13,997 matches
-
îl face greu de suportat. Și totuși, I. Negoițescu l-a considerat pe Iorga funciarmente un dramaturg, în fondul originar al personalității sale: "Concepând istoria ca teatru, Iorga impune elementelor ei caracteristice să fie integrate într-o construcție dinamică" - afirmă criticul în sinteza sa din 1991. În viziunea sa grandioasă, Iorga înfățișează "tragedia acestui neam omenesc", desfășurată în scene, acte și conflicte, susținute de personaje fabuloase. Lui I. Negoițescu nu-i place memorialistica din O viață de om sau din Oameni
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
materie de credință de la tata Anchidim și mama Floare. Aceasta, într-adevăr, nu trebuia amestecată. Am înțeles bine ce mi-a spus părintele Nicolae. De aceea acum îmi fac cît pot mai bine datoria de preot în satul Chintelnic, iubesc criticii, scriitorii și literatura lor, eu însumi comit literatură, sînt preocupat de aici din Provincie, de la Margine cum se spune, de ceea ce se decide în materie de cultură și teologie la București, Iași, Sibiu, Satu-Mare, Cluj, Oradea, Tg. Mureș". E, firește
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
Constantin Țoiu Vineri, 5 mai 2006, în România literară, criticul Tudorel Urian semna articolul, foarte interesant, despre poeziile recent apărute ale fostului ministru liberal Valeriu Stoica, din anii trecuți, astăzi mare avocat activ, specializat în drept civil. A fost o puternică surpriză pentru mine. Mai cu seamă având o râcă
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
de mult de tot, în anii studenției, de care habar nu aveam, o discreție desăvârșită împiedicându-l să-și trădeze talentul, - când poeții, se știe, fac mult tapaj pe chestia asta, și dacă nu au - talent, vreau să zic. Nici criticul Mircea Scarlat, regretatul, amicul său cel mai bun din junețe, fiindu-i ca un frate, nu-i dezvăluise taina... La vârsta aceea tânără, în studenție, Valeriu admirator al lui Ștefan Augustin Doinaș, decide cu luciditatea viitorului liberal,... mai liberal și
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
eroilor neamului), apar astăzi mai uzate, prin discursurile naționaliste ce le-au vehiculat și secătuit. Resimțite ca indispensabile în momentul auroral al închegării unei mitologii, ele au devenit, treptat, elemente de discurs, clișeizate prin uz și abuz "patriotic", expuse astfel criticii. Identitatea națională însăși este, pentru Mircea Anghelescu, un concept dinamic, precum orice noțiune istorică; ea înseamnă ceva la 1918 și altceva în anul de grație 2006. Aceasta nu echivalează cu renunțarea la tradiție, expedierea sa ca o vechitură nefolositoare la
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
Daniel Cristea-Enache Oferim cititorilor în paginile de față un fragment din cartea de convorbiri cu Octavian Paler pe care criticul Daniel Cristea-Enache o alcătuiește în prezent. Ne bucurăm să o putem face în preajma aniversării cunoscutului prozator, eseist și memorialist care, în 2 iulie, împlinește 80 de ani. Octavian Paler a intrat destul de târziu în literatură, debutând la 44 de ani
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
aci e un gest de cavalerism pe care sperăm că și-l asumă întîi de toate ca o pildă personală), cînd, sprijinindu-se pe un articol al lui Dumitru Țepeneag, subliniază că revizuirile trebuie să înceapă cu critica și cu criticii: "Numai astfel se poate constata existența sau non-existența dimensiunii etice a criticii care, în situația de restriște în care s-a aflat literatura română, trebuia să o preceadă pe cea estetică, menționînd autonomia criticului". Deci, se impune o autorevizuire a
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
literaturii, cu o nobilă paradigmă, cea a lui E. Lovinescu, care n-a șovăit a-și revizui propriile pagini. "Din păcate, continuă dl Mincu, în perioada postbelică, tocmai critica a dat dovadă de lașitate, promovînd un oportunism agresiv, dezonorant pentru criticii înșiși, dar și pentru autorii pe care i-au susținut sau pe care i-au combătut, de multe ori, cu argumente neloiale, extraliterare". Nu critica în întregime (ea îl conține și pe Marin Mincu!), însă, recunoaștem și noi, o întinsă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
însumi la acest proiect de revizuire, sine ira et studio". Uneori descoperirile ce se ivesc în virtutea "proiectului" pot fi macabre: S-ar părea că se petrece astăzi, în critică, exact ce se-ntîmplă în Parlament cu tatonarea problemei dosarelor; fiecare dintre criticii actuali ascunde cîte o stafie în șifonier și ține ușile cît mai ermetic închise să nu se simtă mirosul de cadavru. A sosit timpul ca ușile să fie deschise cît mai larg și fiecare să-și numere propriile cadavre îmbălsămate
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
după ce l-am privit sub unghiul spectacolului baroc ce ni-l oferă personalitatea d-sale, îl măsurăm prin lentila fumurie a difidenței critice care șterge efectul sclipirilor sprințare, sperăm a ajunge la o concluzie rezonabilă. Confratele Mincu e unul din criticii însemnați ai momentului. Egotismul teatral ce i se impută cu amuzament sau iritare e considerabil redus inclusiv prin atenția constantă, exemplar generoasă, pe care o acordă tinerilor autori.
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
și robescu și drăgănoiu și poate chiar și turcea ia niște ăia care au fost și ei tineri și s-au întristat că nu sunt liberi au protestat în genunchi și eu cu ei să nu credeți că mă sustrag criticii celor care vin din afară și nici celor de după asta e mergeam deseori la cârciumă a mergeați la casa scriitorilor la doamna candrea îmbuibaților azi multă lume are mentalitatea lui stan palanca dacă nu mă înșală memoria numai că nu
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
prăbuși va lua cu el toate amintirile mele cum copilăria ia cu ea jucăriile îndrăgite copacul din curtea blocului și-a luat șofer și merge pe autostrada dintre centrala electrică și cer voi fi anchetat pentru cuvintele folosite în poezii criticul își va pune la ochi ochelarii de somn și mă va citi mâine voi avea o zi grea îmi voi reîntâlni copilăria ba chiar vârstele mai mari
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
cînd o slujnică mai isteață, parcă străluminată, îi vorbi: - Povești eu nu știu, Doamnă. Dar am auzit că tocmai a apărut și se vinde în piața orașului o carte cu povești. Lumea o cumpără pe rupte, se face coadă chiar. Criticii literari spun că e un best-seller. Ce-ar fi să o cumpăr și să ți-o aduc ca s-o citești și să ai apoi ce-i povesti măritului Șah, pretinzînd că ai inventat singură poveștile ce le vei fi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
mai dat pe la redacție de vreo doi ani. Colectivul redacției numără trei oameni cu directorul cu tot, periodicul apare pe 24 de pagini, poeții se publică câte unul pe număr cu maximum trei poezii, prozatorii cel mult o dată pe an, criticii idem (opinii contrare liniei oficiale nu sunt: "revoluția nu poate avea în opoziție decât contrarevoluția, iar aceasta trebuie nimicită!").
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot așa: de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
nu de către oricine, ci de către E. Lovinescu și Paul Zarifopol. Oare ce explicație se poate da acestui diagnostic greșit? Nu (sau nu doar) una strict literară, cum am fi ispitiți, mai ales că e vorba de un scriitor și de criticii săi. („Caragiale, scria Pompiliu Constantinescu în 1935, are o dublă intuiție a individului: a categoriei lui sociale și sufletești. Această sinteză constituie rezistența operei lui.”) Nu o eroare de apreciere artistică este neapărat la mijloc. Mai degrabă este o neînțelegere
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
în Evenimentul zilei, dl V.S. poate descoperi și singur că L.M. și C.R. sînt doi tineri critici talentați, destul de cuminți în judecăți, a căror agresivitate maximă este de a respinge proza actuală a dlui Fănuș Neagu pe care mai toți criticii serioși o resping de la o vreme. * În același număr, prima parte a unei dezbateri organizată de Fundația „A treia Europă” la Timișoare, în colaborare cu Centrul German și Fundația Robert Bosch”, la 31 octombrie 2003, sub titlul Fără anestezie, despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general, sunt adevărate puncte de referință pentru receptarea și înțelegerea artei românești în cîteva dintre momentele sale esențiale. Chiar dacă textul scriitorului este mai puțin tehnic decît acela scris de esteticieni și de criticii de artă profesioniști, el are marele avantaj de a fi mult mai inteligibil și de a vehicula judecăți simple și nuanțate în același timp, lipsite de acea crispare academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit în orice tip
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
implicată, în această alegere, și o componentă sentimentală, dar mai ales o formă de onestitate a cunoașterii prompte. Matei Călinescu respectă în mare măsură părerile autorului despre sine însuși, așa cum rezultă din primele trei antologii, toate postdecembriste, după cum am arătat. Criticul mărturisește cu bucurie coincidența și arată în mod deschis, în finalul prefeței: „preferința mea merge către primele volume ale poetului”. O informație care explică multe consecințe e aceea că selecția lui Matei Călinescu se bazează în principal pe antologia realizată
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
Matei Călinescu se bazează în principal pe antologia realizată de autor în 1999 pentru colecția „Biblioteca pentru toți”. O mică neînțelegere (care poate fi numai a mea) provine din stabilirea anului de graniță: 1972 sau 1973? Atât autorul cât și criticul optează pentru 1972 ca limită finală a primei etape, ceea ce face ca numai primele patru volume să se bucure de privilegiile unei selecții ultrageneroase, la care se adaugă partea ivănesciană din amintiri (1973). Se vede că Matei Călinescu nu a
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
patru volume să se bucure de privilegiile unei selecții ultrageneroase, la care se adaugă partea ivănesciană din amintiri (1973). Se vede că Matei Călinescu nu a avut la îndemână volumele originare (adică în prima lor apariție), pentru că din 1973 încoace criticul are ca text de bază antologia din „B.p.t.”, iar acolo autorul a decis să selecteze poeme, sub titlul comun poesii, numai din volume de după 1983; asta înseamnă că sunt complet ignorate, deci sacrificate într-un mod misterios care va avea
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
explicație, nu mai puțin de patru volume: alte poeme și poem (ambele din 1973), alte poesii (1976) și poesii nouă (1983). E oare un simplu capriciu al poetului acela de a face un vid de un deceniu în propria operă? Criticul va încerca o reparație în secțiunea „poeme neincluse în antologiile de autor”, dar aici figurează poeme din volumele apărute în anii 1982-1989, deci tot rămân, la fel de inexplicabil, în afara sumarului, trei volume din anii 1973-1976. O ultimă parte a antologiei de la
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
Laura Pavel Într-o discuție despre hermeneutica literară a ultimelor decenii, Ștefan Borbely semnala, în cadrul criticii noastre postbelice, prezența unei linii ideatice neomanieriste, care se revendică de la Panovsky și Hocke. Ea ar fi identificabilă “pe coordonata Edgar Papu - I. Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
cu egală detașare și adaptabilitate histrionică, maniere lirice diferite. Pentru comparatistul prin excelență Ion Vartic, nu numai operele scriitorilor, ci chiar viețile lor par construite în așa fel încît să pună în evidență adevărate rezonanțe destinale. Apropierea insolită pe care criticul o face între Caragiale și Thomas Mann devine, în acest sens, nu numai justificată, ci și profund semnificativă pentru evoluția tipologiei artistice a fiecăruia în parte. Pentru Caragiale arta este o “meserie necurată”, dar și pentru Thomas Mann (alias Tonio
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
biobibliografie de o pagină, alcătuită în același spirit, o povestire în sine, prin felul în care e spusă și prin „subiect“: scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza lui Răzvan Petrescu, s-a spus, parcurge drumul de la scriitura realistă la cea fantastică, de la notația de atmosferă, la ironie și pastișă. Afirmație neîndoielnic adevărată, pe care gruparea din volumul de față o
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]