1,143 matches
-
o Întreb. ― Ce? ― Muci. ― Nu-i adevărat. ― Ba da. E mucus. E urdoarea care-ți iese pe ochi. ― E așa de scârbos! ― Ai puțin somn În ochi, draga mea, Îi spun eu pe un ton grav, prefăcut. Cu degetul, Îndepărtez crusta de pe genele Obiectului. ― Nu-mi vine să cred că te las să faci asta, spune ea. Îmi atingi puchinii. Ne uităm o clipă una la alta. ― Îți ating puchinii! țip eu. Și ne zvârcolim, aruncând cu pernele și zbierând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Din această perspectivă, metamorfoza mea corporală era un eveniment minor. Numai pe codoși i-ar fi putut interesa. Curând am ajuns În Grosse Pointe. Ulmii desfrunziți se Întindeau din ambele părți ale străzii și-și dădeau mâna, iar zăpada făcuse crustă În straturile de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un sentiment canin, plin de dragoste vie și imun la tragism. Aceasta era casa mea, Middlesex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
topeau și uneau plăci de metal. Sărmanul, începui eu ieșind pe ușa băii. Probabil nici nu și-a dat seama ce l-a lovit. Și-o fi pus masca de gaze crezând că e ceva din partea Ministerului. Începea să prindă crustă. Se vindeca deja, dar îi va rămâne mereu o urmă a rănii. Și va purta cicatricea pentru toată viața sa eternă ca o amintire a impulsivității și grabei sale! E Boala Neagră! Nu! E demonul care te vânează! EL și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie pe schiuri Funicularul se mai strofocă o dată și apoi se opri. Nu mai putea merge, zăpada se așezase pe șine Într-un strat solid. Furtuna care se abătuse asupra muntelui făcuse crusta de zăpadă tare ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o săritură, se ghemui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick se ridică-n picioare. Își Închise haina strâns. Se aplecă peste George și luă unul din bețele sprijinite de perete. Îl Înfipse-n podea. — Promisiunile n-au nici un sens. Deschiseră ușa și ieșiră. Era foarte frig. Zăpada avea o crustă tare. Drumul urca pe deal printre pini. Își luară schiurile pe care le rezemaseră de peretele hanului. Nick Își puse mănușile. George pornise deja, cu schiurile pe umeri. Acum se Întorceau acasă, Împreună. Capitolul 12 Cum mergeam pe stradă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii. Pe cursul pârâului era și căsuța de primăvară. Sub șură era bălegar proaspăt și cald, și mai era bălegar vechi, care făcuse o crustă. Și pe urmă mai venea un gard și pe urmă cărarea fierbinte și uscată care ducea dinspre șură spre casă, și apoi drumul fierbinte și nisipos care te ducea din nou În pădure după ce treceai pârâul, de data asta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu prea înaltă și foarte slabă și se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel cu voi, ci mai degrabă cu niște moluște aeriene sau niște melci ce plutesc În vid, purtând În urma lor o cochilie extrem de sofisticată, alcătuită dintr-o crustă inexistentă, care ne ajută să ne deplasăm dintr-un loc În altul În spațiul cosmic. În contact cu voi, sau cu orice alt lucru, suferim o scurtă metamorfoză. Cu alte cuvinte, ne umanizăm. Putem lua contact cu orice ființă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lua contact cu orice ființă și orice lume. Și asta aproape instantaneu, fără nici un fel de efort. Dacă vrem să luăm contact cu insectele, ne metamorfozăm În insecte și adoptăm și modul lor de viață. Pe loc ne acoperim de cruste și elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâncând În sufragerie, sub un abajur imitație de Tiffany Într-o nuanță veselă de roșu-verde. Fața de masă avea un imprimeu indonezian. Totul era de fapt foarte Întunecat, În camera incomodă. Ea Însăși era Întunecată, tăind carnea de vițel cu crustă galbenă de pe farfurie. Ar trebui mai des să stea la masă cu ea. O văduvă fără de copii. Îi părea rău pentru ea, fața mică cu bretonul negru, greu. Luă un scaun. — Uite ce e, Margotte, avem o problemă cu Shula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lapte și niște pâine pentru dimineață. Bărbatul din fața mea la coada de la casă și-a pus cumpărăturile pe banda rulantă cu o precizie teribilă, plină de grijă: un borcan de nes; o singură bucată de Kaiser cu puțină murdărie pe crusta tare; o conservă de ton; un borcan mare de maioneză; două pachete de șervețele Kleenex. M-am gândit la cina neobișnuit de extravagantă pe care o luasem la familia Hart. Ei cu siguranță nu se opreau niciodată la asemenea mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Charlie. Așteaptă. Vin și eu. Danny s-a uitat înapoi suspicios. Amândoi arătau ca dracu’, dar durerea și vânătăile meritaseră din plin. Danny avusese în felul ăsta ocazia să le vadă pe femei umezindu-și degetele în gură ca să șteargă crustele de pe fața lui Charlie. Să nu-mi faci mie nici o favoare, a spus Danny. Nu-ți fac, ciudatule. Crede-mă că nu-ți fac. Charlie și-a înfășurat brațele în jurul abdomenului, iar Danny a realizat că băiatul spusese adevărul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ. Devenisem o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
căreia îi suntem supuși”. 14. Bătea un vânt aspru peste acoperișuri și vânzolea zăpada în gerul tăios din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din timpul războiului aflat încă aici, se scufundaseră, cu o săptămână înainte, în vreme ce încercau să treacă fluviul a cărui crustă de gheață, deși puternică, cedase sub presiunea colosală a marilor mașinării de fier. Că doi soldați, ieșiți pe jumătate din cele două turele mai ridicară deznădăjduiți brațele în sus, în timp ce fluviul cu acoperișul crăpat îi înghițise liniștit. Se povestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca, în câteva secunde, să fim aliniați perfect între rândurile de bănci. El își făcea intrarea impunător și rigid, dar, cu sensibilitatea proprie acelei fragede vârste, simțeam că sub crusta aceea dură, se ascundea, de fapt, un om blând, generos și chiar ușor sentimental. Asta am înțeles-o mai bine când am avut inspecție... Venise îmbrăcat în cel mai bun costum pe care-l avea; paloarea feței i se accentuase
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste și carapace de lut, care se zbat în orbirea caldă a mătăsii și a membranelor, pentru a se pierde apoi în ceruri enorme. Se gândi la felul în care el părăsea lumea, o lume care își efectua la infinit mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii lui Lady Di) își masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Llewellyn avea pe obraji paloarea groasă a spaimei. E galbenă, exact cum se spune - galbenă, pământie, cum e șoricul cu porii lărgiți. Cele mai afectate erau concavitățile de sub ochi, acolo unde întunericul se adunase în două pete negricioase, ca niște cruste. Ochii înșiși (odată umezi, strălucitori, plini de viață) erau ochii unei ființe captive, trăind în interiorul prietenului meu, cu privirea fixată stăruitor în depărtare, pentru a vedea dacă nu e nici un pericol să iasă afară. Avea părul lung, neîngrijit, rărit, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mine, dar trebuia neapărat să merg la toaletă. —A doua pe dreapta, a strigat în urma mea, în timp ce părăseam camera. Baia era foarte curată și aprovizionată cu o cantitate dublă de cosmetice față de ce foloseam eu, nici unul dintre produse neavând vreo crustă uscată în jurul capacului. Erau creme de păr, uleiuri de baie aromoterapeutice, ață de dinți, pastă de dinți și apă de gură, să nu mai spun de masca de față cu unt de arahide și măceșe și tot soiul de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să mă daurească. Ridica doar din umeri, atentă la cine știe ce cufundări. O priveam încordat, gândindu-mă dacă face să-i spun. Și ce să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu, mărunt, e drept, dar adevărat, purificator, în cele ce se întâmplau în țară în acei ani. Cuvântul meu credeam că are rezonanțe, străbate mulțimile, stârnește conștiințele, provoacă zguduiri. Aproape vedeam cum ghioceii noii societăți scoteau, surâzători, capetele printre pojghițele crustei de până nu demult. La a cincea, a șasea halbă, mai ales dacă se întâmpla să mai intru în discuție cu câte unul care se așeza la masa mea, începeam să cred că mi-am greșit cariera, că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai ajung până la țărm. Se naște mereu în jurul nostru o cu totul altă viață. Rămân ei depărtați, și nu noi ne depărtăm. Noi rămânem doar împietriți aici, în lentoarea unor astfel de clipe pustii, scorojite, schiloade, un fel de crustă a unor amintiri mincinoase. Viața reavănă, adevărată se naște și se trăiește tot mai departe de noi. Nu știu dacă-i mai plină, mai generoasă, mai pură sau mai autentică în frumusețile ei urzite. Este din ce în ce mai mult o altă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]