4,763 matches
-
de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nici ei nu știau. Dimineața, privirile lor burnițate cercetau zariștea dinspre răsărit. De ce? Nu-și puseseră întrebarea în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă trenurile iestea” - am propus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceva din atributele naturii în portul și graiul lor. Totul conferea așezării un blazon ce putea rivaliza cu o adevărată stațiune climaterică. În primul rând, acest sat impresiona prin pădurile imense ce-l înconjurau și care începeau din spatele caselor, din creasta grădinilor și livezilor, și urcau pe dealuri până se pierdeau dincolo de depărtări, unde se uneau cu nesfârșiții codri din munții cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Îi place autoarei să se exprime. Prof. univ.dr. Mihai Păstrăguș Ca o seară de jertfă... Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului. ** Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
greu sămi stăpânesc lacrimile. Gândul hălăduia Într-un alt moment al existenței, Într-o altă poveste de proaspăt absolvent de liceu. Alte vremuri, alte posibilități, alte greutăți, alte bucurii și vise ce nu cunoșteau hotare... “Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală...” “... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită și îmi venea să urlu de durere. Ioana Maria, noi n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu brazii ce creează scut, Veghind spre-ndepărtate creste. Din dor de munte sunt creat, Zburdalnic, iubitor de viață, De tril, de susur încântat, Și-alerg prin raiul de verdeață. Admir des turme de mioare, Ce tuturora ne sunt dragi, Zâmbesc la razele de soare Când se strecoară printre
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
unice, de pădure îfragi, afine, zmeură și mure) ne plăceau în mod deosebit pentru parfumul lor atrăgător și ne deplasam kilometri buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova, împreună cu cartofi noi sau știuleți de porumb. Festinul avea ca desert un ritual original, acela
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vedeți că-i mort!...” Cineva țipă. Apoi, nu se mai aude nimic. Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea omul acela... Păpușa Spectacolul era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf rătăcit și nesigur. După ce rulase atâta timp, drișca se opri la piciorul unui munte înalt, despuiat. M-am debarasat de cufăr și m-am ridicat. Pe coasta muntelui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dreptate, Pâcule. Așa că, la drum, băieți! - s-a alăturat și moș Dumitru părerii lui Pâcu. Când toate cele au fost puse la locul lor, au pornit spre Crâșma din drum... În liniștea serii aurite de soarele gata să scapete dincolo de creasta Ponoarelor, se auzea doar scârțâitul carelor și răsuflarea grea a boilor... Cărăușii - urcat fiecare în carul lui - îndemnau boulenii cu glasuri domoale. Se simțea oboseala atât în oameni cât și în dobitoace. Flăcăi, ascuțiți-vă dinții, că acușica ajungem la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se îndoia din toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât de ușor încât îmi venea să chiui. Vântul spulberase zăpada încât se vedeau chiar și firele de iarbă uscată. Mergeam cu spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam pe asemenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare pas...Năucit de atâtea gânduri, m-am oprit în loc, să mă dumiresc unde mă aflu... Din câte mi-am putut da seama, călcam voinicește taman pe creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea am prins a mă ruga pentru fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă de lumină până trec creasta asta blestemată și pe urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câte mi-am putut da seama, călcam voinicește taman pe creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea am prins a mă ruga pentru fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă de lumină până trec creasta asta blestemată și pe urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma apelor să iasă din iaz! Ține calea lupilor ca să nu-mi iasă înainte, Doamne!...” În spuza ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se pare că zăresc lumina de acasă... „Ce-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
putem pleca. Atunci, drum bun, gospodarilor. Poate până luni s-a mai ogoi vifornița și îți putea veni cu un nou transport. Nici o grijă! Rămâi cu bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din toate câte aveau la ei, doar al lui Mitruță a rămas aprins. Vijelia năpraznică spulbera omătul în trâmbe lungi care învăluiau tot ce întâlnea în cale: om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce semănau cu o înșiruire de stâlpi puși să sprijine cerul... Ați văzut voi cum îi luna nouă? - a aruncat Puicuță întrebarea, la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bătălii, știa cât de important era să amâni un asalt sau o replică, spre a permite uscarea câmpului de luptă ori doar pentru a-ți deruta adversarul, făcându-l să-și pună diverse Întrebări. Rămase, așadar, cu ochii ațintiți asupra crestei punk a lui Alfred Adler, care, sub forța privirii imperiale, Începu să se Înmoaie ca o lumânare, pipăindu-și nesigur liziera verde-gălbuie. Se părea că omul care introdusese complexul de inferioritate În psihanaliză tocmai era pe cale să dobândească unul, căci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai devreme, pe când se aflau în plenitudinea forțelor lor creatoare. Dar, chiar și așa, avem satisfacția că am cunoscut persoana / persoanele în cauză și vom putea lăsa o schiță de portret posterității. Viața locotenent -colonelului Constantin Chirilă a început sub crestele munților Vrancei, într-un sat asemănător, poate, cu cel al Vrâncioaiei, femeia care și-a trimis fără a pregeta cei șapte feciori la oaste sub comanda domnului și voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare. Sub povara tradiției a descălecat și el
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]