826 matches
-
de avioane P-40 Warhawk de pe portavionul USS Ranger (CV-4). Trupele lui Patton s-au îndreptat spre nord spre Casablanca. Nici Casablanca nu s-a dovedit ușor de cucerit. Bateriile de coastă franceze au deschis focul. Patton era pe bordul crucișătorului "USS Augusta", când cuirasatul francez "Jean Bart" a deschis focul asupra lui. Luptele navale au durat două zile. Avionale aliate decolate de pe portavioanele din larg au reușit să distrugă un transport de trupe franceze care încerca să întărească apărarea de la
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
2004, Ventspils a fost orașul gazdă pentru un exercitiu multinațional, denumit Operațiuni Baltice XXXIII (BALTOPS), la care au luat parte state precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Polonia, Suedia, Rusia, Letonia, Danemarca, Finlanda, Norvegia. Forțele maritime au fost conduse de crucișătorul USS Anzio și distrugătorul USS Cole. Vasele marine americane au fost primele din statul nord-american care au visitat portul leton de la declararea independenței statului baltic. O caracteristică a localității este acea a înaltului nivel de dezvoltare comparativ cu restul țării
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
spre estul insulei în încercarea de evitare a unei încercuiri. Amiralul Andrew Cunningham era hotărât să nu permită niciunui transport naval de trupe germane să ajungă în porturile insulei. Pentru aceasta a trimis „Forța C” sub comanda amiralululi King (trei crucișătoare și patru distrugătoare) prin Strâmtoarea Kaso în Marea Egee să atace un al doilea transport de trupe escortat de torpilorul italian "Sagittario". În timp ce un caic german fusese scufundat de aliați, vasul aliat HMS "Naiad" a fost avariat. King, a cărui forță
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
avea un avantaj copleșitor, King a hotărât să nu atace. Totuși, „Forța C” a reușit să-i oblige pe germani să renunțe la operațiunea de debarcare amfibie. Flotila lui King a suferit pierderi importante - HMS "Naiad" fusese grav avariat, iar crucișătorul HMS "Carlisle" fusese de asemenea avariat, într-o mai mică măsură însă. Decizia de retragere și neatacarea torpilorului italian au fost aspru criticate de amiralul Cunningham. „Forța C” s-a alăturat „Forței A1” a viceamiralului Rawling în canalul Kithera. Ambele
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
în canalul Kithera. Ambele flotile au fost atacate de aviația germană și au suferit pierderi. Bombele au lovit distrugătoarele "Warspite" și "Greyhound", iar ultimul s-a scufundat. King a trimis vasele "Kandahar" și "Kingston" să salveze supraviețuitorii de pe Greyhound, în vreme ce crucișătoarele "Gloucester" și "Fiji" au avut sarcina să asigure acoperirea antiaeriană. În condițiile crizei de muniție antiaeriană, "Gloucester" nu și-a putut îndeplini sarcina, ba mai mult, a fost la rândul lui lovit de bombe de aviație. King s-a retras
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
A1 și C au continuat. Bombele au avariat grav vasele "Valiant" și "Fiji", ultimul fiind scufundat în cele din urmă. Cinci sute de supraviețuitori au fost salvați a doua zi dimineața de "Kandahar" și "Kingston". Royal Navy a pierdut două crucișătoare și un distrugător, dar a reușit să oprească din misiune flotele de debarcare. Forțele de apărare din insulă au fost nevoite să se retragă treptat spre sud, trebuind să facă față trupelor germane proaspăt sosite. Flotila a 5-a de
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
593 bărbați, 1.113 femei și 869 copii. Documentele germane dau o cifră de 3.474 de civili executați prin împușcare. Atacurile avioanelor de bombardament germane, în special Ju-87 și Ju-88, au dus la scufundarea mai multor vase britanice: trei crucișătoare - "Gloucester", "Fiji" și "Calcutta" - și șase distrugătoare - "Kelly", "Greyhound", "Kashmir", "Hereward", "Imperial" și "Juno". Alte șapte vase au fost avariate, printre ele fiind și cuirasatele "Warspite" și "Valiant" și crucișatorul "Orion".
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
În luna aprilie pleacă la Addis Abeba că și trimis special al Corriere della Seră 1940 - prima ediție a românului Deșertul Tătarilor apare la editură Rizzoli din Milano la data de 9 iunie 1940-1942 - este corespondent de război la bordul crucișătoarelor "Fiume" și "Trieste" participând la bătăliile de la capul Teulada și Matapan și la prima bătălie de la Syrte. Va publica Cei Șapte Mesageri (nuvele) și este rechemat la redacția principala din Milano 1945 - a doua ediție a românului Deșertul Tătarilor este
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
nouă misiuni în Marea Neagră împotriva Uniunii sovietice, alternativ sub comanda căpitanilor Constantin Costăchescu și Corneliu Lungu, acesta din urmă fiind în 1942 avansat lt. comandor. În decursul acestor misiuni, a permis scufundarea distrugătorului "Moscova" și scoaterea momentană din luptă a crucișătoarelor "Harkov" și "Voroșilov" venite să atace Constanța, a torpilat în largul Crimeei o navă de transport militar (posibil cargoul "Ural"), și a suferit nenumărate atacuri din partea flotei și aviației sovietice, de care a reușit să scape fără pierderi umane, deși
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
care eliberează aerul comprimat la o presiune proporțională cu adâncimea. Scafandrii autonomi, care respiră mulțumită unei butelii de aer comprimat al cărui robinet și-l reglau manual, apar în marina militară italiană în 1918 : prima lor misiune, reușită, este distrugerea crucișătorului amiral austro-ungar "Viribus Unitis" în portul Trieste (distrugere din păcate inutilă, dat fiind că erau ultimele zile ale războiului și că echipajul croat depusese armele și intenționa să predea nava). Ulterior, după 1935, se dezvoltă și scafandreria autonomă civilă, cu
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
Atlas”. Între 20 și 21 octombrie, submarinele italiene „Guglielmotti” și „Galileo Ferraris” au încercat să intercepteze convoiul britanic BN7, navigând prin Marea Roșie spre Port Sudan după ce traversase Oceanul Indian. Acest convoi era compus din 31 de vase de transport, escorcate de crucișătorul neo-zeelandez „Leander”, distrugătorul britanic „Kimberley” și cinci goelete. Convoiul avea asigurat și sprijinul aerian asigurat de 50 de avioane de vânătoare și bombardiere din baza de la Aden. Cele două submarine italiene nu au reușit să intercepteze convoiul. Pe 21 noiembrie
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
de 50 de avioane de vânătoare și bombardiere din baza de la Aden. Cele două submarine italiene nu au reușit să intercepteze convoiul. Pe 21 noiembrie, convoiul britanic din Marea Roșie a fost atacat de distrugătoarele italiene „Pantera”, „Leone” și „Francesco Nullo”. Crucișătorul neo-zeelandez „Leander” și distrugătorul britanic „Kimberley” au împins distrugătorul italian „Francesco Nullo” spre țărm unde a eșuat. Distrugătorul italian a fost distrus a doua zi de atacul bombardierelor ușoare RAF. Militarii Diviziei a 5-a indiene au început să sosească
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Echipajele submarinelor "Guglielmotti", "Galileo Ferraris", "Perla" și "Archimede" au hotărât să spargă blocada aliată, să navigheze pe lângă Capul Bunei Speranțe, să continue drumul prin vestul Africii și să ajungă la Bordeaux, Franța. Pe 29 martie, "Perla" a fost realimentată de crucișătorul auxiliar "Atlantis" în Oceanul Indian. Celelalte submarine au fost realimentate de petrolierul german "Nordmark" în Atlanticul de sud între 16 - 17 aprilie. Toate cele patru submarine au ajuns cu bine la Bordeaux între 7 și 20 mai. Elementele Diviziei a 5
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
ministrul Afacerilor Externe al României și un prieten al familiei Ghyka, l-a convins să se întoarcă în țară și să se înroleze în marina militară română. La 1 octombrie 1900, Matila Ghyka se prezintă la Constanța, fiind repartizat pe crucișătorul „Elisabeta”, singurul crucișător al marinei române. În memoriile sale, Ghyka se plânge de inactivitatea marinei, crucișătorul stând în cea mai mare parte a timpului ancorat la chei. În anul următor, Matila Ghyka este staționat la Galați, unde ia comanda unei
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
al României și un prieten al familiei Ghyka, l-a convins să se întoarcă în țară și să se înroleze în marina militară română. La 1 octombrie 1900, Matila Ghyka se prezintă la Constanța, fiind repartizat pe crucișătorul „Elisabeta”, singurul crucișător al marinei române. În memoriile sale, Ghyka se plânge de inactivitatea marinei, crucișătorul stând în cea mai mare parte a timpului ancorat la chei. În anul următor, Matila Ghyka este staționat la Galați, unde ia comanda unei canoniere, a cărei
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
întoarcă în țară și să se înroleze în marina militară română. La 1 octombrie 1900, Matila Ghyka se prezintă la Constanța, fiind repartizat pe crucișătorul „Elisabeta”, singurul crucișător al marinei române. În memoriile sale, Ghyka se plânge de inactivitatea marinei, crucișătorul stând în cea mai mare parte a timpului ancorat la chei. În anul următor, Matila Ghyka este staționat la Galați, unde ia comanda unei canoniere, a cărei misiune era de a supraveghea situația de pe ostrovul Bujor de pe Dunăre, în apropiere
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
de cavaler comandor pentru atașatul militar și cu Steaua cu rang de comandor pentru atașatul diplomatic. Primirea de către șahul Persiei a decurs fără alte incidente și delegația română s-a întors în țară, trecând prin portul Batumi, unde îi aștepta crucișătorul Elisabeta. Prin grija contraamiralului Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare Române, se comandaseră în Anglia patru vedete torpiloare, care urmau să fie livrate în toamna anului 1907. Deoarece erau nave fluviale și aducerea lor pe mare implica riscuri, locotenent-comandorul Petre Demetriade
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
mare, cât și pe uscat, înainte de declanșarea atacului trupelor bulgare și germane din 20 octombrie 1916. În momentul în care linia frontului a fost spartă, la 22 octombrie escadra rusă a părăsit Constanța, Matila Ghyka rămănând pe bordul vasului amiral, crucișătorul Rostislav. Exista speranța ca marina rusă să încerce un atac naval în zilele următoare. Însă tocmai pe 20 octombrie, o explozie a scufundat cuirasatul Imperatrița Mariya în rada portului Sevastopol, ceea ce a împiedecat aducerea la îndeplinire a planului. Matila Ghyka
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
mai mare navă de război lansată vreodată de șantierele navale europene. Acest record nu a fost depășit până în ziua de astăzi. În urma unor pregătiri frugale, nava a fost trimisă în primă și ultima misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". În urma unei misiuni epice, hăituit fiind de peste 50 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul sau în dimineața zilei de 27 mai 1941. Soarta cuirasatului german a reprezentat un
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
de experiență la bord, echipajul era departe de a fi "gata de luptă" Cu toate acestea, decizia conducerii Kriegsmarine a fost de a porni un raid împotriva convoaielor din Atlantic. Cum nu existau prea multe nave disponibile, cuirasatul Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen au fost desemnate pentru raid. La începutul lunii mai 1941, Bismarck și Prinz Eugen au început pregătirile de misiune. Navele au plecat din port la 19 mai 1941, înaintând spre nord- est până în strâmtoarea Danemarcei. Royal Navy
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
anunțată de plecarea lor încă din data de 21 Mai, astfel că Amiralitatea Britanică a avut timp să întindă o rețea de intercepție, compusă din circa 54 de nave de război, de diferite tipuri. În seara zilei de 23 Mai, crucișătoarele grele Norfolk și Suffolk au luat contact radar cu navele germane. În același timp, radarele de pe Bismarck au detectat navele britanice, iar căpitanul a ordonat intercepția imediată. Bismarck a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid într-un banc de ceață. Sesizând pericolul, căpitanul englez a decis să mențină o distanță de siguranță de 20 km față de escadra germană. Dată fiind viteza superioară a crucișătoarelor britanice (32-33 noduri, față de 30noduri Bismarck), ele se puteau îndepărta în cazul în care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
britanice (32-33 noduri, față de 30noduri Bismarck), ele se puteau îndepărta în cazul în care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două crucișătoare au fost transmise către rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament de 49.000t
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două crucișătoare au fost transmise către rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament de 49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
bătălie de 8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevarată hăituiala în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, desi avariat și cu viteză limitată la 26 de noduri, a încercat să intercepteze din nou navele germane, escortat fiind
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]