17,394 matches
-
spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere". Atmosfera și chiar elementele care o generează apar și în Melancolia lui Eminescu: În van mai caut lumea-mi în obositul creier / Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier". Și, cum dincolo de "scîntei galbene" și de "amurg violet" Bacovia mai are și o grafică de austeritate în alb-negru: Copacii albi, copacii negri", să nu trecem peste intuiția lui Eminescu în aceeași direcție
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
cotrobăind tot mai adînc în coșulețul de nuiele și ochii păianjeni în colțul din dreapta al tavanului caută crucea de pe caraiman în mîinile tale doamne lebăda cu două intrări de ce mă încăpățînez să cred că voi chiar schiați acum pe pîrtiile creierului meu cu lanterne aprinse văd inima pe frontonul capelei care-l turbează pe mircea de ce dracu sînteți atît de lipsiți de gust dragii mei atît de suficienți atît de răi mă scufund în apa călduță din cadă angela îmi împletește
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
oneste decât bunăvestirea mincinoșilor, apoi s-au înhăitat și ne-au explicat că solia lor e asemenea trâmbițelor Ierihonului și că turma își urmează oarbă profeții când iese la păscut din deșertul roșu și așa mai departe până la capătul lumii... Creier spălat Creierul spălat, regulamentar și inert se obține cu săpunul cazon, Fluierăm cu trufie arcada spartă a marelui nostru pluton, Târâm și târâm gamela prin glod, foamea pândește-n deșert. Soldat! Ascultă comanda la mine, astăzi avem marmelăzi la desert
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
bunăvestirea mincinoșilor, apoi s-au înhăitat și ne-au explicat că solia lor e asemenea trâmbițelor Ierihonului și că turma își urmează oarbă profeții când iese la păscut din deșertul roșu și așa mai departe până la capătul lumii... Creier spălat Creierul spălat, regulamentar și inert se obține cu săpunul cazon, Fluierăm cu trufie arcada spartă a marelui nostru pluton, Târâm și târâm gamela prin glod, foamea pândește-n deșert. Soldat! Ascultă comanda la mine, astăzi avem marmelăzi la desert. Ieri ai
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
Simți că iar o apucă nervii și-l revăzu pe Viorel ca atunci, în urmă cu zece ani, la ieșirea din tribunal. Frumușel, cam fante, dar cu anume clasă, curățel, îmbrăcat îngrijit. Dar dincolo de fruntea înaltă, sub părul ușor ondulat, creierul... Ei bine, nu-și putea imagina creierul lui decât ca pe un sex. Un sex bărbătesc, uneori; femeiesc, alteori. Un afemeiat, un obsedat, de cum vedea o muiere se schimba la față, îi sticleau ochii în cap. Ca amant, m-da
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
-l revăzu pe Viorel ca atunci, în urmă cu zece ani, la ieșirea din tribunal. Frumușel, cam fante, dar cu anume clasă, curățel, îmbrăcat îngrijit. Dar dincolo de fruntea înaltă, sub părul ușor ondulat, creierul... Ei bine, nu-și putea imagina creierul lui decât ca pe un sex. Un sex bărbătesc, uneori; femeiesc, alteori. Un afemeiat, un obsedat, de cum vedea o muiere se schimba la față, îi sticleau ochii în cap. Ca amant, m-da, priceput, că trecuse pe la multe. Dar tocmai
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este în esență poezia lui, o critică a poeziei: "Acum pictez un tablou mare:/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret.// Undeva vor fi neapărat nasul și gura,/ n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
în descântece, spre exemplu, zânele, măiestrele, dușmanele oamenilor sunt exorcizate să se ducă "în pustie/ în locuri depărtate/ Unde popa nu toacă,/ Unde fata nu joacă/ Unde-n răscruce/ Nu e stâlp de cruce", sau în alt text, "fulgerătura din creierii celui pe care l-au îmbolnăvit Vâlva, Urâciunea, Făcătura și Datul", va fi lecuită de "crucea din drum". Dar troița apare adesea în literatură. Amintim prezența ei în romanul Ion de Liviu Rebreanu, mai întâi la începutul romanului. Și a
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
trimit o scrisoare care nu mai este scrisă-n toiul cafelei de la șase dimineața, ci mai tîrziu, aproape de prînz. . Uneori, cînd îmi ascut creioanele pentru a-ncepe rugăciunea zilnică, îmi vine, brusc, să mi le bag în ochi, pînă la creier, să scotocesc acolo cu furie, cu deznădejde, cu ură, gîndurile mele leneșe și murdare. Mi-am urît părinții, am urît cu patimă tristețea, prăbușirea adolescenței mele-n boală, l-am urît pe Dumnezeu cînd, la optsprezece ani, a trebuit să
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
de asta mă evită. Mă îndrăgostisem de un vlăjgan sinucigaș. Umbla așa, cu capul în nori, cu gura căscată, era deștept. în lume rîdea zgomotos sau zîmbea legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Pretindeam că am nevoie de prietenia creierului său. Nu sînt chiar așa de grozav cum par. mi-a zis vlăjganul ca și cum s-ar fi scuzat. Uneori iarna îi atîrna din nasul încovoiat o picătură. Cînd ne-am plimbat, i-am privit picătura cum se legăna în vîrful
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
cu frunze pe ochi privind răsăritul fierbinte speriindu-se de pietrele care se-mbulzeau să fie fernando pessoa cel ce într-o viață încă netrăită aprindea cu-o singură privire țigara în gura dușmanului său la miezul nopții la miezul creierului călcînd pe prundișul din jurul bazinului și recopiind durerea care te naște într-o limbă anume au fost dimineți cînd pescuiam de-alungul malului în vîrșă peștii prinși ne întristau inconștiența cu care se bălăceau în continuare numărătoarea inversă a solzilor lucitori
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
putredă lăsînd să se vadă mucegaiul lumilor de dincolo de sunet triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Viața devine tot mai grea! Lui Eminescu îi era, totuși, aproximativ ușor, după ce-și adusese creierii la punctul de fierbere, să ridice, în plimbările lui prin Copou, cu vîrful bastonului, poalele rochiilor fluturînd fascinant, pentru a privi curul doamnelor necunoscute. Ce mă fac eu, mă întreb, stimate domn, cu blugistele astea? A le trage pantalonii de pe
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
cu făclii de beton cu splendoarea de artificii de 4 Iulie totul pentru ochi pentru curbura înnebunită de flash-urile din ficare secundă imagini pe care le lipești una de alta reclame vând șantajul gunoiul și mesajele subliminale ochiu și creierul caltaboșului multicolor nu mai știi ce simți când simți confort luat în vârtej înțărcat cu neoane efemere cu grupaje de ziar și montaje gândesc pentru tine te conving în zile de sărbătaore cu steaguri frenetice celulele roșii extatice în veghea
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
sângerează în magma trădării totul cu finețe din turnul de fildeș popoare apar și dispar adevăr și fals pe același scrânciob un punct virtual o efemeridă în plasele electronice un buton... două avioane două lănci centrul vital al economiei globale... creierul armelor... e real nu e real firul de ață și parabola orbilor eu cu irealul din mine încât realitatea
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și pe lângă că am răcit peplin și se prea poate să mă aleg cu o boală de piept din această cumplită glumă a ungurilor, mai e că
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Nici cafeaua, nici geamul deschis, nici creionul bine ascuțit, nici foaia liniată, nici diazepamul luat ca să nu-mi sară creierii din bilă, nici chiar o carte a bătrînului Dosto, deschisă pe masă, în unele zile, ca-n cea de acum, nu-mi prea pot ajuta sufletul să fie bucuros. Uneori simt cum mi-l tîrîi, legat c-o sfoară, prin
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
muzică, respira același aer. când dorm, somnul meu îl odihnește, când mănânc, merindea mea îl hrănește. ce uit eu se depune în el, ține el minte, îmi soarbe emoțiile și le păstrează intacte, îmi cunoaște măsură oaselor, îmi ia tiparul creierului, când mă rânesc, simte durerea. el, admiratorul și administratorul meu perfect, zi și noapte e cu ochii pe mine, atent să nu-mi lipsească ceva. tratează fiecare zi a mea ca si cum ar fi inestimabila un fel de poem de aur
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
vântul îmi sufla prin buzunare. încep să plutesc, nimeni nu observă. începe ploaia de o sută de ani, nici pe ea n-o simte nimeni înafara de mine, umezeală mi-a intrat până în oase, pana în cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc, asta e!... n-am ajuns prea departe pe drumul acesta deși merg de-o viață (pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul și iar pe jos...), n-am ajuns prea departe pe drumul acesta: uneori
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase / în care locuia un creier frumos...”), ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere deformatoare, de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
tocmai pe nepotrivirea provocatoare de inconfort... poetic, dintre planul “jurnalului” ce mimează notarea strictă a faptului modest, zilnic, și celălalt al “cugetării”, poate purificatoare. Revine, astfel, ca un fel de laitmotiv, o frază precum aceasta: “Mâinile își văd de viață, creierul - nu găsesc nici un cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul” e spațiul imaginației, al libertății combinatorii a cuvintelor, al spiritualizării, fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
strictă a faptului modest, zilnic, și celălalt al “cugetării”, poate purificatoare. Revine, astfel, ca un fel de laitmotiv, o frază precum aceasta: “Mâinile își văd de viață, creierul - nu găsesc nici un cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul” e spațiul imaginației, al libertății combinatorii a cuvintelor, al spiritualizării, fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat în două picioare / nu pentru a-și folosi brațele / ci pentru a privi
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
zilnic, și celălalt al “cugetării”, poate purificatoare. Revine, astfel, ca un fel de laitmotiv, o frază precum aceasta: “Mâinile își văd de viață, creierul - nu găsesc nici un cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul” e spațiul imaginației, al libertății combinatorii a cuvintelor, al spiritualizării, fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat în două picioare / nu pentru a-și folosi brațele / ci pentru a privi cerul”. Poate că o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
se știe despre ce este vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]