631 matches
-
iubesc, poate că dacă n-ar fi scris asta la sfârșitul scrisorii, Hermann n-ar fi purtat-o În căptușeala hainei, chiar și atunci când i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mi se pare o pură fantezie. Un serial ieftin de televiziune. Ai văzut sau auzit ceva care...? — Nu... De văzut nu pot spune... Sau poate că... Nu știu, n-am de fapt nici o dovadă... E vorba mai degrabă de atmosfera crispată... Dar și pentru ei tu erai cineva nou, necunoscut! Și renumele tău putea să-i intimideze! Putea fi așa la Început, de acord. Pe urmă, relația ar fi trebuit să se normalizeze, dar nu. Chiar și atunci când am mers cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai dreptate. Oricât de mare bătaie de cap e Jake - și crede-mă că e - eu tot vreau să reprezinte o prezență puternică în viața noastră. Pe bune? a întrebat-o Julia nevenindu-i să creadă. De ce? Fiona a zâmbit crispată. — Pentru că, dacă n-ar fi așa, atunci ar însemna că o parte uriașă din viața soțului meu ar fi închisă în relația cu mine. Iar asta n-aș accepta niciodată, a spus ea aruncând priviri imploratoare în jurul mesei. Dacă unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
brațe. Nu vrem să cazi și să-ți julești genunchii ăștia superbi, nu-i așa? —Bună, Jenny. Susan stătea la câțiva metri distanță, zâmbind timid. Într-o mână ținea bagajul lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări. O s-o ducă Bill în casă. Tocmai termină de vorbit la telefon. Nick apăruse lângă Susan. —Bună, Jenny. Casa arată la fel de superbă ca întotdeauna, a spus el făcând un pas înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ocado.com. Era prima oară când Susan mergea la această petrecere cu Nick și-și dorise foarte tare să facă o impresie bună în rândul colegilor bărbatului. Dar, aproape toată seara, rămăsese mută, la periferia conversațiilor celorlalți, cu un rânjet crispat aninat pe buze. Susan nu avea absolut nimic în comun cu oamenii ăia și unica ei tentativă de a sparge gheața se dovedise un dezastru. — Muzica e groaznică, nu-i așa? urlase ea în urechea unei femei cu față de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi putut să sper! Alison a zâmbit cu indulgență. Susan a scos un sunet gâlgâit și s-a prăbușit pe podea. Extazul și agoniatc "Extazul și agonia" Fiona s-a întins în cadă, simțind cum apa caldă îi învăluia umerii crispați. Exagerase puțin cu spuma ei de baie preferată - Crabtree and Evelyn, cu parfum de trandafiri - iar acum clăbucul îi ajungea până la nas. În calitate de mamă a unei fetițe de optsprezece luni, care dormea dusă în josul holului, cel mai mare lux din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Știai că mama îl poreclise Puzzle? Fiona a clătinat din cap uluită. Zicea că orice problemă de care dă cu nasul îl face pe tata bucățele, se pierde, se risipește și nu știe cum să se descurce. Jake a zâmbit crispat. —Știi unde e? — Nu, a răspuns Fiona ridicând din umeri. Și nici nu l-am întrebat pentru că nu vreau să-i fac jocul, să-i încurajez comportamentul ăsta cretin. —Eu știu unde e. Mi-a spus. —Ei, să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit. În grabă, i s-a tăiat gâtul, apoi a fost târât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfârșit dădeau din mâini cât puteau, ca să împrăștie fumul. Erau însă și unele care scriau în recreații scrisori de dragoste, le înfrumusețau cu desene, apoi dispăreau pentru câteva minute. Când veneau înapoi, aveau pe buze un zâmbet larg, un pic crispat, iar ochii lor păreau să privească prin lucruri. Și câțiva băieți se schimbaseră. Își scoteau cravata de pioner și purtau cămașa desfăcută la gât. Stăteau rezemați de perete și nu mai vorbeau decât despre fotbal, mașini rapide de prin străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și mirositoare sălbatic a stârv, a Barosanului. Femeie anapoda și de rahat, mă faci într-una de fecale, în fața amicilor! geme Boss crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui eu șaua pe tine, țevisto! Te cotonogesc! Nu, zău? Pune-i cruce! Urâciosule! Moșule...! Coco își saltă distrată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul deschis începe să-l rețină, iar chipurile lor încearcă să-i prindă solemnitatea. Partea a doua Ora ceaiului — ...un moment dificil... Țin minte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de acasă și și-au promis solemn : că dacă unul dintre ei va ajunge iarăși liber, în țară, să meargă să ducă vești și la familia celuilalt. Auzind toate acestea, ne-am mai destins, pentru că și noi eram atât de crispate ! La acea vreme, nu, madam Delcă ?, te trezeai cu destui, unii care doar auziseră că ai pe cineva închis și voiau să profite - o masă, o haină, chiar ceva bani, pentru că erai gata să dai oricât pentru o veste bună
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prim-planul. Perspectiva nu e deloc liniștitoare. După cum Îl văd că arată, am convingerea că și el a dormit la fel de prost ca mine. Seara, În dormitorul mare și Întunecos, nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai tîrziu s-ar putea să ne coste. Pe mine sigur o să mă coste, pentru că o solidaritate românească nu prea există, iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit, numai că n-am murit. Trăiesc într-o viață de după viață, unde toate sunt schimbate. E posibil să fi terminat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se îndepărta încet, poate pentru ca însoțitorul șoferului să aibă timp să savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noapte, am luat niște ochelari vechi de soare, le-am spart sticla și, după ce mi i-am așezat pe nas, i-am ridicat pe frunte cum făcea Robespierre când se ducea la tribună, în vreme ce-și răsfoia cu mâinile crispate manuscrisul discursului plin de ștersături. Arătam întocmai ca el, mai ales că și eu aveam aceeași culoare de om care suferă de bilă. Dacă o să încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite la eșafod? M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
minte, ca s-o sperie și s-o pedepsească, fără să se gândească la urmări. Scria și lucruri de genul acesta: "Știu cât vor suferi copiii mei, dar nu pot sacrifica adevărul de dragul lor"... În zilele următoare a văzut-o crispată, neagră de spaimă. Nu-i reproșa nimic, dar acum îl privea cu ură. De câte ori îi întîlnea ochii se cutremura. "M-ar omorî", și-a zis într-o zi... A început să bată în retragere, să încerce s-o liniștească. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi să-l pun la încercare? E momentul cel mai prielnic și ar fi o prostie să-mi scape printre degete. Zis și făcut. Am intrat cu pași siguri în sala principală. Masa verde era înțesată de jucători, cu fețele crispate și mâinile tre-murînde, nervoase. Am urmărit cu interes jocul câtva timp: după 21 de învîrtituri ale ruletei nu ieșise niciodată nr. 7. Prin asociație, îmi veni în minte! ― Șapte! E ziua când am cunoscut-o pe Mihaela (7 martie). Numele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
numai o singură dată, dar eu îl auzeam multiplicat de sute de ori în mine, răsfrîngîndu-se în ecouri prelungi, grave, nesfîrșite: ― Poate că am omorît-o, i-am răspuns foarte calm, dar și ea pe mine! ― Se și vede! rânji ea crispat ca o vedenie. ― Se va vedea! am țipat înfruntînd-o. Violența tonului o sperie. Se trase un pas înapoi, privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capăt la altul, într-o imensă închisoare. Cu toate astea Mihaela, din prea multă curăție sufletească, s-a considerat culpabilă chiar greșind cu gândul și a plătit. A fost o sfântă... și eu ― eu care... "Tu ai ucis-o!" șopti crispat aievea glasul Alexei. (Avea un ton grav, amenințător, de verdict.) " Da, eu..." recunoscu global ființa mea supusă. " De ce n-am murit împreună?" răsuna în urechile mele vocea Mihaelei, reproducând ultimele cuvinte din scrisoarea ei. Îmi păru atât de vie draga
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]