461 matches
-
care merge uneori până la moartea prin înfomentare. Cu o asemenea concepție eutanasiantă despre viață, chiar și cei foarte bogați suferă de foame în rând cu cei săraci. Bogăția lor are un fundamental deficit de realitate. Faptul se vede clar din crisparea și din conformismul cu care își cheltuiesc banii, chiar când e vorba de bani mulți. Nu există mecenat, nu există, precum în Occident, donații caritabile, sponsorizări și fundații umanitare, ori orientate către cercetare, spitale și biblioteci, nu există interes pentru
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog cu toți
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
fumul, graba sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața de masă, crisparea sau moliciunea gestului cu care apuci ceașca de cafea ducînd-o la buze și tresărind iritat cînd bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
o poți metaboliza într-un tonus de ordin afectiv. Dar frumusețea ritualului e nu numai aceea că îți înlesnește depășirea unor limite, dar că, pe deasupra, te face să le îndrăgești. Fără ritual aș urî hîrtia, stiloul, bătătura de la degetul mijlociu, crisparea și transpirația, petele de cerneală, tremurul mîinii ce-mi stîlcește caligrafia, și tot așa. Prin ritual însă, toate piedicile care mi-aminteau cît de mărginit sînt în ființa mea de scrib manual capătă înfătișarea unor aliați, a unor prieteni de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
crezi că e relația dintre semnificația estetică (fie și în cheie umoristică) și realitate (fie și "inspiratoare")? - Ai, evident, dreptate: Gide face o confuzie, cred, între umoristic și satiric. Genul dintâi e mult mai gratuit sau, cel puțin, mai fără de crispare, decât al doilea, mereu sarcastic (zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene, pe când concepția experimentalista persistă prin perpetuarea și permanentizarea radicalismului conceptual și a strategiilor prospective în căutarea noutății și insolitului. Toate cele patru filoane își formulează (sau inventează) miza printr-o susținută negociere
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
absolut obligatorie. Iar acest comportament trebuie privit din două direcții: mai întîi, din perspectiva lucrării finalizate, a consistenței și a valorii ei artistice și, în al doilea rînd, din aceea a capacității de a comunica liber, fără inhibiții și fără crispări, cu datele mai mult sau mai puțin vizibile pe care spațiul ți le pune la îndemînă. Iar spațiul Deltei nu este unul obișnuit și el seamănă suspect de puțin și cu atelierele din Budișteanu, și cu perimetrul cuprins între Piața
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
cu mâneci tot lungi și albul chipului, gâtului și mâinilor, în continuă mișcare, între fâșii de lumină și zone de penumbră. Ceea ce domina desenul de ansamblu al corpului era mișcarea mâinilor, alternând între sugerarea unor petale bătute de vânt și crisparea unor gheare. A doua piesă, Morpho Z, pe muzică de Luis Cortes, a avut ca motor al declanșării mișcărilor tot jocul brațelor, de astă dată goale, numai unul dintre ele având atașată o mânecă liberă, ca o enormă aripă de
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
culorilor, și în laboratorul de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța, și în imponderabila culorilor, el se mișcă fără crispare, dar și fără superbia celui care știe deja drumul, transformîndu-se în ghid autorizat fără să-și piardă nici o clipă calitatea esențială de partener. În această lume, în acest univers fascinant și infinit al culorilor, profesorul descoperă, înțelege și analizează, dînd
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
Lehcă, lelică, e mâna doamnei Mioara!" Isteria urcă în tânăra fată până la paroxism, făcînd-o să urle animalic, încolăcită de umeri de Vasilica. Sora ei încerca s-o târască de-acolo, să nu mai vadă, să uite... Dar deodată, cu o crispare a mușchilor, Maria se opri din zbucium. Cu figura răvășită, cu ceva dement în priviri, apucă mâna palidă, o ridică și o duse la buze. Apoi scoase inelul de pe arătător și îl strecură în sân. Pe stradă trecea un oltean
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Însemnările de acest fel (sau se referă aluziv la durerea pe care i-a provocat-o soarta unei intervenții În revista Familia). Un subsol (pp. 198-199) trece la mărturisiri: s-a angajat În apărarea unei atmosfere firești În viața literară, „crispările” lui sunt copleșite de cărțile despre care scrie („cărțile din această carte”), care nici ele nu anulează Însă refuzul a ceea ce crede că trebuie refuzat. Într-adevăr, În volum sunt prezente câteva „crispări”, nu multe și nu grave, după opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apărarea unei atmosfere firești În viața literară, „crispările” lui sunt copleșite de cărțile despre care scrie („cărțile din această carte”), care nici ele nu anulează Însă refuzul a ceea ce crede că trebuie refuzat. Într-adevăr, În volum sunt prezente câteva „crispări”, nu multe și nu grave, după opinia mea, și Într-adevăr compensate de multitudinea cărților aduse În discuție, nu doar cu certă profesionalitate, dar și, cum spuneam, cu vădită generozitate. Aș sublinia acest din urmă punct, ca cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
impertinența mea de a reprezenta România și de a folosi În acest scop, tocmai eu, limba română era greu de iertat. Prețioasa informație abia recepționată nu-mi stimula, mărturisesc, dezinvoltura, dar aș fi vrut să uit incidentul. Răspunsesem, deci, fără crispare Întrebării lui Sorescu, sperând că firescul mă va proteja și În cursul dezbaterii. Nu vroiam ca incidentul „diplomatic” să-mi diminueze bucuria la care mă referisem și care era reală. Așa s-a și Întâmplat. Când am Început să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu semenii este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea relația traducător-autor și chiar relația scriitor-scriitor, „complicele” berlinez se ținuse de cuvânt și În privința traducerilor. Paul Schuster a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tale. În definitiv, pentru ce să fim urmăriți? Mda, văd și eu mașina. Dar cred că este doar o simplă coincidență. Nefiind un imaginativ, gândurile lui nu creează scenariul unei răpiri ca în filme sau cine știe ce intrigă polițistă. Simte totuși crisparea fetei și, mai mult pentru liniștea ei, încetinește pentru a permite celor din spate să-i depășească. Pândește în oglinda laterală momentul când automobilul cu pricina intră în depășire și aruncă o scurtă ocheadă către ocupanții mașinii. Un bărbat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scoate din gură"18. Știa bine ce avea să urmeze: Și... deodată îl scutura o cutremurare. Bustul tresaltă, capul se proiecta în sus, ca pe un resort. Fruntea se încrețea, sprâncenele se strângeau, tot chipul se deforma într-o haină crispare. Cu ochii albi de spaimă privea scurt, cu alarmă, înapoi.. . Desigur și el simțea că se pierde. Se prindea repede cu palmele de fălci, se încorda, parcă să oprească o alunecare. Și ochii i se lăsau pe spate, ca o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
om și autor, și ceea ce înțeleg cel mai bine este că nu îl voi putea egala niciodată. Știu că n-am să fiu niciodată prietenul său. Ivasiuc sau Dorin Tudoran au știut să se apropie de el. Eu îmi bine-cuvîntez crisparea și stângăcia care m-au împiedicat să-i devin prieten. Distanța care există între noi este bună. Nu-mi trebuie mai mult decât bunăvoința lui, iar el nu are nevoie de vreo manifestare a admirației și recunoștinței mele. El știe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asupra morții. Interesul lui Robert Storr de a concepe o expoziție din perspectiva inversării facultăților de a trăi lumea și a alăturării paradoxale a prezentului cu trecutul e împărtășit cu ușurință vizitatorilor. Între un oarecare amuzament trist și o oarecare crispare cu sânge rece, vizitatorul trece de la o stare la alta, experimentându-și propria situare problematică într-o lume a exacerbării puterii, a înăbușirii protestului și a acceptării tresărite a amenințării cu ultima suflare. În cele 10 video-uri ale sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
așteptare care nu se produce; în care nimic nu survine, ci totul se lasă așteptat în consumul maxim de sine, de uzură, când sfera de prezență a „eului“ se ciocnește cu așteptarea unei alte prezențe. Preocuparea se menține în această crispare, în care nimic nu apare ca să ia locul așteptării. Altfel spus, grija ajunge la eveniment și se lasă posedată de el, mai înainte ca acesta să aibă loc. Prezența grijii este subversivă: ea este prezentă printr-o absență, prin încordarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
eu, această referință strâmtă care te face dependent de interesul pe care ți-l porți singur și care nu este decât un interes aparent, fals și mereu corupt de rolurile atribuite de aparență. Acest îndemn vrea să spună: ieși din crispare, părăsește locul interesului tău strâmt, lărgește-te pe tine ca să simți că nu ești făcut să ocupi un loc anumit, ci, dimpotrivă, că poți străbate toate locurile fără să-ți însușești nici unul din ele! Simte în tine cât de larg
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mistic, când sinele se retrage din egoismul lui celular și se lasă împlinit de o formă superioară de prezență, care îl poartă ușor și fără pondere, aerian, printre circumstanțe; și nu vede, în acestea, obstacole, care constrâng la efort și crispare, ci mijloace de arcuire elastică, în mișcări curbe, fluide; mișcări care au grația înscrierii grațioase în mișcarea de ansamblu a lumii. Asperitatea tăioasă a lumii, prezentă în primul aspect, se transformă, în cel de-al doilea aspect, într-o transparență
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
unor nuanțe care pot fi în principiu distinse în vederea unei alegeri. Într-o lume dotată cu grade de bine și de rău, problema este să nu cazi peste rău din neputința de a cunoaște și alege binele. Nehotărârea existențială este crisparea provocată de conștiința riscului și de spectrul regretului. Ceea ce urmează să fac nu este indiferent, pentru că nu orice aș face este la fel de bine sau de rău. " Ce e de făcut?" În spatele acestei întrebări se ascunde tortura pe care o induce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anume fel, de mai multă decât are nevoie inteligența. Pentru că tot ce se pierde în vederea distanțării critice față de proiect și faptă, tot ce se pierde în vederea realizării sciziunii eului și a dublei priviri este recuperat aici pentru a se obține crisparea proprie prostiei. Cel prost nu poate spune niciodată "sînt prost", pentru că atunci ar apărea instantaneu acea dedublare și acel tip de reflexivitate care sânt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, "realitate fără de temei") provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul și timpul sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]