5,590 matches
-
au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o urmă, zidurile arse, mai aducea aminte că acolo a fost cândva biserică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acolo ca semn de ultimă RECUNOȘTINȚĂ către stăpâna sa, căreia i-a slujit optsprezece ani. A ieșit din ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
slujit optsprezece ani. A ieșit din ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu să-ți ascunzi lacrimile, care și așa erau ascunse cu greu de ceilalți copii... Nimeni nu îndrăznea să spună nimic. Copiii se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unde stătea de vorbă cu Dumnezeu”), moș Parfene, („un om care-și avea inima și mâna gata oricând spre a face bine oricui”), moș Ion Dascăl („un om blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor”), Moș Ion Vinaru („caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui”), Alexandra („Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
localitate, la punerea temeliei a două biserici monumentale și la atâtea alte opere de utilitate publică, autoritățile în drept recunoscându-i meritele și răsplătind râvna și patriotismul lui prin acordarea distincțiilor: Răsplata muncii pentru, școală și biserică și medalia Serviciul credincios. Prin moartea-i prematură cel ce a fost Constantin Cotlarciuc lasă în urma sa, pe lângă îndurerata sa soție, 4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să fie ajutați, în dorința de a-i târî înapoi la rasa umană. Toată lumea greșește, dar trebuie să ne gândim că nu o face numai din răutate, ci și din prostie sau necunoaștere, iar dacă nu am fi iertători și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie civile și calamități. Nimeni pe lume nu s-a născut în întregime bun sau rău, în proporții diferite avem în noi binele sau răul. Binele este catalogat un fapt banal, omenesc, totuși
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
promisese cu jurământ să păstreze taina) despre iubirea mea nebună pentru Otilia, dezvăluindu-i astfel motivul pentru care devenisem atât de izolat, de rece, de schimbat În comportamentul față de ea. Iar mama, după ce se sfătui și cu bătrâna Stratia, femeie credincioasă, care mai mergea labiserică, deși avea peste nouăzeci de ani, intui ce avea de făcut. Înțelese că trebuia să ajungă cu mine la mormântul fetei, să mă ducă și să mă lase cu tot riscul un timp acolo. După care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe care rareori se aventura cineva până sus) și ne dăm drumul pe versantul celălalt, abrupt (ce se termina, de fapt, Într-o râpă adâncă, despre care cei din partea locului ziceau, fabulând, că "n-are fund"). Dacă ești un spirit credincios, cum te pretinzi, vei zbura! i am mai spus Într-o doară, glumind și zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iertătoare, se bucurase sincer de realizările prietenei sale; în fond, fiecare ființă trăitoare pe acest pământ are dreptul și la un dram de fericire. Necazul nu trebuie chemat, acesta vine singur, se așază uneori pe pragul casei, ca un câine credincios, pe care ai vrea să-l alungi, dar el nu manifestă nici un semn că intenționează să părăsească locul unde s-a aciuat. După scurgerea unui timp relativ scurt, cam un an și ceva, misivele Olgăi, optimiste, exuberante, înflăcărate de plinătatea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca În zilele bune, când, cu o singură falangă a degetului mic, putea trimite o armată la luptă sau la prășit. Mai mult, deși Încleștarea durase peste o jumătate de oră, iar el nu apucase Încă să ajungă la baie, credincioasa prostată nu-l trădase. „Ce mai? Sunt același ca În timpul celor o sută de zile! Îmi lipsește doar o armată“, Își spunea Împăratul, În timp ce măsura cu pași mici și fermi dormitorul, zgâindu-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
radio. În cameră exista chiar și un plan de evacuare În caz de incendiu: săgeata roșie salvatoare se fractura În unghiuri drepte, ieșea pe ușă și dădea ocol coridorului, iar apoi se Întoarcea cuminte, În același punct, ca un câine credincios de care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În zidul vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
minus în economia istoriei? N-a durat deci prea mult și au dat-o la întors, a meritat toată umilința pe care ai suportat-o, palmele și flegmele care le-ai încasat, pumnii în stomac, asta-i soarta oricărui patruped credincios stăpînului, pînă la urmă tot numai cu niște șuturi în fund se alege, indiferent cît de bine a învățat să se gudure. Oricum, trăgînd linia, nu cred că ai fi putut beneficia de o mai frumoasă reabilitare, Potaie, și indiferent
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
astea. Dimpotrivă. Pentru mine a fost Însă un om bun, a ascultat cinci ani poveștile inventate de mine, s-a străduit să-mi intre În voie, a suportat glume și răutăți din partea mea, și m-a așteptat ca un câine credincios. În toți acești ani ar fi vrut poate să-și spele sărmanul păcatele, dar nu a avut destulă putere și curaj. -Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, mie oricum Îmi place viața pe care o duc și nu aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să o Îndepărteze, ca să lase laptele curat. Erau multe lucruri pe care i le permitea acum fiului său să le facă și Page nu mai conta; directoratul lui era mai mult decorativ, ca răsplată pentru douăzeci de ani de serviciu credincios ca șef de vânzări. Eu sunt Myatt, Myatt & Page, se gândi el, fără să clipească la ideea responsabilității. Era Întâiul născut și era o lege a naturii ca tatăl să-i lase frâiele fiului. Nu fuseseră de acord noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei era ură sau iubire. Eu sunt unul din aceștia, se gândi domnișoara Warren, cu ochii umplându-i-se de lacrimi și pâinea uscată oprită În gât, eu sunt una din aceia care iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ostende până la Istanbul. Mama și tatăl lui se Înclinară În fața sa, cu fețele lor brăzdate și supte, și Îl urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să le spună că fusese condamnat tocmai de credința lui, că trebuie să te apleci când Într-o parte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de faptul că Myatt nu avea nici o calitate care să justifice fidelitatea ei. Doar că așa era ea și el fusese bun cu ea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva situația doctorului Czinner nu era oarecum aceeași: fusese prea credincios unor oameni care s-ar fi ales cu mai mult dacă el ar fi fost mai viclean. Îl auzi respirând cu dificultate În Întuneric și se gândi iar, fără Înverșunare sau reproș, că nu merită. Răscrucea drumurilor apăru brusc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se afla deja acolo. O dactilografă dispăru Într-un fel de boxă din fundul Încăperii. — Sunt ceva vești despre Eckman? — Nu, domnule, spuse Joyce. Myatt Își aruncă ochii peste câteva scrisori și apoi Îl părăsi acolo, ghemuit ca un câine credincios peste biroul lui Eckman și peste malversațiile lui Eckman. — Și acum prânzul, spuse el. Domnul Stein Își umezi buzele. — Vă e foame? Întrebă Myatt. — Am luat micul dejun devreme, spuse domnul Stein, fără nici un reproș În glas. Dar Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Radu, întorcîndu-se către ea. Pentru ce?! i-o taie la fel de tare Paula. Să fiu divertismentul tău? Să mă iei din nou cu tine, la Hotel Nord, cînd te duci să-ți mai dai nu știu ce examen, să-ți fiu iar pisica credincioasă la picioarele tale cînd tu înveți?! Ce crezi c-am fost eu atunci? Calmant, excitant, tonic, secretară după necesitatea clipei! În schimbul unui sejur de-o săptămînă într-o cameră de hotel și o călătorie cu-a-ntîia, în trenuri separate să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că la Mitropolie e cam înghesuială. O să spuneți că vor dura mult lucrările de construcție ca să-i mai prindă în funcții și în viață pe sus-menționații. Fiți siguri că ei se consideră veșnici. Ce va însemna catedrala pentru simplul român credincios? O să se poată aduna în sine, o să poată fi mai aproape de Dumnezeu în această biserică-palat de protocol? Întreaga lume de azi stă sub semnul descentralizării, al autonomiei locale, al personalizării. De ce Biserica ar face excepție? Au românii nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ceva timp la război, își iubea țara și vroia s-o apere. Dar își iubea și soția, așa că, după ce c-o păzeau eunucii de oamenii răi, Harun Al Rașid, fără știrea ei, mai aranjase s-o păzească și djinii lui credincioși, ca să nu se întâmple cine știe ce. Și știți ce s-a întâmplat? Eunucii ăia nu erau eunuci, se prefăceau că sunt eunuci, dar de fapt puteau să facă tot felul de lucruri și, cum și femeii îi era dor de ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
el cu glas tare, seamănă Întrucîtva cu un lord: plătește mai mult, din pricina titlului. Încearcă el, ce-i drept, să călătorească incognito, dar de obicei se dă de gol... CAPITOLUL III ATAC FRONTAL „Îi venea greu, fără măcar un prieten credincios alături de el.“ Micul duce 1 De la Orthotex, Rowe se duse de-a dreptul la sediul organizației Mamelor libere. Semnase cu domnul Rennit un contract prin care se obliga să-i plătească timp de o lună cîte cincizeci de lire săptămînal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]