2,185 matches
-
dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână ale flipperului uman, așteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile. Ei bine, vă Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici tantrice ar părea un nevinovat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ți-a explicat, cîteva coaste rupte, le-a mai curs borșul la cîțiva, încolo n-a fost mare scofală, meritau caftiți mai tare, conchisese și a început să-ți povestească nostalgic cît pătimise el pînă în clipa aceea, cît de cruntă fusese lupta de clasă și cît de norocoși trebuiau să se considere muncitorii și țăranii care aveau acum drepturi și libertăți cum nu avuseseră niciodată în istorie. Cum participase el pentru a înfăptui aceste mari schimbări încă din ’32 la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vieți? zicea, nu-mi dă asta dreptul la răzbunare? Ce le administrez eu ăstora e o nimica toată, mai mult mă joc cu ei ca pisica cu șoarecele, și a început să-ți descrie cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea condamnat la alți trei ani de Tribunalul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui stăpân care nu slăbește lesa câinelui pe care-l plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul este acum la tine, și nu te mai saturi privindu-l. Ți se pare o capodoperă. L-ai cumpărat pe nimica toată, dar poate ai salvat viața unei femei În vârstă, bolnave. Să știi, nu am fost amanta niciunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încăpere mare, dezordonată, în același timp dormitor și cameră de zi, care dădea spre o alee nu departe de Covent Garden, era plină de lucruri pe care i le dăruisem eu. Duceam de mult timp o bătălie inutilă cu lipsa cruntă de bun-gust a lui Georgie. Numeroasele reproduceri după pictori italieni, prespapieruri franțuzești, obiecte decorative aduse din Derby, Worcester, Coleport, Spode, Copeland și alte mărunțișuri - căci rareori se întâmpla să nu-i aduc ceva când veneam la ea - zăceau risipite, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu înțelegeam foarte clar ce formă ar fi putut îmbrăca acțiunea pe care o ratasem. Acum îmi era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scuze, fără a spera cu adevărat că le veți găsi acceptabile. Îndrăznesc să sper că nu v-am pricinuit nici un rău. Dacă v-am produs vreo suferință, vă asigur că mustrările de conștiință mă dor mai mult decât cea mai cruntă lovitură. Nu-mi pot explica ce m-a apucat, nici nu-mi pot imagina cam ce gândiți acum despre mine. Mi-e teamă că m-am purtat în mod repetat urât față de dumneavoastră; nici n-ar mai fi cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze că toate scenele În care apărea fiul ei, „au avut de suferit În lupta cruntă cu foarfeca“. În sfârșit, trebuie să admită că, dat fiind interesul scăzut al publicului pentru exerciții atletice În perioada de după război, tot ce a mai rămas din film n-a mai reușit să adune o audiență. Și În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rărunchii. Mai blând în jurul moțului, te rog! - „unșpe, doișpe, treișpe“ și îmi zic în sinea mea Slavă Domnului că mai am un pic și scap - țin-te bine, mai ai patruzeci de secunde - dar, o dată cu ușurarea, vine, desigur, și dezamăgirea, cruntă de tot: asta e, așadar, ceea ce visez eu zi și noapte de la vârsta de treisprezece ani. În sfârșit, nu un măr cu cotorul scos, nu o sticlă de lapte unsă cu vaselină, ci o fată în furou, cu două țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un univers al nostru, mai bun decît "Republica" lui Platon, că mai rău... Vă mai amintiți? Te rog să mă lași! îi face un gest categoric profesorul. Spuneam, dacă mi-amintesc bine, că "Republica" ar fi fost, de fapt, o cruntă dictatură a lui Platon, pentru că ar fi fost produsul unei singure conștiințe impus mulțimii, sau, mă rog!, așa ceva face Lazăr un gest de lehamite, retrăgîndu-se. Treziți iarăși de o lovitură mai puternică a viscolului în fereastră, cei doi copii încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata lui, pe care n-a vrut s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu vîrsta, o oră de bilanț a omenescului din tine și vezi că nu ai ce aduna, decît păcate. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ultima jumătate a vieții sale, Su Shi a fost practic prigonit politic. De la vârsta de 43 de ani, a fost exilat de mai multe ori, în ținuturi tot mai îndepărtate și în condiții tot mai vitrege. Ca să supraviețuiască în luptele crunte și perfide dintre oamenii Măriei sale, Su Shi a reușit să îmbine într-un tot unitar armonios concepțiile confucianiste, budiste și taoiste. Budismul și taoismul l-au ajutat să privească cu tact problemele și să trateze cu sufletul larg deschis necazurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
romanului Cronica celor trei regate, Luo Guanzhong (aprox.1300-1400), este un cărturar erudit. A trăit într-o perioadă foarte tulbure. Contradicțiile etnice și de clasă deveneau tot mai ascuțite. Conducătorii dinastiei Yuan, în pragul prăbușirii, aplicau o politică de represiune cruntă, care a dus la izbucnirea mai multor răzmerițe în diferite regiuni. Grupurile de răsculați duceau lupte cu oștile imperiale și, totodată, se războiau unele împotriva altora, cu intenția de a acapara dominația Chinei, după răsturnarea dinastiei Yuan. Tânărul Luo Guanzhong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a epopeii o constituie creionarea personajelor și anvergura scenelor de acțiune. Pe lângă eroul Manas și urmașii lui sunt conturate alte peste o sută de personaje, de la bătrâni înțelepți care îl sfătuiau pe Manas, prietenii lui de luptă, Karma Khan cel crunt și fără suflet, până la trădători perfizi, demoni și monștri făcători de rele. De asemenea, în epopee sunt descrise zeci de mari bătălii. Numai caii folosiți de eroi apar în peste 30 de nuanțe de culori, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xu Xian a murit pe loc. Ca să-și salveze soțul, Bai Suzhen a plecat departe pe muntele sfânt Kunlun, ca să fure o specie de ciupercă din care să facă un leac cu care să-l readucă la viață. După lupte crunte cu paznicul locului, acesta a rămas impresionat de dorința lui Bai Suzhen și i-a oferit, în cele din urmă, ciuperca dătătoare de viață. Reînviat, Xu Xian și-a dat seama de iubirea adevărată pe care i-o purta Bai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că de pretutindeni aude cântecele Chu, înseamnă că se află într-o situație cumplită, fără ieșire. În 202 î.e.n, a fost instaurată dinastia Qin, prima dinastie feudală din istoria Chinei. Din cauza corupției de la curtea imperială și a exploatării crunte a populației, au izbucnit numeroase revolte. Dominația acestei dinastii a fost înlăturată după o existență de 15 ani. După căderea imperiului Qin, două armate puternice și-au disputat puterea statului, una condusă de Xiang Yu și alta de Liu Bang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Disperat, Zhao Kuo a încercat să iasă cu forța, dar a fost ucis de arcașii inamici. Trupele statului Zhao, rămase fără comandant, au depus armele. Armata statului Qin a obținut, în cele din urmă, o victorie strălucită în această bătălie cruntă și înverșunată. Lupta de la Changping este consemnată în analele militare ca un exemplu de atac prin încercuire de mare amploare din istoria Chinei. Cao Gui și lupta de rezistență împotriva agresiunii statului Qi În istoria militară a Chinei, a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe când armata statului Chu, 200.000. Din cauza aplicării unei strategii și tactici greșite, armata mai puternică a pierdut războiul. Banchetul de la Hongmen În anul 221 î.e.n., a fost constituit imperiul Qin, primul stat feudal unificat din istoria Chinei. Sub dominația cruntă a suveranului, populația o ducea din ce în ce mai rău. De aceea, au izbucnit mai multe răscoale populare, una dintre acestea fiind condusă de generalul Xiang Yu din Chu și alta de Liu Bang, un demnitar din Qin. Xiang Yu era un luptător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tot cu program. Când ni se părea că libertatea e pe aproape, atunci apăreau în uși, pe neașteptate, călăii care își consumau nervii, energia, în cumplite bătăi [...] Această formulă blestemată (reeducarea) a pornit de la Suceava, dintr-o sinistră pușcărie extrem de cruntă. Au fost trei colonei trimiși în Rusia pentru a se instrui după modelele lui Pavlov și Makarenko. Propagandistul Alexandru Bogdanovici a dovedit un zel ieșit din comun, a influiențat tineri inocenți, onești, facându-i prozeliți ai metodelor bestiale. Reeducatorul dorea să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai grăbiți să distrugă decât să construiască, cei care cred că ar putea să aducă puțină lumină, cei ce se simt datori să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
strămoșii lor, și făcură, din ultima zăpadă a Norvegiei, un bulgăraș. „Veljegard! Veljegard! Veljegard!“, strigară toți în cor, iar bulgărele începu să crească, și crescu și crescu, până ce căpătă dimensiunea unui bărbat norvegian. Plângând, bătrânii îi povestiră voinicului despre soarta cruntă ce se abătuse asupra poporului și patriei lor. Lasse Angstrom îi ascultă în tăcere. Când terminară de povestit, părăsi grota fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a patra zi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Vlad Țepeș și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cocoațe pe scaune și să-și facă cuibarul în fișet. Asta vor găinile. — Afară! strigă Mma Makutsi, fluturând un ziar împăturit. Găinile n-au ce căuta aici. Afară! Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi lunecoși. Da, da, tu! strigă Mma Makutsi. Aici nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]