577 matches
-
și portarul rămaseră față În față, Înfruntându-se câinește. Acum le arătăm noi cine suntem, tati, spuse Valentina, luându-l de braț. O să-și Înghită ifosele alea de rahat. — Cine Îți dă voie să vorbești așa urât? Mama ta? se crispă Antonio, trecând peste faptul că el tocmai se abandonase unui potop de injurii. — Tati, oftă Valentina, nu se vorbește despre ea, ai jurat! Dar nu mai avură timp să discute. Portarul, deoarece Îi confirmaseră prezența fiului acelui barbar la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Marie trecu atunci la atac foarte direct. - L-ai văzut pe Yves pe faleză cînd erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după beție Într-un colț. Ea m-a dus la bătrînul Pérec s ămă Îngrijească și m-a pus să jur că n-am să vorbesc niciodată despre cele Întîmplate pe faleză. - În schimbul a ce? Al lingourilor? Maxilarele skipperului se crispară la auzul jignirii. - În schimbul lui Anne. N-avea decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a spus că Anne va merge la un orfelinat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină... mă rog, Erwan, răspunse el cu voce suavă, arătînd spre roman. Pietrele care glăsuiesc. - Dacă l-ai Început, nu-l mai lași din mînă. Ți-l dau de Îndată ce-l termin. Arthus se crispă și ieși fără să răspundă. Fiul lui Întoarse atunci cartea și Îi zîmbi larg lui Ryan, a cărui fotografie se afla pe spatele supracopertei. - Aveai dreptate, frățioare. E mult mai excitant să-i faci zile fripte moșului. Bătrînul se Înapoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar mai târziu avea să fie și mai rău. M-am gândit că are mult curaj. Mi‑am apropiat mâna și i-am vârât-o sub sutien, dezgolindu-i puțin câte puțin sânul. Nu s-a mișcat, dar s-a crispat puțin, a Închis ochii. Am continuat să-mi plimb mâna, mameloanele i se Întăriseră. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Pe urmă a fost ceva mai complicat. Am adus-o acasă, am urcat direct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
politicos. Michel continuă vorbindu-i despre experiențele lui Aspect și despre paradoxul EPR: când două particule au fost unite, ele formează un tot inseparabil, „asta mi se pare foarte apropiat de povestea aia cu un singur trup”. Surâsul pastorului se crispă ușor. „Vreau să spun, continuă Michel cu Însuflețire, că pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
directă cu Arnold. Nu e încă ora nouă, dar sigur e deja la birou. — Biroul lui Arnold Saville, răsună glasul vesel al Larei, secretara lui. — Lara, spun stresată, Samantha sunt. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara pare atât de șocată, că mă crispez toată. O, Doamne ! Ce s-a întâmplat ? Unde ești ? Toată lumea... Se oprește brusc. Nu... sunt în Londra. Pot să vorbesc cu Arnold ? — Sigur, e chiar aici. Glasul ei îi dă legătura lui Vivaldi, apoi se face iar liniște. — Samantha. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fără cinci sunt în hol, gata de plecare. Se pare că locuința mamei lui Nathaniel nu e prea ușor de găsit, așa că planul e să ne întâlnim aici și să mă conducă el. Îmi examinez imaginea din oglindă și mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Întinde mâna, dar nu i-o iau. Dincolo de toată bucuria mea, sunt încă afectată. Nu mi-a trecut supărarea. Nu mă pot preface că totul e OK. — Ți-am primit biletul. Ridic privirea către el și îl văd că se crispează. — Samantha... Ți-am scris un alt bilet în tren. Pentru eventualitatea că n-ai fi vrut să ne vedem în Londra. Caută în buzunar și scoate o scrisoare de câteva pagini ; ambele fețe ale foilor sunt acoperite cu scrisul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mintea perfect goală. Opt ori nouă. Habar n-am. Fuck. OK, unu ori nouă face nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt ori zece face optzeci. Deci opt ori nouă trebuie să fie... — Șaptezeci și doi ! strig și mă crispez În clipa În care Îi zăresc un surîs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pămînt, după părerea mea. Bagă mîna În buzunar și scoate un pachet de gumă, pe care mi-o oferă. A fost foarte drăguț cu Connor după ce a ținut discursul ăla... Mă crispez toată. — Jack Harper a asistat la momentul cînd Connor și-a ținut discursul ? Despre faptul că ne-am despărțit ? — Da ! Stătea chiar lîngă el. Katie Își desface guma. Și dup-aia a zis ceva foarte drăguț, de genul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sînt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-am atins unde-l doare. Închide ochii și, destul de mult timp, am sentimentul că n-o să mai zică nimic. — N-am vrut să spun asta, zice, frecîndu-se pe frunte. În clipa În care am rostit cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că mă voi Întoarce Înainte de opt. Vrei să ieșim astă-seară să luăm cina În oraș? Ea Îi zâmbi, clătinând din cap. — Bine. Alege tu locul și sună pentru o rezervare. Orice restaurant vrei. — Al Covo? Cu bărbăție, Brunetti nu se crispă la cât știa că avea să-i coste. Mai Întâi, pantofii, iar acum cina la Al Covo. Mâncarea era grozavă; la naiba cu cât costa. Zâmbi. — Fă o rezervare pentru opt treizeci. Și Întreabă-i pe copii dacă nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
când el cu Celia se aflau într-un parc, în ziua nunții... De asemenea, un alt tablou o reprezenta pe Odette într-un spital din Africa, îngrijind copii slabi și suferinzi. Domol, o harpă eliberează note diafane, săltând peste dealurile crispate de apă, plutind deasupra conacului solitar și dansând cu picurii grăbiți; un ultim moment de pace trăit de noi... Gata! chițăi o voce, care putea fi a Celiei sau a Odettei. Liniștea, fulgerător, alternă de la pacea picurilor de ploaie, la
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus ea tăios. —Și eu. Ei bine, Hugo încercase. Dar era limpede că Alice nu voia ca ei doi să fie prieteni și, în fond, de ce-ar fi vrut așa ceva? Date fiind relațiile ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a comunicat Hugo cu voce tremurândă tocmai când clopoțelul de la intrare a început să sune. Grăbindu-se pe hol, Hugo și-a trecut o mână peste fruntea care-i era acoperită de transpirație. A deschis ușa și le-a zâmbit crispat celor două persoane - un bărbat vesel și o femeie- care stăteau în prag. Bună, noi suntem Sarah și Steve Buckley... ooo... vă simțiți bine? l-a întrebat femeia privindu-l îngrijorată. —Fine1! a spus Hugo cu hotărâre, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a rămas mai puternic În amintire din Întâlnirile și din conversațiile cu Ion Golea, era o voioșie cristalină, care țâșnea din el ca dintr-un izvor de munte. Părea o imagine vie a eternei primăveri. Niciodată nu l-am văzut crispat la față, mușcat de neliniști sau cel puțin Îngândurat de ceea ce avea să se Întâmple cu dânsul, dacă se Întorcea În țară. Părea că nu are senzația primejdiei. Era un viteaz de cea mai pură esență, dar fără trufie, fără
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
veseli, calmi și bine dispuși... Ei vezi, aici se cam greșește. Nu doar pentru binele omului, dar chiar și numai ca să-și facă treaba așa cum trebuie, omul trebuie să se simtă bine. Munca nu trebuie să te facă să fii crispat, agitat, grăbit, enervat, prost dispus, supărăcios, sau mai știu eu cum. Dacă devii așa, nici ceea ce faci nu va fi așa cum ar trebui să fie, vei putea mai ușor să faci greșeli În munca ta, și În plus, organismul se
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de cîteva ori împreună cu ei, pentru a încerca să le servesc de liant, de interpret, de stimulator. Ce comedie insipidă, prînzurile luate împreună cu ei ! Domnișoara Ri, scorpie cum o știm, îl tachinează mereu cu fraze care și pe mine mă crispează. „Domnule M, n-ați putea mînca fără să deschideți gura ? Cavitatea dumneavoastră bucală este cu totul și cu totul dezgustătoare cînd încercați să o umpleți cu salată.” La astfel de fraze el surîde tîmp și începe să-și miște un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
priviri exci tate. niciodată însă Bernard nu reușea să treacă dincolo de acea primă frază. Imediat ce punea punct, întregul său sistem reflexiv și motor se bloca. Creierul său înceta să mai gîndească, dar și mușchii mîinii și ai degetelor i se crispau. De mii de ori i se întîmplase acest lucru și de mii de ori Bernard trebuise să accepte acea postură de spectator stupefiat în fața propriei sale impotențe. „o impotență de scriitor, evident, o impotență artistică”, își spunea el. Lui Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică din nou și o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile. Făcu gestul de a ieși din odaie, apoi se întoarse iarăși și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici la triumful răului, ci anulează totul. Condamnarea epicureismului în numele eternității este un nonsens. Cu cât voi rămâne eu mai mult prin faptul că sufăr, decât altul prin faptul că petrece? Obiectiv, ce semnificație poate avea faptul că unul se crispează în agonie, iar altul se destinde cu o femeie? Atât suferința cât și plăcerea se consumă subiectiv în indivizii respectivi. Ori suferi, ori nu suferi, tot vei fi înghițit etern și iremediabil în neant. Nu se poate absolut deloc vorbi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ironia disprețuiește gestul naiv și spontan, fiindcă starea ironică este dincolo de irațional și naiv. Este însă, în ironie, multă invidie față de oamenii naivi. Ironicul, neputîndu-și manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]