2,852 matches
-
din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L trăiască viu în suflet și în cuget zi de zi, toată viața. Cu alte cuvinte, gândea bine, dar trăia prost. Cititorul, cu siguranță, ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la un lucru adevărat și demn de închinare? Fleacuri! Tu, însă, poți să faci ce vrei și cum vrei, poți să crezi în cine vrei, căci doar nu mi-am pus cumva în gând să doresc a-ți controla ție cugetul. Nici nu doresc asta, și mi-ar fi și cu neputință s-o fac, oricum! Tot ceea ce cred, și voi crede eu mereu, despre atitudinea ta generală față de „cele sfinte” este că exagerezi la modul fanatic, asta nefiind nicidecum prima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirii 183 sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe cu totul cugetul și evlavia? Tu Îl mai ai pe Dumnezeu în tine, măcar cât de puțin, și mai crezi în El cu inima deschisă și supusă? Ar trebui, căci omul, prin firea lui înnăscută, este făcut ca să creadă în cineva, sau în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care se va odihni cenușa trupului tău, alături de cea a înaintaților tăi, ce se jertfiră pentru a ne da un trai mai bun; iubește-ți Regele pământesc și supune-te Lui, nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului (Romani XIII 5); uită ce este-n urma ta și aruncă-te spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Christos Iisus (Filipeni III 13.14); crede-n Dumnezeu, dar ferește-te de lupii îmbrăcați în piei de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este cea a vieții? Să ne uităm la studentul nostru la biologie: nu cunoașterea științifică este cea care îi permite să asimileze cunoașterea științifică ce este conținută în carte el nu își mișcă mâinile sau ochii și nu își concentrează cugetul în virtutea unei astfel de cunoașteri. Cunoașterea științifică este abstractă, este intuirea intelectuală a unui anumit număr de semnificații ideale. Însă actul de a-și mișca mâinile nu are nimic abstract. Cunoașterea științifică este obiectivă, întâi de toate în sensul că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de intuirea intelectuală a adevărurilor raționale. Dacă lumea sensibilă nu există poate cu-adevărat (nefiind decât un vis), dacă totalitatea adevărurilor raționale este falsă (cel Viclean înșelându-mă atunci când îmi închipui că doi plus trei fac cinci sau că "pentru ca să cuget, trebuie negreșit să exist"), este numai pentru că viziunea, orice viziune imaginabilă, este înșelătoare, atât cea mai clară, cât și cea care rămâne confuză. Evidența aparent cea mai de netăgăduit de pildă cea a cogito-ului nu se poate sustrage unei îndoieli
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
raportare, adică orice formă de cunoaștere recunoscută până atunci, de a face să apară cunoașterea secretă pe care o ascunde. Căci Descartes nu afirmă numai că există două forme de cunoaștere eterogene, pe care le numește cunoașterea sufletului, sau ideea cugetului, pe de-o parte, și cunoașterea trupului, adică raportarea la obiect, de cealaltă parte. Cea de-a doua Meditație are drept temă explicită încercarea de a arăta: 1) că cunoașterea sufletului este mai fundamentală și mai sigură decât cunoașterea trupului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoașterea trupului, adică raportarea la obiect, de cealaltă parte. Cea de-a doua Meditație are drept temă explicită încercarea de a arăta: 1) că cunoașterea sufletului este mai fundamentală și mai sigură decât cunoașterea trupului titlul Meditației fiind " Despre natura cugetului omenesc și despre faptul că acesta este mai lesne cunoscut decât trupul"; 2) că pe această cunoaștere absolut sigură a vieții se întemeiază cunoașterea trupului, adică a lumii, și astfel conștiința și știința în general. Prima demonstrație se face prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că acesta este mai lesne cunoscut decât trupul"; 2) că pe această cunoaștere absolut sigură a vieții se întemeiază cunoașterea trupului, adică a lumii, și astfel conștiința și știința în general. Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adică a lumii, și astfel conștiința și știința în general. Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul, viața) este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui cogitatum. Spaima se revelează astfel pe ea însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul, viața) este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui cogitatum. Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic altceva în afară de ea însăși. Că, acum, cunoașterea vieții (cunoașterea sufletului) fondează cunoașterea trupului, orice cunoaștere de obiect, aceasta rezultă din faptul că ideea cugetului nu se opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu sub o formă generală și imprecisă, ci, dimpotrivă, ca un eșantion de gândiri a căror înțelegere este delimitată de către conținutul "întrebărilor-răspunsurilor" și a căror extindere face obiectul unui decont riguros gândiri, firește, care n-au existat niciodată în nici un cuget, ci doar în interiorul acestei grile și a căror estimare, oricât de detaliată ar fi, nu are, din acest motiv, nici o importanță, dacă o excludem pe aceea de a constitui "obiectul" unei științe noi, politologia. Până unde poate merge astăzi carența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a degrada, de a aservi. Și aceasta într-un sens radical. Căci existența mediatică presupune și faptul că fiecare trăiește în ea dintr-o existență alta decât a sa, în așa fel încât conținutul care tocmai i-a ocupat cugetul nu mai este produs de el, ci de către aparatul care ia asupră-și tot, furnizându-i astfel imaginile sale, speranțele sale, fantasmele sale, dorințele sale, satisfacțiile sale imaginare, dar care devin singurele satisfacții posibile atunci când existența mediatică a devenit existența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
paharul să-l miroasă. Licoarea gălbuie avea miros de floare. Arm luă un măr, îl șterse de mâneca halatului și mușcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească : Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un măr, spuneți-i în cugetul vostru: Semințele tale vor trăi în trupul meu, și mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Și împreună ne vom veseli în toate anotimpurile...” Kahlil Gibran, Profetul... Bart oftă. Focul ardea vesel în șemineu, mâncase cu poftă, Arm era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
trebui deci să mă pregătesc. Lucrurile pe care le voi lua cu mine sunt puține. Dacă îmi va lipsi ceva, voi primi degrabă, regula fiind ca solicitarea să aibă aspecte rezonabile. Așa că preparativele propriu-zise nu înseamnă cine știe ce. Dar mai rămâne cugetul, fiindcă ideea că o perioadă nedeterminată voi fi claustrat, mort aproape - fără a ști cu adevărat ce se petrece la numai câțiva pași de mine - nu e prea lesne de suportat. Sunt un ins calm și disciplinat, dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un piedestal inalterabil, cel al trăirii culturale - prin muzică, reflecție filosofică, literatură. Efortul analitic al eroilor lui Ștefan Ehling este demn de admirație, reușind să mențină tonusul de idealitate al narațiunii, câteodată diminuat prin insistența asupra detaliilor de fiziologie. Puterea cugetului, dublată de grandoarea viziunii lor despre muncă, sistematizează și naște ordine. Acest nu hotărât, spus amatorismului, formelor fără fond, îi face să vadă, limpede și în afara oricărui compromis, viciile de fond ale comunismului în ascensiune. Niște absolvenți de liceu și
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
altora, nu-mi mai plac deloc. Am făcut un salt mortale. Mă voi adopera a-mi reculege suvenirile, ca den memorie să-ți mai scriu tot den depărtare, căci aici acum nu aflu nimica demn de report. Iacă-mă în cuget străpus pe malul Tibrului, de unde-ți adresai ultima epistolă, și voi venind să-ți adun cîte ceva din stațiunile intermediare. După ce destul ne mulțămirăm de a vedea nenumăratele memorabilități romane, lăsînd Roma în plină primăvară, pomii înfloriți, iar locuitorii ei
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
rupt permisul și mi-am atîrnat pușca în cui." (Jules Renard, Jurnal) Cuvîntul-cheie, "remușcare", va reveni sub condeiul multora sau se va lăsa citit printre rînduri ori de cîte ori relatarea aparține unui vînător adevărat, stăpînit în fibrele adînci ale cugetului de acea "consangvinitate mistică" dintre om și animal relevată de Mircea Eliade și pe care o exprimă un cunoscut ritual cinegetic, destinat a "înfrăți" vînatul cu vînătorul. Am avut și eu - scrie Titus Popovici -, ca orice breslaș al sfîntului Hubertus
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
cu lăcrămații n-am dat zor Chiar prinse-n patru versuri sau terține. Acum însă, înfumuratul pedepsit e, De parcă-l mână torțe-șerpi, Erinii, Din deal în vale, din uscat spre mare. Aud cum genii hohotesc, cumplite, Dar mă despart de cugetul luminii Jar de sonete, de amor ardoare. Cântec coptic Mergi! Și-n seamă ia ce-ți spun, Folosește-ți anii juni, Fii mai grabnic înțelept: Pe-al norocului cântar Rar stau talgerele drept; Trebuie să urci și iar Să cobori
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
care a scris "paginile bizare" avea o clară conștiință critică a transformărilor necesare în interiorul discursului literar. Arghezi a observat acest fapt în puținele scrieri ale ajutorului de grefier la Înalta Curte de Casație și i-a publicat două schițe în Cugetul românesc, 1922. După moartea lui Urmuz în 1923, tot Arghezi tipărește în Bilete de papagal, textul Algazy și Grummer. Revistele de avangardă, Punct, Integral,Contimporanul, unu, 75 H.P., promovează cultul precursorului european al "revoltei literare". Abia în 1930 apare un
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Pe acest fundament stau toate marile triumfuri ale lumii și câteva din splendorile culturii. Monologul lui Hamlet reprezintă însăși epitoma acestui fel de raportare la viață și moarte: "Ființă - neființă: ce s-alegi?/ Mai vrednic oare e să rabzi în cuget/ A' vitregiei praștii și săgeți/ Sau fierul să-l ridici asupra mării/ De griji - și să le curmi? Să mori: să dormi/ Atât; și printr-un somn să curmi durerea/ Din inimă și droaia de izbeliști/ Ce-s date cărnii
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]