386 matches
-
a cădea pe nucleu. De asemenea, radiația emisă avea un spectru continuu, în contradicție cu rezultatele experimentale ale spectroscopiei atomice, care indicau un spectru de linii cu o structură descrisă empiric de "regula de combinare Rydberg-Ritz" (1905). Preluând ipoteza existenței cuantelor de lumină, completată cu un postulat potrivit căruia energia atomului este distribuită pe nivele discrete descrise de un "număr cuantic", Bohr (1913) a elaborat un model atomic care elimina aceste dificultăți; confirmarea experimentală a existenței nivelelor discrete de energie în cadrul
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de hidrogen. Acidul sulfhidric este un gaz la temperatura camerei și condiții standard de presiune, datorită moleculelor stabilizate prin interacțiuni mult mai slabe, de tip dipol-dipol. Transferul de energie de la o substanță chimică la alta depinde de "cantitatea" de energie cuanta emisă de aceasta. Totuși, energia termică este de regulă transferată mai usor deoarece fononii responsabilă pentru energia vibrationala și rotationala au un nivel energetic mai mic decât fotonii implicați în transferul electronic. Deoarece nivelurile energetice ale fononilor sunt mult mai
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
a enunțat principiul camerei concave, independent de lucrările mai vechi ale lui W. H. Bragg, din același domeniu. Această teorie, care stă la baza dizometriei ionizante, se numește astăzi principiul Bragg-Gray. Alte lucrări ale lui Gray se referă la absorbția cuantelor gama dure și au pus bazele cunoștințelor despre perechile: electron-pozitron. În ciuda succeselor din domeniul fizicii "pure", Gray se simțea tot mai mult atras de radiobiologie. La mijlocul deceniului al IV-lea, acest domeniu al științei se afla abia la începuturile dezvoltării
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
și materialele utilizate. Ideea de bază este utilizarea directă a radiației solare prin absorbția energiei fotonilor de către componentele ce intră în reacție. În acest caz sunt necesare materiale senmiconductoare al căror nivel energetic este suficient de mare pentru ca prin absorbția cuantelor de lumină, să poată capta electroni din moleculele de apă ceea ce va conduce în cele din urmă la disocierea acestora. Prin utilizarea de fotocatalizatori se pot înlesni procesele de transformare. Problema crucială constă în faptul că materialele fotoactive trebuie să
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
unghiular. Fie "J" impulsul unghiular total al unui sistem cu invariație rotațională, sistem invariant-rotațional, și "J" impulsul unghiular măsurat de-a lungul oricărei direcții date. Aceste cantități de impuls pot lua doar valorile: Astfel, despre formula 20 se spune că este „cuantă de impuls unghiular”. Constanta Planck apare și în formulările principiului incertitudinii al lui Werner Heisenberg. Dat fiind un număr mare de particule aflate în aceeași stare, incertitudinea privind poziția lor, formula 21, și incertitudinea privind impulsul lor (pe o aceeași direcție
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
Spre deosebire de o mărime analogică ale cărei valori se pot găsi în orice punct din domeniul său de variație, mărimea numerică (sau digitală) posedă numai o variație în trepte. Astfel, întreg domeniul de variație este divizat într-un număr finit de „cuante” (trepte elementare) de mărime determinată de rezoluția sistemului, în acest mod, diferența între cele mai apropiate valori numerice nu poate fi făcută mai mică decât această treaptă elementară, ceea ce face ca, principial, reprezentarea informației sub forma numerică să fie legată
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
sau tensiune) asociată acestui bit. În conversia de date un circuit de codificare reprezintă un convertor analogic-numeric. El mai este denumit digitizor sau cuantificator. Divizarea intervalului de variație (tensiune, curent) al unei mărimi analogice într-un număr determinat de trepte („cuante") de amplitudine egală, în scopul exprimării valorii analogice sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
amplitudine egală, în scopul exprimării valorii analogice sub formă de număr, constituie procesul de cuantificare al unui semnal analogic. Mărimea treptelor rezultate în urma cuantificării este egală cu raportul dintre valoarea intervalului maxim de variație și numărul lor, fiecare astfel de „cuantă”fiind delimitată de două nivele de cuantificare succesive. Dependența dintre mărimea de ieșire a unui convertor și mărimea sa de intrare reprezintă caracteristica de transfer a convertorului. Deoarece una dintre cele două mărimi are întotdeauna o variație analogică iar cealaltă
Convertor analogic-numeric () [Corola-website/Science/302326_a_303655]
-
cu teoria clasică asupra undelor electromagnetice, potrivit căreia radiația împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași lungime de undă cu cea incidentă. Efectul Compton a fost explicat considerând natura corpusculară a energiei electromagnetice. Noutatea a constat în introducerea impulsului pentru cuanta de energie. Pentru justificarea fenomenului se consideră că fotonii incidenți ciocnesc elastic electronii din blocul de grafit. Astfel se conservă atât energia sistemului cât și impulsul acestuia. Din legea conservării energiei obținem unde Electronii atomilor ușori și cei din păturile
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
apărea tensiuni electrice pe fețele opuse. Folosind traductoare piezoelectrice se poate măsura accelerația; aparatele se numesc accelerometre piezoelectrice. Pentru măsurarea presiunii se folosește de asemenea efectul piezoelectric direct. Energia purtată de radiația electromagnetică este de natură discretă sub formă de cuante de energie numite fotoni. Dacă pe suprafața unei plăcuțe semiconductoare cade un flux Φ de radiații electromagnetice, acesta se desparte în trei componente (flux transmis, absorbit și reflectat). Fluxul absorbit conduce la mărirea la nivele energetice inferioare pe nivele energetice
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
este primul model de natură cuantică al atomului și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford și îi aplică teoria cuantelor. Deși ipotezele introduse de către Bohr sunt de natură cuantică, calculele efective ale mărimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He, Li, Be, etc, adică ionii care au un singur
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
două nivele între care are loc tranziția. Radiația emisă sau absorbita are frecvență dată de relația obținută în cadrul teoriei lui Max Planck: unde: Atomul trece dintr-o stare staționara în altă cu energie superioară doar dacă i se transmite o cuanta de energie corespunzătoare diferenței dintre cele două nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o radiație de aceeași frecvență că și la absorbție. Acest fapt exprimă natură discontinua a materiei și energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecvențele radiațiilor
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
consistentă cu teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein. Noua teorie conducea la o înțelegere mai bună a interacțiilor particulelor cu sarcină electrică, cum ar fi electronii,sau pozitronii cu electromagnetice, cum ar fi undele radio, fotonii, radiația Roentgen sau cuantele gama, dovedindu-se utilă la explicarea fenomenelor fizice din lumea atomică și subatomică. Trei dintre acești fizicieni: Schwinger la Harvard, Feynman la Institutul de tehnologie din California și Tomonaga- la Universitatea de educație din Tokyo au fost decorați în anul
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
discrete specificate de energie. Franck și Hertz au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1925 pentru acest experiment. a confirmat modelul cuantizat al lui Bohr pentru atom, demonstrând că atomii pot să absoarbe sau să cedeze energie doar în anumite cuante. Experimentul clasic implica un tub cu gaz la presiune joasă, dotat cu trei electrozi: un catod care emite electroni, o grilă pentru accelerare, și un anod. Anodul era ținut la un potențial electric ușor negativ relativ la grilă (deși pozitiv față de
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
și a justificat astfel de ce demonul nu încalcă principiul al doilea când recurge la ele (Ref.4). În analiza sa, Brillouin presupune că demonul își începe acțiunea după ce „vede” unde se află molecula. „A vedea” înseamnă că cel puțin o cuantă de lumină provenind de la o sursă luminoasă aflată în interiorul încăperii este împrăștiată de moleculă și ajunge pe retina demonului. Împreună cu demonul și gazul la temperatura "T" se găsește în interiorul încăperii, în echilibru cu pereții ei (și cu retina demonului), și
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
încăperii, în echilibru cu pereții ei (și cu retina demonului), și radiație electromagnetică, a cărei energie este distribuită după frecvențe corespunzător temperaturii "T", conform formulei lui Planck : formula 12. Pentru a „vedea” o moleculă, retina trebuie să fie impresionată de o cuantă cu o energie formula 13 sensibil diferită de valoarea medie dată de această formulă (ca.0,9 "kT"). Aceasta se poate obține de la o sursă de radiație cu o temperatură formula 14 mai înaltă, inclusă împreună cu o baterie în încăpere: formula 15. Să
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
sunt ortogonale când un receptor ideal poate respinge complet semnale nedorite arbitrar de puternice folosind funcții de bază diferite de semnalul dorit. O astfel de schemă este TDMA, unde funcțiile de bază ortogonale sunt impulsuri triunghiulare care nu se suprapun ("cuante de timp"). O altă schemă este OFDM, care se referă la utilizarea de către un singur transmițător, a unui set de semnale multiplexate în frecvență cu spațierea de frecvență minimă exactă necesară pentru a le face ortogonale, astfel încât să nu se
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
descrie starea energiei totale a sistemului. Aidoma legii forței din mecanica newtoniană, și aici, forma exactă a forței trebuie calculată independent, fiind o funcție a proprietăților fizice intrinseci ale sistemului. Pentru un sistem tridimensional avem ecuația în care: Einstein interpretează cuanta lui Planck ca foton, particulă de lumină, și a presupus că energia fotonului este proporționlă cu frecvența lui, misterioasa dualitate undă-corpuscul. Deoarece energia și impulsul sunt legate în același fel ca frecvența cu numărul de undă din teoria relativității, rezultă
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
1962, unde a contribuit la înființarea laboratorului de IA, mulți ani un „rival” al lui Project MAC. În 1961, a fost primul care a susținut în public (într-un discurs ținut cu ocazia centenarului MIT) că tehnologia de partajare a cuantelor de timp de procesor va duce la un viitor în care puterea de calcul și chiar aplicațiile distincte se vor putea vinde prin modelul de business al utilităților (cum ar fi apa sau electricitatea). Ideea unei utilități informatice era foarte
John McCarthy () [Corola-website/Science/313167_a_314496]
-
În fizică, o cuantă (plural: cuante) reprezintă o entitate indivizibilă a valorii energiei respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni) cât și a fotonilor sau alți bosoni. Cuvântul provine din latinescul "quantus", care înseamnă "cât." Descoperirea faptului că o proprietate fizică poate
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
În fizică, o cuantă (plural: cuante) reprezintă o entitate indivizibilă a valorii energiei respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni) cât și a fotonilor sau alți bosoni. Cuvântul provine din latinescul "quantus", care înseamnă "cât." Descoperirea faptului că o proprietate fizică poate fi "cuantificată
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Asta înseamnă că o proprietate poate lua doar anumite valori numerice discrete, în loc de a lua orice valoare dintr-un anumit domeniu de valori. De aici se naște un termen înrudit: număr cuantic. Un foton este uneori referit sub termenul de "cuantă de lumină." Energia unui electron aflat într-un atom se spune că este cuantificată, ceea ce are ca efect stabilitatea atomilor și a materiei în general. Dar acești termeni pot fi interpretați greșit, deoarece ceea ce este de fapt cuantificat este valoarea
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Există doi parametrii care trebuie determinați din date, notați în forma utilizată azi ca: "h", ce reprezintă constanta lui Planck și "k", care este constanta lui Boltzmann. Ambele sunt acum noțiuni fundamentale ale fizicii, dar atunci nu aveau nici o semnificație. "Cuanta elementară de energie" este "hλ". Însă o asemenea unitate de măsură nu există în mod normal și nu este necesară pentru cuantificare. În timp ce cuantificarea a fost la început legată de radiația electromagnetică, ea descrie un aspect fundamental al energiei în
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
Dirac, pe care a realizat-o în colaborare cu Vladimir Fock. În anii 1932 împreună cu E. N.Gapon și concomitent cu Werner Heisenberg a propus modelul proton-neutronic a nucleului. În colaborare cu Igor Tamm a elaborat teoria interacțiunii prin schimb de cuante cu masă de repaos nenulă (mezoni). În anul 1944 în colaborare cu Isaak Pomeranciuk a emis ideea radiației sincrotrone (într-un con de unghi foarte mic, la deplasarea electronilor în câmp magnetic). Această idee a realizat-o ulterior în colaborare
Dmitri Ivanenko () [Corola-website/Science/313540_a_314869]
-
2.23 eV. Când energia unei unde este descrisă în acest mod, pare că unda transportă energia în mici pachete. Această descoperire părea să descrie unda ca pe o particulă. Aceste pachete de energie transportate de undă au fost numite cuante de către Planck. Mecanica cuantică a apărut cu decoperirea faptului că energia unei unde este transportată în pachete a căror mărime depinde de frecvența tuturor undelor electromagnetice ce o compun. Trebuie atrasă atenția că, această descriere ce folosesește termeni precum pachet
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]