394 matches
-
era situatè casă croitoresei mamei ei și, mai tîrziu, dupè ce împlinise șaisprezece ani, devenind o adevèratè domnișoarè, croitoreasa mamei avea sè devinè și croitoreasa fetei, sunt informat și despre prima rochie de varè pe care i-a cusut-o croitoreasa, obțin informații despre culoarea rochiei, despre croialè, despre aspirațiile și visele croitoresei, fostè modistè, o unguroaicè frumoasè, dupè cum sunt informat, măi aflu cè o chema Juli, a avut-o că și croitoreasè pânè acum cativa ani, când, fiind prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șaisprezece ani, devenind o adevèratè domnișoarè, croitoreasa mamei avea sè devinè și croitoreasa fetei, sunt informat și despre prima rochie de varè pe care i-a cusut-o croitoreasa, obțin informații despre culoarea rochiei, despre croialè, despre aspirațiile și visele croitoresei, fostè modistè, o unguroaicè frumoasè, dupè cum sunt informat, măi aflu cè o chema Juli, a avut-o că și croitoreasè pânè acum cativa ani, când, fiind prea în vârstè, Juli a încetat sè mai lucreze, nu știe dacè astèzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei, dotată cu lucruri pe care nici noi nu le avem, o lume concurând prin bogăție și frumusețe cu cea a căminului Vocal, așa cum, în paralel, Mioara Alimentară făcea același lucru. Dincolo. Întâi și întâi, Mioara chemă o armată de croitorese. O săptămână, sau câte istorii scurge Dunărea până la vărsare, croitoresele, asistate de designer-ul Versace, secondat de pictorul scenograf al Teatrului din Brăila, Gheorghe Mosorescu, ghidați de Dragoș Buhagiar, Doina Levintza și supervizați de marele croitor al Metaforei cuvântului, Fănuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avem, o lume concurând prin bogăție și frumusețe cu cea a căminului Vocal, așa cum, în paralel, Mioara Alimentară făcea același lucru. Dincolo. Întâi și întâi, Mioara chemă o armată de croitorese. O săptămână, sau câte istorii scurge Dunărea până la vărsare, croitoresele, asistate de designer-ul Versace, secondat de pictorul scenograf al Teatrului din Brăila, Gheorghe Mosorescu, ghidați de Dragoș Buhagiar, Doina Levintza și supervizați de marele croitor al Metaforei cuvântului, Fănuș Neagu, prin camera web a computerului, au luat măsurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
verb printre pixeli. Moso, Dragoș, Doinița căutau pe telefonul mobil un SMS din Astral, dar cum spiritele modei erau în grevă, au trimis un e-mail extratereștrilor de peste drum de steaua Sirius, în momentul joncțiunii cu fascicolul gândurilor lor piramidale. Alte croitorese au parcelat pe podele diferite calcule pentru măsura rochiei comandate de Alimentară. Două thailandeze și-au însămânțat in vitro ideile șefului, așteptând gestația Fătului-Formă. Dunărea tocmai îl trecea pe Alexandru Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și „funcții” care Îl degrevau pe pedagog, lăsându-i mai mult timp liber. Rică Olaru era În anul II la „Electricieni”, una din cele peste 80 de clase de zidari, faianțari, instalatori calorifere, mecanici de utilaje, instalatori de prefabricate și ... croitorese. O singură clasă de fete era În școală, fete de care nu te puteai apropia. Toate erau intens curtate de vlăjganii din anul III cu care nu era bine să te bați, ei erau foarte uniți iar tu venit din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de campanie au de gând să-și dea foc în fața Parlamentului (!?!). Deci 16 ofițeri cu îndelungat antrenament de luptă, capabili de a folosi arme sofisticate, îmbrăcați în uniforma sfântă a armatei române, au hotărât să se comporte precum țața Leana croitoreasa când află că o înșeală bărbatul cu spălătoreasa de la parter. Bine a mai ajuns armata asta! În alte părți ale lumii, 16 militari cu o asemenea înaltă calificare militară ar face un nucleu înarmat imbatabil care cu prima ocazie ar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dintre noi și contracost. De multe ori, colegele împrumutau una de la alta o bluză ori o rochie mai nouă sau mai frumoasă (pe atunci nu se purtau pantaloni). Eu nu mi-am cumpărat nimic, întrucât hainele erau făcute de o croitoreasă din sat, stofele fiind destul de ieftine. În cei patru ani de studenție, am purtat un palton raglan verde, care după doi ani a fost întors pe dos și a mai ținut încă doi ani. Zâmbesc când scriu aceste lucruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
adesea (pe lângă faptul că era raționalizat, încât folosirea unui radiator era improbabilă. Mama procurase o pânză de finet (moale, e adevărat, însă morocănoasă, lipsită de culorile pe care le-am fi vrut) și făcuse, la o prietenă de-a ei, croitoreasă, câteva zeci de scutece. De altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fuseseră nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurate, cineva aflat la capătul unui lanț salvator ne rezolvase (în acei ani, verbul a rezolva se conjuga, într-un mod bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tot felul de inveții care de care mai trăsnite. Era un adevărat tur de forță să găsești un material - cine nu-și aduce aminte de febrilitatea cu care discutam despre câte-un magazin în care se găseau materiale! - și o croitoreasă ca lumea, care să-ți croiască ceva după o poză de pe vreo bucată de pagină ruptă din cine știe ce Quelle sau Neckermann și păstrată cu mare grijă. Alt articol delicat erau ciorapii. Ciorapii comuniști erau, ca toate celelalte articole, făcuți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
erau mai mari. Bureții din Est erau mai groși decât cei din Vest. Iar cei românești cred că erau cei mai mari, îți făceau umerii largi, ca ai fotbaliștilor americani. Până la 14 ani m-a îmbrăcat mama. Frumușel. Mergeam la croitoreasă. Acolo erau o grămadă de femei cu corpuri de toate felurile. Pe croitoreasă o chema Rita. Sau poate pe cățel ușa ei o chema Rita. Nu mai știu. Mă lăsa să iau bucăți de material ca să fac rochii la păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Iar cei românești cred că erau cei mai mari, îți făceau umerii largi, ca ai fotbaliștilor americani. Până la 14 ani m-a îmbrăcat mama. Frumușel. Mergeam la croitoreasă. Acolo erau o grămadă de femei cu corpuri de toate felurile. Pe croitoreasă o chema Rita. Sau poate pe cățel ușa ei o chema Rita. Nu mai știu. Mă lăsa să iau bucăți de material ca să fac rochii la păpuși. Eu nu făceam rochii; materialele îmi plăceau, le puneam unele peste altele, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de material ca să fac rochii la păpuși. Eu nu făceam rochii; materialele îmi plăceau, le puneam unele peste altele, îmi plăcea să mă uit pe rând la ele, să le „răsfoiesc“ ca pe o carte. Când aveam vreo 15 ani, croitoresele au dispărut. Intram în altă eră. Ieșeam din copilărie (adio urson, jucării chinezești, bomboane trase în ciocolată, adio Stan și Bran, adio Ciocănitoarea Woody, adio toate!) și intram în siniștrii ani ’80 și în hainele cu „umeri“. Printre femeile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fost tu. A fost mama ta... Poate te-a luat cu ea. Ce ai văzut acolo? Acolo? Era o cameră mare, mare de tot. Fiecare om avea o mașină de cusut. Țăcăneau acolo aproape toate. Lucrau. Erau și două femei. Croitorese. Să știți că i-a reparat foarte repede. Erau pantaloni de joacă... Aproape nu se cunoștea unde i-a reparat.... Avea un instrument așa, lung și îngust, ca o curea. Erau centimetri cu liniuțe desenate... Măsura cu el și făcea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fără să mă fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit înșfăcînd-o în brațe și urcând scările cu ea. Sus pe coridor, am strigat din răsputeri: ― Domnișoară Dorino! Domnișoară Dorino! Croitoreasa a ieșit speriată din odaia ei, întrebînd: ― Ce este? Ce s-a întîmplat? ― Domnișoarei Deleanu i-a venit rău. Am găsit-o pe scară în nesimțire. ― Vai, biata fată, s-o lovit rău? ― Nu știu. E leșinată. Adu, te rog
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aibă Gleber. Într-adevăr, Gleber avea și eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera ei și am așezat-o pe Mihaela în pat cu toate precauțiunile. Tocmai atunci a venit și Dorina cu eterul. (Avea suflet bun bătrâna croitoreasă.) ― Biata fată, ce-o fi pățit sărăcuța! Fir-ar a dracului de scară, aia e pacoste, nu scară. Toți o să ne spargem capetele cu dărăpănătura asta, sparge-și-ar capul proprietarul! Am lăsat-o să bombăne în continuare și m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe carte, sărăcuțul! izbucni ea într-un râs zgomotos. ― Dar tu ce faci? am întrebat-o ca să schimb vorba. Ce elegantă ești! ― Da, găsești? a surâs măgulită. Uf, nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul ăsta, am o croitoreasă tâmpită. Apropo, știi că m-am logodit? ― Ei bravo! Felicitările mele! Cu cine? ― Un idiot, director la Generala. Moare după mine, mi-a făcut o curte nebună... și cadouri... nu-ți mai spun! ― Și ție nu-ți place? ― Nu-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale în pantofi. Rochia și-a lucrat-o singură, fără gust, că toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei, ci din vitrina prăvăliei principale din Cavarna. Câteva zorzoane inutile, și la spate chiar un început de trenă. Totul nepotrivit pentru atmosfera rustică de acolo, și, de altfel, praful a bătut stofa și a făcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
La strigătul meu, celălalt s-a crezut obligat să mă reconforteze. A găsit la dispoziție o mulțime de teorii, ca de obicei. Mi-aduc aminte de argumentul care plana: "Dar nu te gândești ce ridicol este? Așa ceva nu fac decât croitoresele!". Într-adevăr, vorba lui mi-a făcut bine, dar nu pentru motivele pe care le credea. Am reflectat cu satisfacție: "Ce imbecil! Își închipuie că nu m-aș omorî, numai din cauză ca să nu seamăn cu croitoresele! Habar n-are
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu fac decât croitoresele!". Într-adevăr, vorba lui mi-a făcut bine, dar nu pentru motivele pe care le credea. Am reflectat cu satisfacție: "Ce imbecil! Își închipuie că nu m-aș omorî, numai din cauză ca să nu seamăn cu croitoresele! Habar n-are ce se petrece împrejurul lui!" Cu toate, că, de fapt, ar fi trebuit să-l invidiez, căci demonstra că este fericit. Probabil că suferința aduce o voluptate și un orgoliu, deoarece, oricât aș socoti, aș fi incapabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
educație părinții/ Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie/ În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței// Sufletul meu: femeie la modă merge cu orișicine...” Sau flagelarea ironică a convențiilor sentimentale aferente: „De-ai fi fost croitoreasă ori n-ai fost nu-mi pasă/Dragoste provincială în curent cu mișcarea literară/ Sufletul tău e curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sentimentale aferente: „De-ai fi fost croitoreasă ori n-ai fost nu-mi pasă/Dragoste provincială în curent cu mișcarea literară/ Sufletul tău e curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui Tzara, exhibarea vacuității convenției (ceea ce e sinonim cu conștiința ei...), percepția jucat-infantilă a provincialului/provincialei ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luat după gura lui tata, care ține morțiș să mă însor pe la treizeci de ani, ca el... Peste o jumătate de oră erau în Splaiul Unirii. Madam Sfințescu, care locuia, cu chirie, în camera din față a casei naționalizate, o croitoreasă cu darul beției și al curviei, se arătă în pragul ușii de la intrare și îi privi pe amândoi lung și iscoditor, fără să le răspundă la salut. Ai să vezi acum unde îmi fac eu veacul, îi spuse Victor fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spusele lui. Uneori i se părea că simte în el vechea dorință de lucru. Într-o zi, încurajat de una din prietenele lui, se hotărî. Se întoarse acasă, încercă să lucreze din nou în dormitor, mai cu seamă că lipsea croitoreasa. Dar, după un ceas, puse pânza lângă perete, îi surâse Louisei fără s-o vadă și ieși. Bău toată ziua și își petrecu noaptea la prietena lui, fără s-o poată, de altminteri, dori. Dimineața, Louise îl primi cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din cap, cu toate că inima mi-era grea din cauza nedumeririi. De ce nu eram mai încântată? Eram chiar geloasă pe răsfățata din camera de probă alăturată - ea măcar știa exact ce voia. Înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, Lucille chemase croitoreasa și-i dădea ordine: mai multă broderie manuală pe trenă... House of Lesage... să nu se facă nici un fel de economie... o prietenă personală a Verei... m-am deconectat, privindu-mă în oglindă și dând peste cap încă două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]