634 matches
-
pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav în preocuparea de a depune mărturie asupra faptului ca atare. Altfel
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
monumentala este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai putin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercițiu exterior, o simplă retorică a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor anatomii și ele sumare, pictura Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizată, încremenită în manifestările ei exemplare
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
meschin, redusă la a-l împiedica pe altul să se amestece în treaba ta, că ce se bagă el? La rândul lor, oamenii schițați în minimele interacțiuni pe care le stabilește Florea în dimineața cu pricina sunt, în același timp, crispați și delăsători. Se plâng, iscodesc problemele altora (probabil că agasarea, nevoia de a tot da explicații, mult mai degrabă decât frica, îl face pe Florea să plece cu noaptea-n cap), fără nici o soluție și fără nici un rost, iar la
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
lungmetraj), dincolo de cele trei ecrane pe care sînt proiectate imagini, și care (idee regizorală!) se îndepărtează, lin, pe rînd, ca și cînd ar pleca, plutind, pe ape, dincolo deci de șocul confortului și al pitorescului - prima seară a avut ceva crispat, totul culminînd cu proiecția la "Pădurea spînzuraților" (un Omagiu Liviu Ciulei), la care atmosfera a fost plină de stîngăcie și nesărbătorească, în sală erau prea multe locuri goale și nimeni nu a spus o vorbă despre faptul că erau prezenți
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
lume să te-nchipui:/ Joace unul și pe patru/ Totuși tu ghici-vei chipu-i"". Așa că nu poate decît să se amuze și să ghicească un chip resentimentar și alergic la succes sub o mască de profesor sau de critic crispat, în persoana obscurului Horea Poenar de la revista VATRA. Dîndu-și aere de cunoscător ca o vrăjitoare care ghicește în ghioc, Dl Poenar consideră că poezia lui Mircea Cărtărescu nu mai e citită de studenți, iar cărțile sale, în declin, nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
are palpit epic, ritm și contrapunct ironic subtil. Însă piesa antologică a volumului, prin umorul ei extraordinar, pendulând între comedie și dramă, este cea consacrată funeraliilor lui Arghezi (p. 171-177). Regizorul din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți crispați, alarmați. Se scriu versiuni speriate ale posibilelor necroloage. Maestrul de ceremonii este Ion Stoica, un cinic ingenios, ocupat cu pregătirea cadavrului, a locului etc. Portretele tuturor participanților au relief, linii sarcastice și tușe specifice: "În ziua cea mare, șeful statului
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E ca și cum doi intelectuali erudiți și talentați - iar dacă e ceva care sare în
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
sub direcția lui Lynch cum răzbate emoția autentică din crusta formulei de educație victoriană, cu rigidități protocolare și o severitate aproape cazonă. Tocmai acest registru al moralităților și politeții consacrate este cel mai provocat cu o lacrimă, cu un surîs crispat menit să camufleze emoția, cu o frază tăiată în scurt ceea ce reușește să facă magistral Sir Anthony Hopkins cu privirea sa de linx care se dizolvă afectiv. John Hurt este de nerecunoscut în personajul pe care-l întruchipează, John Merrick
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz îmi erau necunoscute și nimeni nu mă putea dumiri în care direcție să mă urc. M-am hotărât atunci să mă sui în oricare, dar, în chip supărător, de cum sosea
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care se bizuie. E ca o partidă de șah cu adversarii de temut, ideologici. Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul la mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
se termină cam la fel pune, subtil, o problemă. Aceea din versul din Eminescu: căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? S-ar spune că e o instituție, față de care oamenii se așază diferit. Între respectul cam crispat al lui Murivale și explicațiile biografistvulgare pe care și le dau cumetrele în compartimentul de tren („vreo cincizeci de ani, da’ era cam bețiv!”, „cam bolnav”, în următoarea variantă) încape o întreagă scală a înțelegerii-asimilării. Am putea rămâne cu singura
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
neprihănitul, aflat, din nou, în calea pelerinilor globului, permițîndu-li-se, ca-n vremi de glorie, să se-nchine iar la moaștele-i din Mausoleu. Cu recentă voie de la recentul Putin. După interdicția de fată mare a elțînismului total depășit. Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim. Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezența președintelui și premierului. La Secu. Poeți de vîrsta a treia, mimînd nonșalanța vulgară a celor tineri. Becali crucindu-se. Becațe. Sau becaține. Avalanșă de juni în galerii. De o
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri, de câte ori mă gândesc la Stifter, mă gândesc și la Heidegger, și invers. Și nu întâmplător, spunea Reger, Heidegger, ca și Stifter, a fost mai cu seamă îndrăgit de muierile crispate, și mai este și azi îndrăgit de ele, după cum călugărițele zeloase și surorile medicale zeloase îl mănâncă, să zicem, pe Stifter ca pe felul lor preferat, tot așa îl mănâncă și pe Heidegger. Heidegger este și astăzi filosoful favorit al
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
spune el ținându-se după ea, stai lângă mine că mor, dă-mi mâna să ți-o țiu. Ea se oprea din treburile ei, din dereticat, vădit enervată, când nu mai suporta, se lăsa extenuată pe un scaun alături de el, crispată, să țină mâna "muribundului", - abia aștepta să se termine frica aia a lui că moare, de moarte, ce credea că este o prefăcătorie și să iasă, să plece din odaie. Și el face, ce n-ai fi crezut că va
Moartea lui Vasi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8098_a_9423]
-
André Gide, dar și alții!), imediat înainte și în timpul Primului Război Mondial, noua platformă absolut revoluționară, noul continent al romanului contemporan; l-am numit pe Marcel Proust. Între aceste nume, se înțelege, autoarea noastră se mișcă, aș zice, cu o dezinvoltură oarecum crispată - dovadă unele sintagme riscate sau frazele încărcate cu o topică nu foarte familiară celor neobișnuiți cu textele baroce rusești. Noi preferăm însă aceste false stângăcii și acest exces de precauții metodologice unor clișee așa-zis rafinate sau acelor analize și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
trece prin zona rebarbativă ca printr-un tunel, spre a ajunge la lumina unui real ireal, de un patetism sublimat în metafore. Astfel imaginarul d-sale documentează nu mai puțin decît o mărturie epică ori descriptivă, arătîndu-se căptușit cu "banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros al ființei auctoriale cu o lume amenințătoare ce poate fi dezamorsată doar în măsura în care trece în viziunea poetică
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
între care un cățărător de meserie, francezul Richard Virenque, ciclist formidabil, dar care venea după o lungă suspendare pentru dopaj și era considerat de specialiști "terminat". Virenque a păstrat două minute avans, cu un efort colosal, vizibil pe chipul lui crispat. Armstrong a recuperat șapte minute pe durata a 7 kilometri, pedalînd ca și cum ar fi mers la vale. Dacă echipa sa, U.S.-Postal, l-ar fi ajutat să plece din pluton cu cîțiva kilometri mai devreme, Virenque n-ar fi avut
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce dumneavoastră numiți ficțiune narcisistă. Când eram tinerel și veleitar, crispat și extrem de stângaci în primele mele scrieri, speriat de vremurile brutale staliniste în care clasa mea, cea burgheză, dar și a dumneavoastră, domnule profesor, cea a harnicilor agricultori, erau puse la stâlpul infamiei, dar mai ales speriat de incapacitatea mea
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
cât sunt ei de lungi - Dumnezeule!, al lui Henric al optulea, ai grijă de ei, fă ca totul să iasă după program. Când ultimul trece la mai puțin de un metru distanță de locul unde mă aflu, îi văd fața crispată și pleoapele bătând repede peste ochii de culoarea beretei. "Ils étaient trés nerveux..." - avea să strige mai târziu la ieșire o franțuzoaică bătrână spre prietena ei care întindea un cornet acustic negru, cu marginea de fildeș - "je me demande pourquoi
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]
-
poate să facă mai mult decât un șir de ședințe de... producție. La o astfel de întâlnire se pot atenua sau elimina asperitățile inerente oricăror relații de muncă. Fiindcă șefii nu mai par atât de încruntați, iar subalternii - atât de crispați. Iar dialogurile decurg mai firești ca oricând, numitorul comun fiind bucuria că, în ciuda tuturor greutăților, a economiei de piață care nu iartă pe nimeni și nimic, „Agenda“ merge și asigură un loc de muncă pentru 300 de persoane. S-a
Agenda2006-07-06-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/284743_a_286072]
-
putînd uneori, cînd depășește măsura, să devină un veritabil chin intelectual. Căci există o tortură prin umor manifestată prin debitarea pe bandă rulantă a unor poante răsuflate după mecanisme pe care le știu și pruncii. Cu timpul, zîmbetul capătă tenta crispată a unui rictus dureros, semn că zeflemeaua a ajuns la limită. Sațietatea începe să domnească, iar uzura morală își intră în drepturi. De aceea, trebuie să ai o imaginație foarte săracă pentru ca, după o vîrstă, să mai guști bancuri de
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
o are îi dă aerul unei ființe introvertite căreia stîngăcia pe care o are în public, în loc să-i împrumute crusta unei blazări încruntate, așa cum se întîmplă de obicei în cazul celor care își ascund sfiiciunea în spatele unei măști de intransigență crispată, i-a dăruit o bună-dispoziție netulburată. Șora e mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a omului hotărît să-și impună mereu
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]