2,036 matches
-
indispensabile călăuze. Astfel, este posibil ca textul să nu se refere, în acel paragraf, la o adversitate politică dintre țar și Imperiul latin, în care condiții este greu de crezut că, fie și flancați de cele două căpetenii ale cumanilor, cruciații ar fi răzbătut cu bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și care la 1239 urma să treacă în Ungaria - au rămas fideli obiceiurilor și locurilor natale. Față de Bortz, ei și-au continuat viața în mod tradițional, pe locurile lor obișnuite, încă aproximativ un deceniu. Abia prin 1236-1237, atunci când au apărut cruciații latini pe teritoriul lor, luând aminte la avansul tătar, ca și la alianța - încă în vigoare - dintre Ioan Asan al II-lea și Imperiul Latin, au preferat să îi primească pe cavalerii occidentali cu prietenie, să se alieze cu ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
venețianul Andrea Dandulo. • Fontes Historiae Daco-Romaniae, III, București, Editura Academiei, 1975, p. 500-501. et nobiles), cu importante prerogative în conducerea propriilor comunități. Soronius a putut fi unul dintre aceștia, slujindu-l pe hanul Jonas în raporturile stabilite de acesta cu cruciații. „Demnitatea de han nu se moștenea de către fiu, ci de regulă de frate sau de nepot. Acest sistem cunoaște modificări, probabil ca urmare a influențelor străine, în primele decenii ale secolului al XIII-lea, ori poate chiar mai înainte, titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
implicarea lor în diferite confruntări externe“17. Datorită acestor circumstanțe, în actualul stadiu al cercetărilor, este greu de cartografiat mai atent harta politică și militară a momentului, mai ales pentru cumanii din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politică și militară a momentului, mai ales pentru cumanii din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
creștinii trebuiau să le ramburseze creditorilor, a procedat periodic la confiscări de averi și la expulzarea familiilor de evrei din țară. În Cehia creștinarea lor forțată și persecuțiile sângeroase s-au declanșat odată cu răspândirea spiritului de cruciadă și cu deplasarea cruciaților pe teritoriul țării în primăvara anului 1096. Nu este mai puțin adevărat că importanți clerici cehi ai vremii n-au încuviințat măsurile antievreiești. Cronicarul Cosma de Praga dezaproba atât creștinarea prin constrângere a evreilor, cât și sechestrarea avutului lor, din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
avea sa fie avansat și în timpurile moderne. Prin urmare „nenorociții evrei“, cum îi numea compătimitor Cosma de Praga, au fost jefuiți de tot ce aveau mai de preț, pentru ca să le rămână doar pâinea pentru hrană 35. La trecerea valului cruciat, evreii nu mai aveau să fie alungați din această țară timp de câteva veacuri. Trebuie spus că de multe ori măsurile n-au fost implementate consecvent și n-au avut urmări de durată. Contra unor sume importante autoritățile se angajau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nervos, agresiv, patetic. Însuflețirile de care se lasă cuprins pot lua, în „preumblările” prin Transilvania, Banat, Bucovina, expresia indignării sau trădează o emoție ce îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă peste cap luând o înfățișare severă, încruntată, de cruciat al unor idei impregnate de radicalism. Câte „o fabulă de actualitate”, niște schițe după natură, evocarea unor „figuri dispărute” constituie antrenamentul lui de portretist. Cu o îngustă percepție a literaturii moderne (și, în genere, a curentelor noi în artă), el
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
În tenta ideologic-socială. Fiecare am citit În cheia noastră ce spune Sanda. De ce noi am rezistat așa? Ei bine, mie Îmi vine În minte replica aceasta: pentru că aparținem unui spațiu mental care tocmai așa rezistă. Cum au rezistat bizantinii invaziilor cruciaților care mergeau spre Ierusalim? I-au lăsat să treacă și apoi le omorau copiii și femeile rămase În urmă. Orientul nostru bizantin a trăit un moment de grație sub comunismul naționalist. Relevanța poate fi găsită pe foarte multe paliere. Sanda
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
București, 1977; Pathetica ’77, București, 1977; 5 lumi ca spectacol, București, 1980; Flori de tutun, București, 1984; Enigma din Strada Presei, București, 1988; Muschetarul lui Cantemir, București, 1993; Cele două roze. Povestiri după W. Shakespeare, București, 1994. Traduceri: Stefan Heym, Cruciații, București, 1949; Laura Z. Hobson, Pe cuvânt de onoare, București, 1949; Walt Whitman, Fire de iarbă, București, 1950, Opere alese, pref. trad., București, 1956, Poeme, pref. trad., București, 1960, Cântec despre mine, pref. trad., București, 1973; Despre patriotismul sovietic, București
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
Zeitlin, Maurice, „Corporate Ownership and Control: The Large Corporation and the Capitalist Class” în American Journal of Sociology, 79(5), 1974, pp. 1073-1108 Zeletin, Ștefan,1991, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, Humanitas, București Zorgbibe, Charles, 2003, Wilson. Un cruciat la Casa Albă, Fundația Europeană Titulescu, București Soluția de a încredința reforma clasei politice autohtone este mai generală, dar nu este singura. În cazul Germaniei de Est, reforma a revenit clasei politice a Germaniei de Vest. Iar în cazul fostei
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
scrisoare a unui părinte către fiul său ce umbla în străinătate spre desăvârșirea meșteșugului, Oglinzile). El traducea din nemțește fără intermediar. Tălmăcind o dramă a lui Aug. von Kotzebue, Die Kreutzfahrer, a izbutit o versiune corectă. Traduceri: Aug. von Kotzebue, Cruciații, Craiova, 1839. Repere bibliografice: O.G.L. [Octav George Lecca], Familia Lecca, București, 1897; Barbu Theodorescu, Constantin Lecca, București, 1938; Jack Brutaru, C. Lecca, București, 1956; Petru Comarnescu, Pictori ardeleni animatori ai culturii secolului XIX, TR, 1959, 10; Cornea, Originile, 444
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
Români). „Gândirea”, „Gând românesc”, din nou „Revista Fundațiilor Regale” și îndeosebi „Convorbiri literare” îi deschid coloanele. Mobilizat, învățătorul-poet participă la prima fază a celui de-al doilea război mondial, experiență ce transpare în plachetele Cartea stihurilor (1942) și Carte de cruciat (1943). Scrie frecvent la „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Credința” ș.a. După 1944 dispare o vreme din viața literară, pentru a reapărea în 1947 la „Zori noi”. Se pare că ulterior a fost și închis pe motive politice. Stabilit la
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
constituie cimiliturile și ghicitorile populare, dar și, poate, „poemele într-un vers” ale lui Ion Pillat. Alunecările în manierism și chiar în artificiu, semnalate de unii critici, nu vor fi scăpat nici poetului, care în Cartea stihurilor și Carte de cruciat adâncește filonul religios (Hram la Putna) și dă expresie unor trăiri noi, în special sentimentului acut al „marii treceri”, proiectat pe fundalul sumbru al războiului. La distanță de câteva decenii, Cântece și distihuri relevă același pastelist, acum într-o expresie
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
omului matur unindu-se aici cu vocația pedagogului. SCRIERI: Rod, Cernăuți, 1933; Stampe în lumină, București, 1933; Cer valah, Cernăuți, 1934; Cuvintele s-au scuturat peste file, Cernăuți, 1937; Curcubeu peste țară, București, 1937; Cartea stihurilor, Cernăuți, 1942; Carte de cruciat, Cernăuți, 1943; Semăn flori..., București, 1955; Hai, teiule, hai..., București, 1955; Bună dimineața, Soare!, București, 1955; Ascultați ce spune vântul, București, 1958; Cântăreții nopții, București, 1961; Țara Soarelui, București, 1967; ed. pref. George Muntean, Iași, 1976; Cântece și distihuri, București
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
iubirii (2000) este consacrat evenimentelor din decembrie 1989 și perioadei imediat următoare, eroina principală, tânăra Miruna, dăruindu-se cu pasiune și luciditate înfăptuirii idealurilor de libertate și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) L. a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist. În Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
București, 1987-1989; De groază și de râs, București, 1991; Poetul ca o floare, București, 1992; Drumul spre Damasc, București, 1995; Democrația locală, București, 1995; Spionii birocrați, București, 1996; Fiii risipitori ai Europei, București, 1997; Iarna iubirii, București, 2000; Cartea episcopilor cruciați, București, 2001; Amintiri din Casa Scriitorilor, București, 2002; Romanul plângerilor sau Călăul lui Dracula, București, 2003. Repere bibliografice: H. Zalis, Un debut promițător, „Steagul roșu”, 1956, 1 septembrie; Eugenia Tudor, „Vârsta de aur”, VR, 1958, 2; Teodor Vârgolici, „Sângele și
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
prin implicații. Cele mai flagrante exemple sunt publicarea, sub titlul Antisemitismul marelui poet Vasile Alecsandri, a unui discurs ținut de bard în Senatul României și selecția operată de recenzenții, anonimi, ai revistei, care scriu despre cărți de factură legionară precum Cruciații de Bănică Dobre, Căpitanul de Ion Banea, Cuiburi de lumină de Valeriu Cârdu (versurile acestuia fiind apreciate ca „pline de vervă și avânt legionar”). Semnificativă este și abordarea unor subiecte legate de literatura italiană și de relațiile culturale româno-italiene, revista
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
mai târziu, Blaga, criticând atitudinile „antiintelectualiste” preluate de la Klages de tânărul Cioran, Îi scria lui Eliade: „De Înțeles această atitudine În chip provizor la un popor ca nemții (...) Dar nu la noi. Nu vom da unor ciobani sfatul să devină cruciați Împotriva spiritului!”2. Problema nu e atât de simplă pe cât o indica o monografie ca aceea a lui Sigurd Lindqvist, și nici precum o sintetiza Eliade În câteva paragrafe din 1936. Puterile magice dispun de „realitate” Într-un mod foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al totalității? De la început, orice competențe culturale erau motivate în Biserică mai ales de ambiții apologetice. Într-un fel legitim, cunoașterea - primă expresie a iubirii - devenise un indispendabil instrument misionar, mult mai durabil și mai prețios decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de importanță secundară faptul că eroul pare mai degrabă purtat de val decât că s-ar afla în poziția de a controla evenimentele. Chiar dacă am accepta varianta pasivității lui Marlowe în raport cu modelul medieval ilustrat, comparația nu și-ar pierde relevanța. Cruciat fără religie, cavaler disponibil (cu condiția să i se acorde tariful zilnic „plus cheltuielile”) doar pentru „că n-am unde să mă duc”, Philip Marlowe nu ilustrează nici pe departe categoria binefăcătorului universal. Ocupațiile sale favorite sunt fumatul și băutura
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
turcii din Ada Kaleh, exploatați de „sultanul” Ali Kadri. A iscodit prin mahalalele turcești din Constanța după „negustorul de lipitori” și a fost singurul reporter care a cunoscut geografia stranie din Insula Șerpilor. Aventuri malteze este „jurnalul de bord” al „cruciatului” în insula traficanților internaționali de carne vie, având în vizor „artistele” românce, o faună feminină fin incizată portretistic. A cultivat, ocazional, reportajul politic (despre trucajele campaniilor electorale), dând portrete caricaturale de parlamentari (Jean Lahovary). A inovat genul de interviuri, cu
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
duce la trasformarea alcoolicului. Tema centrală a AV este „înnoirea credinciosului în Hristos” (Haarer, 1984, p. 86), fapt ce semnifică trecerea de sub robia alcoolului la slujirea lui Dumnezeu. Progresul alcoolicului este recunoscut prin atingerea diferitelor stadii: novice, explorator, victorios și cruciat. Din punct de vedere creștin, problema alcoolismului este privită atât din punct de vedere deontologic, cât și ca etică a virtuții. Evengheliile și epistolele nu au conceput niciodată viața morală ca o simplă executare a lucrurilor bune, ci ca un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
toată greutatea asupra unui Bizanț în decadență. Era un Bizanț molatic și sleit din punct de vedere al forței militare; dar era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
posibilul ca să evite astfel de discuții. Însă Bikinski și ceilalți nu se lăsau până nu aduceau la masă tot Fanarul... Pe pieptul arătării apăru o coroană aurie, deasupra căreia se Înălța un leu cu coada solzoasă, ținând un steag de cruciat În labe. Pride of WEMBLEY. 100 cle. London Dry Gin. 40% vol. „Va să zică am ajuns și la gin. Atunci se și explică de ce mi-a fost așa de rău...” Acum, nasturele pe care-l ținea În mână purta o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]