1,599 matches
-
Dragovac dis-de-dimineață, când aproape toți locuitorii erau la câmp. Opriseră mașina În fața primăriei și se plimbaseră nestingheriți de nimeni. Fără ostilitate, fără cooperare; la orice Întrebare, oamenii răspundeau evaziv ori tăceau. Nimeni nu știa nimic despre croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul sârbesc pe capele le ceruseră actele. No foto, comentaseră. Verboten. Interzis. La Început, Faulques se neliniștise, fiindcă pronunțaseră verbluten, și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să mori sângerând - mai târziu se gândise că nu era prea mare diferență și că poate chiar asta vruseseră să zică. Un zâmbet oportun al lui Olvido, niște țigări și puțină sporovăială destinseseră atmosfera. Nici milițienii nu știau nimic despre croați. Punct final, conchisese Faulques, să mergem. Se Întorseseră la automobil și erau gata să iasă din sat, când trecuseră pe lângă complexul polisportiv. Nu se vedea nici un suflet. Dar, pe neașteptate, el avusese o senzație ciudată, și opriseră mașina. Rămăseseră așa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreo opt, zece ani, era slab, blond, cu ochi foarte deschiși la culoare. Un copil sârb. Purta un pistol ordinar din lemn la cingătoarea pantalonilor scurți. Atunci, fără ca vreunul din ei doi să fi pronunțat vreun cuvânt, copilul zâmbise. Căutați croați? Întrebase Într-o engleză școlărească. Și, fără să mai aștepte răspunsul, zâmbise și mai pronunțat. Aici În sat n-o să dați de nici unul, spusese batjocoritor. Nema nicita. Aici nu-s croați și nici n-au fost vreodată. Olvido se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
doi să fi pronunțat vreun cuvânt, copilul zâmbise. Căutați croați? Întrebase Într-o engleză școlărească. Și, fără să mai aștepte răspunsul, zâmbise și mai pronunțat. Aici În sat n-o să dați de nici unul, spusese batjocoritor. Nema nicita. Aici nu-s croați și nici n-au fost vreodată. Olvido se mai cutremurase o dată, ca sub o pală de aer rece. Știe ca și tine și ca și mine, murmurase. Dar Faulques făcuse semn cu capul că nu. Știe mai bine ca noi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-i păsa cine știe ce de ceea ce tocmai Îi povestise Markovic. A terminat de spălat pensulele, le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a uitat la croat. - Am crezut că jucăm curat, a spus. - Da, pe cât e cu putință. Markovic a clipit În spatele ochelarilor, ca și cum vorbele interlocutorului l-ar fi incomodat. Vreau doar să mă asigur că va fi un joc curat de ambele părți. - Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război n-a putut evita o strâmbătură. Ori poate o urmă de zâmbet. A dat din cap, a făcut câțiva pași, a terminat să-și pună În ordine ustensilele de pictură și s-a oprit iar În fața lui Markovic. Croatul venise cu un sfert de oră mai Înainte, proaspăt ras, cu o cămașă albă și bine călcată. Bătuse la ușă, ceruse voie să intre În turn și, de cum intrase, aruncase o privire lungă frescei și alta nu mai puțin lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui Markovic, care stătea așezat tot pe scară. Pe Îndelete, cu mișcări deliberate, a scos un cuțit din sertarul mesei și l-a pus printre uneltele de pictură: un cuțit care intra rapid În carne, amenințător, cu tăișul ușor ruginit. Croatul Îl urmărea cu privirea. - Ce-i mai rău cu amintirile, a spus Markovic În fine, e că te pot face profet. Nu crezi? Inclusiv În ceea ce te privește. A spus-o pe un ton enigmatic. Părea că aștepta o aprobare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ea izbutise să stea departe, nu el. - Crezi că cele zece secunde cât ai stat În genunchi te mântuiesc? a insistat Markovic. Faulques a revenit alene În prezent: turnul și bărbatul de lângă el, care privea fresca. Fotografiile despre care vorbea croatul. După ce a meditat o clipă, a dat din umeri. - Alteori, aparatul meu a evitat unele lucruri. Markovic a plescăit din limbă, a Îndoială. Apoi a părut să mediteze și el și a făcut un gest prin care Își corecta spusele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deconcertat camarazii morți. Faulques știa că, dacă el n-ar fi fost acolo cu aparatul lui foto, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată. Ori nu s-ar fi Întâmplat astfel. Pictorul de război s-a Întrebat cât timp dedicase croatul studierii fiecăreia dintre fotografiile lui. - Știi ce cred eu acum? a comentat Markovic. Că a fotografia oameni e ca și cum i-ai viola. I-ai bate. Îi smulgi din normalitatea lor, ori poate Îi trimiți Înapoi În ea, nu-s prea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război a amestecat vorbele „răceală” și „afecțiune”, Încercând să le Împace În minte ca pe o paletă. A renunțat, dar privirea aceea persista În fața lui și era exact așa. — Într-un fel sunt mândru de dumneata, a murmurat atunci croatul. - Cum ai spus? - Am spus că sunt mândru de dumneata. A urmat o tăcere. Markovic continua să-l privească la fel. - Și sper, domnule Faulques, că și dumneata ești mândru de mine. Pictorul de război și-a trecut o mână
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Lucrurile veneau când trebuiau să vină. La timpul și În ritmul lor. O clipă, s-a Întrebat ce-o să facă Markovic după aceea, fără el. Fără briciul rupt Înfipt În creier. Oricum, asta n-avea să mai fie problema lui. Croatul s-a Îndreptat agale spre ușă. A făcut-o aproape fără nici un chef. Acolo s-a oprit și a ridicat mâinile, ca să aprindă altă țigară cu bricheta lui Faulques. Apoi a arătat spre frescă. - Nu te grăbi, domnule pictor. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Faulques le asculta scârțâitul mergând pe cealaltă parte, cu mâinile pe cele două aparate foto pregătite, atent la teren și la răscrucea din fața lor, o zonă descoperită, pe unde trebuiau să treacă spre Borovo Naselje. Un grup de soldați croați mergea În fața lor, altul În spate. În depărtare se auzeau focuri de arme automate: scrâșnete stinse, În cadență cu ale bârnelor din acoperișul incendiat al unei case din apropiere. În mijlocul șoselei era și un militar sârb mort, lovit cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
calmantului, inima Îi bătea cadențat. Precis. A continuat să bată la fel și când de sub copaci s-a ivit În apropiere o umbră, iar lumina farului a luminat pentru o clipă cămașa lui Ivo Markovic. - Te-ai grăbit, a spus croatul. Mai e o oră până se crapă de ziuă. - Nu aveam nevoie de mai mult timp. Dumneata aveai dreptate. - Nu pricep. - Aproape am terminat de lucrat, și nici nu știam. Au tăcut. După un moment, silueta Întunecată a lui Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Următorul licăr al farului l-a arătat așezat pe o piatră. Pictorul de război s-a lăsat pe vine lângă el. - Ești Înarmat, domnule Faulques? - Într-o oarecare măsură. - Atunci, nu te apropia prea mult. A urmat altă pauză lungă. Croatul părea că râde printre dinți, În zbuciumul liniștit, dar depărtat, al mării de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la covorul luminos al cartierelor care suiau tot mai sus pe versantul muntelui, dincolo de Puerto Umbría, și la bolta neagră, spuzită cu stele, a cerului care se Întindea până În zare. - Chiar sunt și eu În tablou? a Întrebat pe neașteptate croatul. Interesul lui părea real. Sincer. Faulques a zâmbit În sinea lui. - Ți-am mai spus. Dumneata, eu... Toți suntem acolo. Celălalt n-a vorbit imediat. - Simetrii, nu? - Exact. - Toate liniile și unghiurile pictate. - Da. Markovic a aprins o țigară. La
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și fiul dumitale. Toți suntem parte din monstrul care ne alege locul pe eșichier. O nouă tăcere. Apoi a sunat râsul stins al lui Markovic. De astă dată nu era vuietul mării pe pietrele de jos. - Soboli nebuni, a insistat croatul. - Asta-i - Faulques zâmbea strâmb. Bine ai spus dumneata deunăzi. Cu cât totul e mai evident, cu atât mai puțin sens pare să aibă. - Atunci, nu există nici o ieșire? - Există consolări. Fuga prizonierului care, chiar când se trage În el
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă. Markovic n-a dat vreun semn că l-ar fi auzit. Stinsese țigara, și acum aprindea alta. Flacăra brichetei Îi dădea croatului un aer gălbejit. Îi Înfunda obrajii și Întărea umbra din găvanele ochilor, În spatele ochelarilor. - De ce ai fotografiat-o pe femeia moartă? Altă enervare, a fost primul sentiment al lui Faulques, auzindu-l. O furie temperată i-a trecut prin vene
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a spus. Continua să privească linia alb-albăstruie a orizontului. Când, În fine, s-a Întors către Markovic, farul a luminat o clipă silueta vizitatorului. - Vrei să spui că ai văzut mina Înainte ca fata să calce pe ea, a Întrebat croatul? - Da. Ori, mai bine zis, am intuit-o. - Și n-ai zis nimic? - Am șovăit trei secunde. Doar atât. Trei. Olvido era pe ducă, Înțelegi? Mă părăsise deja. Brusc, am vrut să știu până unde... Nu știu. Plecarea ei, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și fi dat seama că murea. Jarul țigării lui Markovic s-a stins. Dispăruseră și licuricii, iar silueta compactă a turnului devenea tot mai limpede În locul unde cerul devenea, din negru, albastru-Închis. - Olvido era pe ducă, a insistat Faulques. Croatul l-a auzit. Un fâșâit pe jos, un tremur printre copaci. Pictorul de război a atins mânerul cuțitului, dar a rămas așa, cu degetele pe el, fără să-l Înșface. Pe negândite, se simțea atât de obosit, că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Și era târziu pentru orice, a mai gândit. Mai ales pentru el. Vocea lui Markovic a răsunat stinsă, gânditoare. În loc să stea de vorbă, părea că-și exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă. Își
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
1888 în România și Danemarca, în 1893 în Germania (mai exact în Bavaria), și în 1894 în Belgia și Franța. Ele ilustrează foarte bine diversitatea orientărilor susținute de socialiști: în timp ce danezii, olandezii și francezii vor împărțirea pămînturilor, socialiștii români, italieni, croați și ruși speră să cîștige masele de țărani de partea lor prin cooperativizare și înmulțirea cooperativelor. Toți doresc să unească țărănimea împotriva agresiunii capitaliste, ceea ce, în majoritatea cazurilor, rămîne doar un gînd frumos, avînd în vedere varietatea păturilor sociale care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că nu prin spitalele psihiatrice se înlătură delirul și demența, ci, așa cum opina croatul antropozof Rudolf Steiner (1861-1925) încă pe vremea când se afla în Imperiul Austro-Ungar, precum și etnologul francez Georges Dumézil (1898-1986) (20), pe căile etico-morale și prin politica tradițională, sprijinite de credința în Veșnica Reîntoarcere a "naturii" omenești, ținând seama de zeii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Jivkov a dus o politică naționalistă pe considerente religioase cu musulmanii minoritari mai vechi sau cei sosiți de la vecina ei Turcia europeană. Aromânii sunt aproape asimilați în această țară. Iugoslavia a fost o denumire folosită între 1918-2003 pentru "regatul" sârbilor, croaților și slovenilor apărut în anul 1918, lărgit apoi cu republicile bosniacă, muntenegreană, macedoneană și provinciile Kosovo și Voivodina, alipite prin iscusința politică a lui Iosip Broz Tito (1892-1980) și colaboratorii. Deși a fost alături de bolșevici în 1918, de cominterniști și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Etniei Romilor din România, Federația Comunităților Evreiești din România, Federația Etnică a Romilor, Federația Italienilor din România (și Comunitatea Italiană Ovidius din Constanța), Forumul Democrat al Germanilor din România, Forumul Tineretului Secuiesc, Liga Comunităților Italiene din România, Liga Democrată a Croaților din România, Partida Romilor "Pro Europa", Partidul Civic Maghiar, Partidul Democrat Creștin al Romilor din România, Partidul Gospodarilor Maghari din România, Partidul Independent Maghiar (Partidul Liber Democrat Maghiar din România), Partidul Romilor Cărămizari din România, Partidul Țiganilor din România, Partidul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
România, Partidul Țiganilor din România, Partidul Unit Democrat al Romilor, Rudarilor și Lăutarilor din România (Partidul Alianța Democrată a Romilor din România), Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgarilor din Banat, Uniunea Bulgarilor Pavlicheni din România, Uniunea Cehilor din România, Uniunea Croaților din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Uniunea Democrată a Croaților din România, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Uniunea Democrată a Romilor, Uniunea Democrată a Tătarilor și a Turcilor Musulmani din România, Uniunea Democrată a Turcilor din România
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]