitat restrînge democrația creștină la subtilitățile vieții parlamentare, negîndu-i originalitatea. În același timp, el nu este complet lipsit de fundament în măsura în care analiza programelor o demonstrează opțiunile creștin-democrate sînt împărtășite și de alte grupuri politice; el obligă la luarea în considerație a contradicțiilor naturale ale unui curent politic care se situează în centru, căutînd o a treia cale între colectivism și capitalism. Aici se situează problema identității democrației
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
evidență diversitatea democrației creștine. Folosirea singularului induce în eroare. Nu există o singură democrație creștină europeană, formula acoperind o mare diversitate care rezultă din referințe religioase și filosofice, istorice, din toate tipurile de electorat. Așa cum personalismul la care se referă creștin-democrații nu este o ideologie monolitică, așa cum Biserica Catolică este "o lume"3, ca și Bisericile protestante, tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl Josef Hahn4, cu tot ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
electorat. Așa cum personalismul la care se referă creștin-democrații nu este o ideologie monolitică, așa cum Biserica Catolică este "o lume"3, ca și Bisericile protestante, tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl Josef Hahn4, cu tot ceea ce exprimă cuvîntul familie privind referințele comune, legăturile foarte puternice, dar și diferențele, inclusiv rupturile. Dacă partidele creștin-democrate s-au dorit a fi purtătoarele unui sistem politic și social fondat pe libertate și pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl Josef Hahn4, cu tot ceea ce exprimă cuvîntul familie privind referințele comune, legăturile foarte puternice, dar și diferențele, inclusiv rupturile. Dacă partidele creștin-democrate s-au dorit a fi purtătoarele unui sistem politic și social fondat pe libertate și pe o anumită idee privind omul și destinul său, conștiința propriei lor diversități a stînjenit mult timp dezvoltarea adevăratelor relații internaționale. Se știe, de exemplu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partide naționale, expresie a realităților naționale. Unele sînt expresia minorităților, altele, din contra, sînt majoritare. Găsim aproape toate tipurile pe care studiul sistematic al partidelor politice ne-a învățat să le deosebim"5. Această diversitate reprezintă caracterul structural al curentului creștin-democrat, fiind demonstrată și de numeroasele denumiri ale partidelor; nici un termen generic nu s-a putut impune vreodată; într-un loc găsim referința la popor, ca o continuare a popularismului așa cum îl concepuse Luigi Sturzo, fondatorul Partidului Popular Italian înființat în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
astfel soluții dintre cele mai diverse: partidul maltez, membru al Uniunii Europene a Creștini-Democraților (UECD), se numește Partit nazzjonalista. Denumirile sugerează, în diversitatea lor, informații asupra organizării sau asupra poziționării politice: partid, uniune, mișcare, centru. De asemenea, este evidentă sensibilitatea creștin-democraților față de realitățile regionale. În Belgia, Partidul Social-Creștin este valon, Christelijke Volkspartij este flamand; trebuie să reținem, în ceea ce privește Spania (unde, deși Partido Popular al lui José Maria Aznar a cerut să adere la UECD, nici un partid național nu este membru al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
6. Este obligatoriu să subliniem, atunci cînd definim democrația creștină, valoarea inspirației creștine, inspirație mai mult culturală decît religioasă în sensul strict al cuvîntului. Evitînd integrismul, utopia și clericalismul, ea pare să fi reușit o mediere între credință și practică. Creștin-democrații au vrut să-și afirme identitatea creștină declarîndu-se deschiși ideilor democratice. Ei încearcă să dezmintă ceea ce spusese Victor Hugo în Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L'archevêque"): "Evanghelia este de acord cu revoluția, dar nu și catolicismul. Ca și cum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
drumul spre afirmație. Este un neutru". Lui Alcide De Gasperi îi plăcea să citeze lucrarea lui Bergson Les deux sources de la morale et de la religion (1932): "Democrația este de esență evanghelică". Dorindu-se fideli mesajului lui Cristos și doctrinei pontificale, creștin-democrații nu se identifică cu funcționarea instituției ecleziastice și își susțin cu fermitate caracterul non-confesional, sursă, adesea, de dispute cu Biserica. Se pune astfel problema majoră a relației dintre credință și activitatea politică, de vreme ce apare problema fidelității față de credință în acțiuni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social-creștină. Partidul apare ca o prelungire politică a unui angajament inițial religios și social. El traduce concepția despre om și lume pe care o propune în primul rînd doctrina Bisericilor creștine. Așa cum a evidențiat foarte bine Jean-Marie Mayeur 8, partidele creștin-democrate au fost mai întîi partide care apărau religia, adică interprete și apărătoare ale drepturilor Bisericii Catolice, care le-a oferit, prin magisteriul pontifical, un program social și o structură intelectuală. Ele doresc totuși să-și păstreze autonomia, să-și exprime
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
program social și o structură intelectuală. Ele doresc totuși să-și păstreze autonomia, să-și exprime nonconfesionalitatea, să se deschidă și spre alte confesiuni creștine, tendințe pe care Adenauer a reușit să le impună în Germania, după război. Chiar dacă partidele creștin-democrate n-au reprezentat niciodată brațul laic al Bisericii, este totuși imposibil să le separăm de aceasta. Apariția, dezvoltarea și chiar dispariția brutală a mișcărilor numite creștin-democrate din secolul al XIX-lea corespund unui moment deosebit din istoria raporturilor dintre Biserică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care Adenauer a reușit să le impună în Germania, după război. Chiar dacă partidele creștin-democrate n-au reprezentat niciodată brațul laic al Bisericii, este totuși imposibil să le separăm de aceasta. Apariția, dezvoltarea și chiar dispariția brutală a mișcărilor numite creștin-democrate din secolul al XIX-lea corespund unui moment deosebit din istoria raporturilor dintre Biserică și lumea modernă; Revoluția franceză, procesul de secularizare a Statului și a societății, transformările în plan economic și social, iată contextul în care s-a dezvoltat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1891 catolicilor o cartă a ordinului social-creștin, Rerum novarum, și care, în 1901, împreună cu enciclica Graves de communi a adus democrația creștină la opțiunea creștinării societății. Dar filiația nu este atît de simplă precum pare. Dacă este adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a făuri o adevărată democrație politică, întîlnind astfel o altă tradiție, aceea a catolicismului liberal, ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Biserică, ocupîndu-se mai puțin de apărarea pozițiilor sale oficiale și devenind accesibile atît altor confesiuni creștine, cît și ateilor. Democrația creștină apare ca un curent politic democratic de inspirație creștină, autonom față de instituțiile bisericești, dar avîndu-și rădăcinile în tradiția creștină; creștin-democrații acționează în cadrul societăților pluraliste și secularizate, avînd ambiția vădită de a duce o politică bazată pe mesajul evanghelic, cu valori proprii creștinismului. Ei sînt mesagerii unei viziuni asupra lumii conforme Evangheliei și magisteriului pontifical. Aceste partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a duce o politică bazată pe mesajul evanghelic, cu valori proprii creștinismului. Ei sînt mesagerii unei viziuni asupra lumii conforme Evangheliei și magisteriului pontifical. Aceste partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17 martie 1990, într-un articol de trei pagini consacrat partidelor creștin-democrate din Europa, săptămînalul The Economist scria: "Much of Europe is run by christian democratic parties" (O mare parte a Europei este condusă de partide creștin-democrate n. t.). Este adevărat că ele constituie o forță politică reală, avînd aproximativ 31 milioane
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17 martie 1990, într-un articol de trei pagini consacrat partidelor creștin-democrate din Europa, săptămînalul The Economist scria: "Much of Europe is run by christian democratic parties" (O mare parte a Europei este condusă de partide creștin-democrate n. t.). Este adevărat că ele constituie o forță politică reală, avînd aproximativ 31 milioane de alegători ai Europei celor Doisprezece la alegerile europene din iunie 1989. În 1994, grupul parlamentar al Partidului Popular European din cadrul Parlamentului de la Strasbourg număra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
promovate prin intermediul diferitelor partide politice. Influența sa este slabă în Irlanda, unde Fine Gael este minoritar, și în Franța, unde putem vorbi de o suprareprezentare la conducere a Centrului Social-Democraților față de ponderea sa reală în această țară13. În Spania, curentul creștin-democrat este eterogen, fiind compus din mai multe partide 14. O altă problemă gravă pentru democrația creștină este dificultatea de a se afirma în țările Europei sovietizate. Forțele religioase au jucat totuși un rol fundamental în înlăturarea dictaturilor comuniste, iar revoluția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
celui de-al doilea război mondial: Rezistența, dispariția partidelor moderate ale dreptei tradiționale, răspîndirea comunismului care acționa ca o sperietoare asupra unei părți a electoratului, războiul rece, generalizarea votului feminin, susținerea Bisericii Catolice, toate acestea au venit în sprijinul partidelor creștin-democrate. Aceste motivații s-au estompat încetul cu încetul în timp, iar societățile europene au evoluat foarte mult: scopurile politice s-au modificat, structurile sociale au fost bulversate de evoluția economică; societățile Europei Occidentale au fost industrializate, urbanizate, secularizate, antrenîndu-se astfel
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tradiționale (familie, comunități intermediare, proprietate privată etc.), cît și căutarea unor răspunsuri la provocările modernității (protejarea mediului, lupta contra formelor de marginalizare a indivizilor, cum ar fi șomajul, drogurile, violența etc.). În schimb, lunga perioadă de glorie a acestor partide creștin-democrate a făcut ca ele să fie acuzate că s-ar fi identificat cu partidele gestionare, conservatoare, sau că ar fi pierdut din vedere principiile creștine în activitatea politică, activitate definită ca serviciu și ca act de caritate. Aici, exemplul oferit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Democrazia Cristiana italiană este cel mai elocvent, datorită extraordinarei longevități politice a lui Giulio Andreotti. Criza de astăzi este de o gravitate fără precedent: este vorba chiar de supraviețuirea DCI. Cazul italian este de o gravitate deosebită, celelalte partide creștin-democrate neajungînd la o criză atît de dramatică. Totuși, se pune mereu și pretutindeni problema îndatorării (și a fidelității) față de origini, într-atît este de prezentă chestiunea moralei și de puternică tentația preluării conservatoare a puterii. Această problemă este ridicată de însăși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pretutindeni problema îndatorării (și a fidelității) față de origini, într-atît este de prezentă chestiunea moralei și de puternică tentația preluării conservatoare a puterii. Această problemă este ridicată de însăși definiția Partidului Popular European fondat în 1976, ca o federație a partidelor creștin-democrate ale Comunității Europene în perspectiva primelor alegeri pentru Parlamentul European pe baza votului universal. Aici se mai găsesc și partide cu vechi tradiții creștin-democrate și altele care au aderat din diverse motive, mai ales electorale, cum ar fi partidul irlandez
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este ridicată de însăși definiția Partidului Popular European fondat în 1976, ca o federație a partidelor creștin-democrate ale Comunității Europene în perspectiva primelor alegeri pentru Parlamentul European pe baza votului universal. Aici se mai găsesc și partide cu vechi tradiții creștin-democrate și altele care au aderat din diverse motive, mai ales electorale, cum ar fi partidul irlandez Fine Gael (în 1976) sau cel grec Nea Demokratia (în 1983). Buletinul PPE din februarie-martie 1991 consemnează că "pe baza unui larg consens la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
februarie-martie 1991 consemnează că "pe baza unui larg consens la nivelul programelor politice, aceste două partide au recunoscut ca familie politică, în mod liber, familia creștin-democratică și de atunci se mișcă cu mai multă siguranță și naturalețe în curentul ideilor creștin-democrate", aceasta demonstrînd că nu mai exista nici o problemă de definiție sau de identitate. Această problemă s-a pus în aceiași termeni în 1992 cînd, sub presiunea CDU din Germania, grupul PPE din Parlamentul de la Strasbourg s-a deschis conservatorilor britanici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mod cert, catolicismul social nu se identifica numai cu aceștia, departe de așa ceva: intransigenți, tradiționaliști, liberali, paternaliști, progresiști mai tîrziu, toți aveau în comun această enciclică pe care fiecare și-o revendica. Ea mergea în mod deosebit în direcția curentului creștin-democrat, amorsînd o ruptură cu viziunea providențială despre societatea împărțită în săraci, care trebuiau să se resemneze, și bogați, chemați la acte de generozitate și caritate. Denunțînd "mizeria nemeritată" a muncitorilor, afirmînd că munca, expresia ființei umane, nu poate fi tratată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
exacerbate de criza revoluționară și imperialistă, preconizînd o Europă creștină, al cărei Papă să fie stînca de neclintit (dar teocrații francezi sînt mai ultramontani decît nemții, care visează revenirea la Sfîntul Imperiu Germanic). O dată cu apariția acestui nou curent de gîndire, creștin-democrații păreau să aibă puține puncte comune. În realitate, punctele de convergență există: disprețul față de Statul modern, centralizator, ostil sau indiferent față de religie, neacceptarea economiei liberale care respinge poporul în numele profitului și al individualismului; găsim de asemeni atașamentul față de Papă, dorința
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]