554 matches
-
Migne, Series Latina, Paris, 1841-1864. Saulnier, C., avec la collaboration de Ch. Perrot, Histoire d’Israël, vol. III, De la conquête d’Alexandre à la destruction du temple (331 a. C.-135 a. D.), Paris, 1985. Simonetti, M.; Prinzivalli, E. Storia della letteratura cristiana antica, Casale Monferrato, 1999. Texte vechi și traduceri (în ordinea capitolelor) Septuaginta, éd. A. Rahlfs, Stuttgart, 1979. La Bible d’Alexandrie, publiée sous la direction de M. Harl, G. Dorival et O. Munnich, Paris, 1986-... Susanna-Daniel-Bel et Draco, éd. J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
M., Le Commencement du Livre. Genèse, I-V : la version grecque de la Septante et sa réception, Paris, 1988. Amiot, F., Saint Paul, épître aux Galates, épîtres aux Thessaloniciens, Paris, 1997. Andrei, O., „Aspetti del costruirsi della (e di una) identità cristiana : l’Anticristo di Ippolito”, în La costruzione dell’identità cristiana tra Oriente ed Occidente (I-VII secolo), Congresso Nazionale CISSR, Bertinoro, 30 septembre-2 octobre 2002, Annali di storia dell’esegesi, 20, 2003. Andrei, O., „Dal De Antichristo di Ippolito al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
grecque de la Septante et sa réception, Paris, 1988. Amiot, F., Saint Paul, épître aux Galates, épîtres aux Thessaloniciens, Paris, 1997. Andrei, O., „Aspetti del costruirsi della (e di una) identità cristiana : l’Anticristo di Ippolito”, în La costruzione dell’identità cristiana tra Oriente ed Occidente (I-VII secolo), Congresso Nazionale CISSR, Bertinoro, 30 septembre-2 octobre 2002, Annali di storia dell’esegesi, 20, 2003. Andrei, O., „Dal De Antichristo di Ippolito al De Consummatione Mundi dello Ps. Ippolito : «riscrivere» un testo e
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Jérôme et le triple sens de l’Écriture”, în Revue des Études augustiniennes, 26, 1980, pp. 214-227. Jay, P., L’ Exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire sur Isaïe”, Paris, 1985. Jossa, G., La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Naples, 1965. Jossa, G., Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Naples, 1970. Klausner, J., The Messianic Ideas in Israel from its Beginning to the Completion
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de Mer Morte, Paris, 1967, pp. 47-60. Rowley, H.H., Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935. Ruiz de la Peña, J.L., La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975. Salvatore, A., „L’enigma di Commodiano. Considerazioni sullo scrittore, il suo ambiente e la sua epoca”, Vichiana, 3, 1974, pp. 50-81. Sandmel, S., The First Christian Century in Judaism and Christianity, Oxford, 1969. Sans, I.M., La envidia primigenia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de studii al lui Norelli, L’Ascensione di Isaia. Studi su un apocrifo al crocevia dei cristianesimi, Bologna, 1994. Ne‑au fost de mare folos lucrările autorilor: M. Pesce (ed.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano‑primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983, A. Acerbi, L’ Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi deceni del II secolo, Milano, 1989 și P.C. Bori, L’estasi del profeta ed altri saggi tra ebraismo e cristianesimo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dialogo con Trifone, introd., trad. și note de G. Visonà, Milano, 1988; Saint Justin, Œuvres complètes, Paris, 1994, intr. Jean Daniel Dubois. . L. Barnard, Justin Martyr, his life and thought, Cambridge, 1967; G. Jossa, La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Napole, 1965; referitor la Iustin, pp. 169‑210; G. Otranto, Esegesi biblica e Storia in Giustino, Bari, 1979. . Despre cele două parusii ale lui Cristos, cf. Iustin, 1 Apol. 52, 3; Dial. 14, 8; 31, 1; 32
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apologeți de limbă greacă, trad. de pr. prof. Olimp Căciulă, col. PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R (n.t.). . Referitor la concepțiile eshatologice din primele secole creștine, vezi J.L. Roiz de la Peña, La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975; J. Carmignac, Le mirage de l’eschatologie, Paris, 1979, și A. Fernández, La escatología en el siglo II, Burgos, 1979. . Saint Justin, Apologies, introd., text critic, trad., comentariu și index de A. Wartelle, Paris, 1987. * În traducere după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a lucrării Bénédictions de Jacob”, Rome, 1982, pp. 5‑18, și de E. Norelli, „Il problema storico‑letterario di Ippolito”, în Ippolito, L’Anticristo, Florența, 1987, pp. 9‑35. De același autor, capitolul consacrat lui Hipolit în Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, redactată în colaborare cu C. Moreschini, Brescia, 1995, vol. I, pp. 338‑344 (trad. rom.: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine, vol. I, Polirom, 2001). În acest capitol, Norelli acceptă ipoteza de lucru propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
di Lettere e Filozofia, Università degli Studi di Siena, a.a. 1997/1998. . „Dal De Antichristo di Ippolito al De Consummatione mundi dello Ps. Ippolito: «riscrivere» un testo e «comunicare storia»”, în Atti del XXXII Incontro di studiosi dell’antichità cristiana, 8‑10 mai 2003: Comunicazione e recezione: protagonisti, tecniche e vie del documento cristiano (IV‑VI secolo), Studia Ephemeridis „Augustinianum”, Rome, 2004. . Cf. „Inventar al principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole” de la sfârșitul volumului. În legătură cu semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De Antichristo di Ippolito al De Consummatione mundi dello Ps. Ippolito: «riscrivere» un testo e «comunicare storia»”, în Atti del XXXII Incontro di studiosi dell’antichità cristiana, 8‑10 mai 2003: Comunicazione e recezione: protagonisti, tecniche e vie del documento cristiano (IV‑VI secolo), Studia Ephemeridis „Augustinianum”, Rome, 2004. . Cf. „Inventar al principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole” de la sfârșitul volumului. În legătură cu semnificația celor patru regate, Ieronim scrie: „Cele patru regate au fost pământești și cum toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aproape o sută de ani: în acest interval de timp toate săptămânile de la Daniel ar fi împlinite, dacă ele se referă la a doua venire a lui Isus Cristos” (cap. 20). . Cf. G. Jossa, La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Napoli, 1965; Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Napoli, 1970 . G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Roma, 1988. . Într‑adevăr, Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Kogălniceanu. Corespondență cu M. Kogălniceanu. O scrisoare a fost publicată de pr. Ilie Anisescu în Rev. Mitropolia Mold”, 1968, nr. 1-2. A scris cu mâna lui „Prohodul Mântuitorului”, cu litere chirilice, adevărat tipar. Semnează propriu, pe Cartea de rugăciune „Învățătura Cristiană”, 1836, tipografia Albinei, Iași, cu prefața de Aga Gheorghi Asachi, Iași, 30 august (tot cu litere chirilice). Familia T. Grumăzescu: 5 copii. 1 Haralambie, inspect. silvic, căsătorit cu o franceză, Luiza. 2 Vasile, a urmat Seminarul. 3 Catinca, căsătorită cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
că Biblia a fost precedată de cărțile sacre ale indienilor; cf. R. SCHWAB, op. cit., p. 114. [371] R. SCHWAB, op. cit., p. 113. [372] Ibid., p. 236-7. [373] Ibid., p. 237. [374] Ibid. [375] Cităm din C.L. SUENNENS, Vita quotidiana, Vita cristiana, Edizioni Paoline, 1963, p. 87. [376] E. PAOLO LAMANNA, op. cit., p. 444. [377] WALTER GARDINI, S.X., Lucantesimo e proselitismo del neo-induismo, în: "Fede e Civilta", op. cit., p. 325. * * * [1 td] GEORG WILHELM FRIEDRICH HEGEL, Enciclopedia științelor filozofice. Partea a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Bucarest, 1963(, "Latomus" 23, 1964, pp. 379-385. 1965 Grammatica e storia nella carriera di C. Iulius Celsus Maximianus, ""Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari" 4, 1965, pp. 353-371. 1966 Metodologia specifica nell' indagine della terminologia cristiana antica?, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari" 5, 1966, pp. 53-61. Notula de Latina declinatione quae vulgo dicitur quarta, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari" 5, 1966, pp. 63-75. Neueres
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
metodo della grammatica elementare del latino; III. Dall' antico "volgare" al latino classico; IV. Iniziazione alla grammatica latina e ridimensionamento della storia del latino; V. Notula de Latina declinatione quae vulgo dicitur quarta; VI. Metodologia specifica nell' indagine della terminologia cristiana antica?; VII. Abba, Pater; VIII. Deus; IX. "Per molti", non "per tutti"; Dall' antico volgare alle lingue neolatine). Retorica, stilistica, estetica nell' eta augustea, Bari, 1970, pp. 329 (comprende i seguenti saggi: I. L'anonimato del "Saggio sul Sublime" nella
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
vezi notele următoare). Despre începuturile educației creștine: Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; Oxford Early Christian Texts, Oxford University Press, New York, 1995; Patrologie Cursus Completus, ed. J.P. Migne, Series Graeca (Paris, 1857-1866), Series Latina (Paris, 1844-1855); M. Pellegrino, Letteratura greca cristiana, Studium, Roma, 1963; I.G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985; Corpus Christianorum, Brepols, Turnhout (1954-1979); J. Gaudemet, L’Eglise dans l’empire romain (IVe-Ve siècles), Sirey, Paris, 1958; J. Gaudemet, Gabriel Le
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unius spatio fuerit praemissa conversio („Nici un cleric să nu fie hirotonisit dintre laici decât dacă se va fi făcut convertirea lui câțiva ani mai înainte sau timp de un singur an”) (Caesarii opera, în U. Moricca, Storia della letteratura latina cristiana, vol. II, Torino, 1928). 28. Conciliul din Arles (524) a nuanțat interdicția: Tamen quia crescente ecclesiarum numero necesse et nobis plures clericos ordinare („Totuși, pentru că sporește numărul bisericilor, este nevoie să hirotonisim mai mulți clerici”) (Caesarii opera, ed. cit.). 29
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2/1991. Vălică, M.; Chirilă, P.; Băndoiu, A.; Popescu, G. C., Teologie Socială, Editura Christiana, București, 2007. Vlăsceanu, L. (coord.), Sociologie, Editura Polirom, Iași, 2010. Weber, M., Etica protestantă și spiritul capitalist, Editura Incitatus, București, 2003. Weiler, J., Un` ' Europa cristiana. Un saggio esplorativo, Biblioteca Universale Rizzoli, 2003. Yannaras, C., Libertatea Moralei, Editura Anastasia, București, 2002. Zamfir, C. (coord.), Politici sociale în România 1990-1998, Editura Expert, București, 1999. Zamfir, C.; Stănescu, S. (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iași, 2007. Zamfir
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Andrea della Valle în memoria morților de la Viena, victime ale reprimării din octombrie: Belgia era prezentată ca fiind modelul de regim constituțional care garanta libertatea. El și-a teoretizat concepția privind puterea politică în două lucrări importante: Il potere politico cristiano (1857), o culegere cuprinzînd discursurile ținute în capela imperială de la Tuileries în postul Paștelui din 1857, și Saggio sul potere pubblico o esposizione delle leggi naturali dell'ordine sociale (1859). Catolicismul liberal s-a limitat la cîteva cercuri din peninsulă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
putea asigura ocrotirea Bisericii de legislații nedrepte. Această constatare nu înseamnă totuși că este vorba de o susținere a papei prin inițiative necontrolate, chiar dacă L'Osservatore Romano din 19 iunie 1891 sărbătorea "il meraviglioso connubio della Chiesa cattolica colla Democrazia cristiana"6 (căsătoria minunată a Bisericii catolice cu Democrația creștină) și chiar dacă secretarul său de stat, cardinalul Rampolla, era de partea acestor partide. În dorința lui de a pune bazele unei noi creștinătăți, Leon al XIII-lea i-a invitat pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partid politic aflat la ordinele Bisericii, tot așa cum nu avem dreptul să vorbim în numele Bisericii"17. Raportul lui Flaminio Piccoli la al IX-lea Congres național al DCI de la Roma (27 iunie 1969) intitulat Idee, strutture e iniziative della Democrazia cristiana per il rinnovamento delle istituzioni nell' attuazione e nello sviluppo democratico della società nazionale este reprezentativ pentru această preocupare: "Democrația creștină este un partid laic, aconfesional, de inspirație creștină, nu "partidul catolicilor" (...). Credința religioasă este deasupra opțiunilor noastre; ea poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
subsidiarității, mergînd pînă la a da naștere partidelor regionale în Bavaria, în Țara Bascilor și în Catalonia, în Belgia, ba chiar în Italia prin Sudtyröler Volkspartei. Robert Schuman își spunea cu mîndrie "lotharingian de origine". În Idee ricostruttive della Demacrazia cristiana (1943), Alcide De Gasperi făcea din regiune un centru de propulsare a democrației: "Garanția organică cea mai eficientă a libertății va fi formarea regiunilor ca entități autonome", iar în raportul său de la primul Congres național al DCI din 24-27 aprilie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dar acest curent se caracterizează în general printr-o anumită slăbiciune, fiind mai viguros doar în unele regiuni. Democrația creștină nu s-a dezvoltat pe un partid puternic și coerent. În 1918, filosoful Severino Aznar a creat Grupo de la Democracia cristiana, care nu a depășit însă stadiul de club de dezbateri de idei. Membri erau Alfredo Mendizábal și José Calvo Sotelo, dar a rămas izolat și prost primit de Propagandiști, ca și de marea majoritate a ierarhiei. Părintele Pottier, care a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societății: Acțiunea Catolică, puternica Coldiretti, Confederația Națională a Cultivatorilor fondată în 1944 de Paolo Bonomi, foarte influentă în rîndul micilor proprietari și fermieri, sindicatul CISL, Confederazione Italiana Sindicati Lavoratori, născută din ruptura unității sindicale în 1948, ACLI-urile sau Associazioni Cristiane Lavoratori Italiani, structură parasindicală creată în 1944 pentru a oferi o formațiune și o încadrare muncitorilor creștini angajați în sindicatul unitar. Totuși, relațiile cu ierarhia au fost rareori simple. Andrea Riccardi a arătat care erau diferitele curente ale Curiei și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]