407 matches
-
bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zdrahon, Înzestrat cu o forță herculeană, și că demonstrațiile lui la astfel de chermeze camaraderești uluiau mesenii. Trupul lui Ippolit, pe lângă forța fizică, părea să nu simtă durerea. Pentru a le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tânărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cât de mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prea compact, pentru ca alaiul Pepenoaicei să mai fi putut înainta spre locația cumetriei, Nicanor Galan admise să oficieze sacrificiul în mijlocul drumului. Supravegheat de gâfâiturile nerăbdării tuturor, își suflecă mânecile, scuipă în palme, trase din chimirul de piele aceeași baionetă și crestă platoșa ocrotitoare, de un verde închis, a Pepenoaicei, secționând-o după un plan ecuatorial. Înfundă ulterior lama de oțel iute în profunzimile ei, executând o mișcare rotundă și apoi, ajutându-se de baionetă, ridică emisfera verde de deasupra, răsturnând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de radical în podul propriei palme. Văzându-l, Vânătorului i se crispară ușor vopselele de război de pe frunte. Clătină din cap a dojană: Albert, îl mustră el, de ce îți crestezi pielea cu acest tatuaj de neînțeles? Abia te-ai vindecat de dureroasa zgârietură de pe obraz și acum te-ai apucat să-ți provoci o altă rană? Ce ți-a venit? Ori poate că duhuri din rovinele negre ți-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe spinări și pe obraji, râdeam, aveam șampanie în pahare cu picior, mă îmbrățișau două în rochii cu spatele gol. Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta ne speria pe toți, îl vedeai dintr-odată lângă tine și te lua de gușă, ți-o răsucea între degete, te străfulgera durerea. - De ce mi-ați crestat bostanii? Am găsit și harbujii cu țencușe-n ei! - Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Fugeam care încotro, mai ales că avea și-un ochi de sticlă pe care nu putea să-l închidă niciodată. - Ăsta și când doarme se uită la tine... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un ceremonial segregat pentru fete și băieți între 6 și 10 ani. Băieții de vârstă foarte apropiată se legau ca pentru un an să fie veri, iar fetele, „soațe”. Ceremonialul pentru fete era în jurul unui măr pe care un adult cresta o cruce. Noi făceam roată în jurul lui cântând „Soț cu tine, soț cu mine, soț cu bunul Dumnezeu”. Fiecare săruta pe rând crucea, ca să întărească legământul. Uite, acum mă gândesc că, în acea comunitate, femeile deveneau simbolic soațele altor femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
copilul. La sfârșit, Popa Timișan a făcut o slujbă de despurcare a clopotniței și mi-a rușinat bunicii că nu mă cresc cum trebuie. Fată la locul ei. Toată viața m-a urmărit acest „ne-la-locul-meu”. Mărul. Am crescut o dată cu crucea crestată de bunica. Fetițele s-au împrăștiat în lumea altor relații și au început să graviteze, potrivit tradiției, în jurul băieților. Eu, retardată, am rămas cu mărul. Îl luam în brațe, îl sărutam pe crestătura în formă de cruce. Îl udam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci de ani ai săi, umbla cu toporișca prin pădurea de la Obancea, ciocănea și cresta copacii, să-i aleagă pe cei de tăiat. Mai câștiga și el astfel un ban, că și vindea din căzături, trei-patru care pe lună, cu aprobarea tacită a inginerului silvic. Așa și-a făcut și el, mai apoi, rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
captivați de acel spectacol al naturii. Lumina căpăta puteri cu fiecare secundă, iar în curând rupturi în nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus pe bolta cerească. Fâșii de roz și mov, foarte subțiri, crestau cerul întunecat. Noaptea, care până acum veghease asupra orașului și a lumii noastre cu o autoritate neîndoielnică, începea să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și umbrele nopții, ca niște degete leneșe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
timpul ăsta, vocile îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care de nicăieri începeau să se lege de mine și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră, iar ecourile lor se topiră și ele în curând în liniștea paralizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a noastră, mai ales." Prin tine, oamenii vor vedea adevărul și vor trăi așa cum trebuie. La fel cum vom face și noi!" Tu doar... relaxează-te și lasă totul în seama noastră. "A mea." Atunci, cercurile din oțel ce-mi crestau carnea se desprinseră de mine ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo. Eram liber! Nu mai eram înghesuit. Îi vedeam pe toți acum. Erau sub mine. Oameni de toate vârstele, din aproape toate neamurile. Erau îmbrăcați... unii mai ciudați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
preluase corpul, cum îi chemă și pe ceilalți preoți existenți în mintea sa, cum îi aranjase pe toți și cum îi cuprinse sufletul și îl ancoră de lumea asta. Părintele luă în mâna sa un She'le'ri și își crestă în palma stângă o cruce însângerată. Sângele roșu țâșni pe mâna albă-albăstruie. Făcu același lucru cu mâna Anei și le uni apoi. "Sânge din sânge..." Simți imediat ceva ce se depărta, ceva care nu mai avea tangență cu lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
interiorul vaporilor denși. Fu debusolat pe moment, căci nu se așteptase la așa ceva! Norul prinse forme vagi și din stânga sa fulgerase un tăiș aburind. Încercă să-l întâmpine cu She'le'ri, dar gheara Inamicului fu mai rapidă și îl crestă pe Împărat! Corvium, mirat pentru a doua oară în tot atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul clasei. Sângele rubiniu îi curgea dintr-o rană lungă și dreaptă ce începea din colțul tâmplei stângi și se termina la începutul mușchilor gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era o cameră cu lambriuri din lemn, dominată de marele sigiliu al statului California. Camera era mică și dădea o impresie de prost gust. Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă. Fotoliul judecătorului scârțâia de câte ori onorabilul Davis Pike se răsucea ca să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai terifiante, abia atunci poate aduna ca Într-un mojar binele și răul, amestecându-le cu bucurie, după pofta inimii. Copilăria Îi vine În minte ca o rușine. Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clipele următoare. Un alt leac Învățat de la mama și pe care Îl aplic și acum când Îmi este rău: când am dureri de stomac și senzație de vomă, Îmi masez zona din jurul ombilicului În sensul acelor de ceasornic, cu oțet, crestez o ceapă, o zdrobesc puțin, o stropesc cu oțet, o așez cu partea crestată pe ombilic, apoi mă leg cu o cârpă la spate, să țină ceapa În poziția- fix- pe el. Mă așez pe pat În poziție orizontală, cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acum când Îmi este rău: când am dureri de stomac și senzație de vomă, Îmi masez zona din jurul ombilicului În sensul acelor de ceasornic, cu oțet, crestez o ceapă, o zdrobesc puțin, o stropesc cu oțet, o așez cu partea crestată pe ombilic, apoi mă leg cu o cârpă la spate, să țină ceapa În poziția- fix- pe el. Mă așez pe pat În poziție orizontală, cu burta În jos. După o oră, mă simt foarte bine, nu mai am nimic
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager după angajamentul clanului Mori. Ekei privi declarația, după care i-o înapoie, cu respect, lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era semnat. Peste câteva ore, tabăra clanului Mori fu cuprinsă de șoc și căzu pradă dezolării, ca un vârtej de vânt, la vestea morții lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul cel mai important. Să stai liniștit. Altfel te poate cresta de nervi sau pentru că ar interpreta greșit cea mai mică mișcare, așa că nu uita să stai liniștit! Fața profesorului, apropiată de a mea, era în plină metamorfoză. Parțial, îmi dau acum seama, din cauza eșecului minții mele, din cauza acestui colaps de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]