497 matches
-
Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce adunătură, Dumnezeule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
negri, de mult stinși, se aprinsese o flacără. Cineva care l-ar fi cunoscut în tinerețe ar fi regăsit acum ceva din chipul de altădată. Ținea mâinile la spate mișcând nervos din degete. " Nu zic sute de mii, cum socotesc cretinii ăștia... Nici măcar o sută... Doar 50 de mii! Câte solde ar fi însemnat în '38?... Dă-le naibii de solde... 50 de mii de dolari. Fantastic! Am să mă stabilesc la Londra. O bibliotecă de cărți legate în piele și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surdină, sculptorul. În viața ta n-ai lăsat o muscă să-ți intre în odaie, până și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți răscolească pe unde-i place! Și mai vorbești de cretini. * Vâlcu se uită la ceas: "Mai am o oră..." Se opri în prag. Oamenii adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne împroașcă cu noroi, e deștept, spuse înfundat Grigore Popa. Cretin! Sculptorul își miji ochii: ― Trece-mă pe listă! Se ridică amenințător: Unul din voi l-a ucis pe Panaitescu. ― Tu! Tu! reuși să exclame Valerica Scurtu. Bătrânul ridică sprîncenele: ― Chiar! De ce n-ai fi dumneata criminalul? ― Fiindcă eu știu că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vă rog! Doar am văzut cu toții. Domnul Panaitescu n-a înghițit nimic, n-a luat nimic din mâna noastră. Cianura omoară instantaneu. Cum putea să-l ucidă unul dintre noi? ― Nu știu, aici e trucul. Dar cineva a făcut-o. ― Cretinul are dreptate. Valerica Scurtu își înfipse mâinile în păr. ― De ce?! Dumnezeule! De ce?! Lui Popa îi tremura colțul gurii: ― E simplu. Banii se împart acum la... patru. Doru Matei îl privi gol: ― Deocamdată... Mult mai târziu își dădu seama că ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
izbucni în plîns: ― Domnilor! Vă rog, domnilor... Gîndiți-vă... ― La ce, cucoană? La ce să ne gîndim? Sculptorul se mișca dezordonat. Murim ca muștele! Nici n-a apucat bine nenorocita să spună de Miliție că a și mierlit-o! E cumplit! ― Cretin! scrâșni Grigore Popa. ― Nu cred că de aceea a murit, reuși să spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vizită, făcu maiorul răsucind între degete țigara neaprinsă. În ce relații erați cu domnișoara Scurtu? Popa reteză aerul cu palma. ― De nici un fel. Persoana nu mă interesează. ― În ce sens? întrebă candid Cristescu. ― În toate sensurile. N-am vocație pentru cretini. Vă satisface argumentul? Cristescu clătină din cap. ― Deloc. Din câte știu, nu i-ați rezervat Valericăi Scurtu un tratament special. Vreau să spun că nu întrețineați legături mai apropiate cu nimeni. ― Exact, rânji bătrânul. În casa asta, domnule maior, există
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câte știu, nu i-ați rezervat Valericăi Scurtu un tratament special. Vreau să spun că nu întrețineați legături mai apropiate cu nimeni. ― Exact, rânji bătrânul. În casa asta, domnule maior, există, v-ați convins sper, cea mai superbă galerie de cretini. Cu și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă, Melania descântă motanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
respirația! ― Asta nu înseamnă nimic. Ați fost după el în baie, ori în bucătărie? Ați văzut tot ce a făcut? Uite, am o idee! ― Iar ai idei?! ― Sînteți convins că nu s-a presărat otravă pe peria de dinți? ― Tîmpenii! Cretinul n-a murit în baie. ― Sigur că nu. A fost un simplu exemplu. Vreau să spun că domnul Popa se păzea, dar, trebuie s-o recunosc, nu era suficient de intuitiv. Sculptorul rînji: ― Dumneata ești în schimb pentru toți. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în pace! — Ignatius, nu crezi că ai fi mai fericit dacă te-ai duce să te odihnești puțin la Caritas? — Te referi cumva la un salon psihiatric? întrebă Ignatius, fierbând de mânie. Crezi că sunt nebun? Îți închipui că vreun cretin de psihiatru va putea vreodată sonda adâncimile psihicului meu? — Ai putea să te odihnești, scumpule. Ai putea scrie ceva pe caietele tale. Ar încerca să mă transforme într-un tâmpit căruia îi place televiziunea, mașinile noi și mâncarea congelată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din viața mea, suspină Ignatius. Fortuna se vede că era beată în timp ce țesea noaptea trecută. Mă îndoiesc că aș putea cădea și mai jos. Râgâi. Pot să te întreb ce făcea cretinul acela de polițist la fața locului? — Noaptea trecută, după ce ai fugit de acasă, am sunat-o pe Santa și i-am spus să-l caute pe Angelo la secție și să-i spună să se ducă să vadă ce învârtești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mama lui reacționase la vizita domnului Levy în modul cel mai irațional posibil. „Am să am eu grijă de tine.“ „Am s-aranjez eu totul.“ Da, îl va aranja grozav! Vor da drumul unui furtun cu apă asupra lui. Vreun cretin de psihanalist va încerca să înțeleagă originalitatea concepției sale despre lume. Frustrat, psihanalistul va recomanda să fie înghesuit într-o celulă de un metru pătrat. Nu! Nu putea fi vorba de așa ceva. Închisoarea era de preferat. Acolo nu te limitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de adolescență nu părea că se gîndește deloc la ele. L-am auzit spunîndu-i maică-mii: „Dacă fiului dumneavoastră nu-i place muzica, veți face din el un savant, un inginer, un negustor de obiecte...“. De ce nu negustor de covoare, cretinule, dacă tot am ajuns aici! „Băiatul ăsta are nevoie să-și cheltuiască energia, să respire din plin. Am să vă dau adresa unei tabere de vacanță, unde tinerii ajută la reconstruirea satelor. Efortul fizic și aerul curat au să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Încerca să gândească diferit de restul turmei. Foarte interesant! zise ea absentă, concepând un plan de atac. Luă un strugure și Îl privi dintr-o parte. Să continue? Să-i țină o prelegere? Să-i povestească oare cum, din cauza unor cretini ca el, calitatea programelor se ducea În fiecare zi pe copcă? Să-i spună că, din pricina unor oameni ca el, dacă cineva de pe Lună s-ar uita la televizor n-ar putea face diferența dintre New York și un orășel lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
două ore pe drumuri ca să ajungă aici. — Kitty e din Manhattan, frățioare, Îi explică Diane, Înfuriată de atâta așteptare. Nimeni nu face asta acolo. Da, surioară, dar aici suntem În Los Angeles. Ia asta ca pe o aluzie subtilă! — Ce cretin, să mergem, Îi șopti Diane lui Kitty, nemernicul are o criză de autoritate. Probabil că are o sculă minusculă și se răzbună și el pe oamenii pe care-i pune să aștepte câte-o oră. Altceva n-ai ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cineva din nucleele autentice, luat prin surprindere, iese În față. În cazul ăsta, ți-nchipui cât s-a mâniat Bacon: Fludd, imbecilule, nu puteai să-ți ții gura? Dar, domnule viconte, My Lord, aceia par să fie de-ai noștri... Cretinule, nu ai fost Învățat să n-ai Încredere În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe nefericitul acela din Nola!“ „Dar atunci“’, zicea Belbo, „de ce atunci când Rozacruceeni se transferă În Franța, iezuiții, sau polemiștii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate ascunde cine știe ce secrete. Pico della Mirandola va fi acela care va spune că nulla nomina, ut significativa et in quantum nomina sunt, in magico opere virtutem habere non possunt, nisi sint Hebraica. Ei, bine? Pico della Mirandola era un cretin.“ „S-o spunem pe șleau!“’ „Și pe deasupra, ca italian, era exclus din Plan. Ce știa el de asta? Cu-atât mai rău pentru atâția Agrippa, Reuchlin și compania lor de trei parale care se aruncă pe pista asta falsă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
țineai pelerina? Endō și-a amintit că i-a dat lui Gaston să-i țină pelerina și în buzunarul ei se afla pistolul. Cum de îndrăznise el să scoată gloanțele într-un timp atât de scurt? De unde atâta îndemânare la cretinul ăsta străin? Soarele îi bătea drept în fața prelungă și neghioabă. Gaston își ștergea sângele de la nas. Privindu-l, Endō simțea că se petrece ceva straniu cu acest străin. — De fapt, ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și o luăm amîndouă la fugă spre bucătărie. — Îți vine să crezi ce-am auzit adineauri? Întreb eu stupefiată, Întorcîndu-mă spre ea de Îndată ce ușa se Închide În urma noastră. — E inimaginabil! Îmi ține ea isonul. Cine dracu’ se crede? — Un mare cretin? — Da. Descrierea mi se pare fidelă. — Doamne! Clatin din cap și-mi cobor vocea, În caz că ascultă cineva de afară. E o nebunie, recunosc, dar e vorba de paranoia mea, cea care mă determină să ridic receptorul imediat după ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
personale, eram popular, În timp ce matroana aceea unsuroasă nici măcar nu e născută la Roma. Măgarii. Pe la Casilino n-a mai fost nimeni niciodată, aici e zona roșie - toți sunt bolșevici. Ăștia ne-ar spânzura de felinare dac-ar putea. Iar eu, cretinul, m-am Încrezut În ei. Dar mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă bucățică. Maioneză În stare pură. Colesterol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scăpăm de scandal, va trebui să găsim altă chestie, ceva care merge la sigur, și atunci Szabi a zis că am dreptate, cel mai bine-ar fi dacă ne-am rupe piciorul, și eu i-am zis că-i un cretin, o fractură nu se poate simula, la care el a zis că sigur că nu, însă nici pneumonia n-am vrut s-o simulăm, iar dacă vrem într-adevăr să scăpăm basma curată din povestea asta cu banii, atunci simularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urmă de aur, nici o urmă, la care Zsolt i-a băgat palmele pline vârf cu aur, sub nas, întrebându-l că atunci ce ține el în mână, la care caporalul iarăși a scuturat din cap, spunându-i că suntem niște cretini, cum am putut să ne gândim că într-o mină de argilă o să găsim aur, păi nu vedem că astea sunt numai gloanțe de mitralieră? Și-a ridicat cârja, l-a lovit pe Zsolt peste degete, de-a scăpat grunjii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]