3,849 matches
-
opune nimeni, de ce să nu îi ia banii, înjosească și la final un șut în cur și un cap în botul lor de tâmpi, bețivi, curvari, inculți, canapeluțe de alegători. PROSTUL DACĂ NU E FUDUL NU E PROST DESTUL și cugetare proprie DACĂ E PROST RADE-L. Am și eu nostalgii, dar după imaginea și vorbele bu nicului meu, confirmate de textele apărute și care nu falsifică istoria că Roller, ca alții care se dovedesc că au colaborat cu DSS, istoria
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și vagabonzii” ,”Vot de iunie”,”Misterul nopții”,”Samsarul”,”In contact cu umbra”.”Labirintul”,”Meandre”,”Vacanța”), dar rezultatele finale nu sunt cunoscute. Titlul cărții a fost inspirat din „Aforisme” una din epigramele lui Petre Tipărescu: „Încurcând două cărări Amuzantele carateUnele par cugetări, Altele necugetate”. Dacă în aceste schițe veți descoperi că uneori minciuna se apropie de adevăr,e bine să-i dați crezare și epigramistului Ioan Toderașcu: După mintea mea socot Că în spațiul carpatin Adevărul e în vin, Iar minciuna peste
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
neguțătorilor de patos,ale făuritorilor de emfază și ale tuturor măscăricilor dănțuitori în frază?”. Popa:Se ceartă rău? Nelu:Nu.Mai degrabă se pregătesc pentru “Cartea Recordurilor”,la rubrica “Cea mai guralivă femeie de pe mapamond”. Popa(pentru sine):Să rețin cugetarea.După ce-mi dau cu părerea,îmi vine somnul”.(Adoarme) Tabloul 2 Scena 1 A trecut o săptămână.Camera în care locuiește Monica. Ea și Augusta împachetează lucrurile în două valize. Augusta:La început îl preferai pe Dorin,în defavoarea lui
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
te prăbușești, ca să-ți spun cine ești"! El nu se prea gândise la prăbușire, deși îl atrăgeau podurile și Sena, dar dacă o fi, își dorea o prăbușire ca a lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse la Centrul Pompidou. Nu pentru Muzeu și expoziții, ci pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pretind ș...ț o literatură generatoare de suflete noi, constructoare de platouri proaspete de activitate omenească"7. Poezia lui A. Toma La inaugurarea librăriei Cartea Rusă, redată la începutul acestui articol, era gândită ca un decoct de "viziuni pure" și "cugetări lucide", oferit unui cititor mult timp frustrat de imposibilitatea de a avea vreo perspectivă către Marea țară de la Răsărit. Acest cititor era anunțat că, prin amabilitatea Asociației ARLUS, i se punea la dispoziție vehiculul mult așteptat - cartea de tip nou
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
lung studiu despre radium preluda pe cel privind Fericirea în menagiu, apoi Codul manierelor elegante, cu primele imperative: "un tânăr va trebui să dea brațul mamei sale, iar nu surorei, un unchiu nepoatei, un nepot mătușei și un văr verișoarei". Cugetările sunt și ele la înălțime: "Fugiți de un bărbat care nu crede în fericirea căsniciei" - Carmen Sylva. Un anonim, cu experiența vieții: "E greu de făcut avere, dar și mai greu de a o păstra!" Lume cumpătată. Dar ce cumpăra
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
Simona Vasilache O țară văzută de un scriitor. El alb, ea neagră. Filmul iubirii lor are nenumărate, amestecate culori, puse, cu gustul unui peisagist, într-o carte-album de călătorie: Abisinia, de Mihai Tican Rumano, ediția a doua (prima apăruse la Cugetarea, în același an), Cartea Românească, 1935. Prefața lui Radu D. Rosetti n-are nimic dintr-un cuvînt înainte și totul dintr-o recunoaștere prietenească a altuia cu "boala dusului". La vremea cînd îi apărea Abisinia, Mihai Tican Rumano (supranume spaniol
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii patriarhale de Armindeni din aceeași Studie va fi reluat în Amintiri, deoarece autorul le concepuse pe toate sub semnul provizoratului. Proza lui pare o succesiune de fragmente înrudite, de încercări preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe care era convins că nu-l poate găsi decît în folclor, după cum demonstra în Cugetări și în articolul Poezia poporală. Așa cum spuneam, fraza românească a lui Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Radulescu - Sonet. La anul 1830) Sinuciderea lui Chiril ne mântuiește pe toți, puși într-o lumină tragică. Iluminarea e a omului indestructibil. Referindu-mă tot la scrisul meu, alt motto pe care îl consider interesant este: "Candor e pingis igneo." Cugetarea Sfântului Ambrosio, care a trăit de la anul 340 la 397. Aceasta înseamnă să pictezi cu o candoare de foc, să zugrăvești totul cu acea intensitate care să egaleze ce crede sfântul că trebuie arătat oamenilor. Să pui foc în orice
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
O asemenea situație existențială poate traduce simțămîntul regelui detronat. Singurătatea, spaima la pîndă, lipsa de protecție, injuriile și judecățile nedrepte, toate constituie la un loc o a doua încoronare, cea a eșecului. În asemenea momente, tinerețea parcurge rapid vîrstele, iar cugetările devin profunde." " Nu cred că există o problemă evreiască în Neguțătorul din Veneția. Tot atît de bine Shylock s-ar putea să aparțină unei alte condiții și chiar și atunci răutatea să nu se zdruncine. Răul din Shylock este ancestral
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
cum făcea Monsieur Jourdain proză. În preajma ei parcă se simte răsuflarea lui Kant: Când țin microfonul în mână, îl am pe Dumnezeu deasupra capului". Și pentru că tot a fost eliberat Miron Cozma zilele trecute, am să pun punct cu o cugetare a acestuia de o logică impecabilă. Este inutil să spun că ea face parte din secțiunea Jos pălăria!: "Am fost acuzat de subminarea regimului Iliescu și nu înțeleg de ce regimul Constantinescu m-a arestat, în loc să mă felicite".
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
despre Thomas Hardy: "I will not pretend to sympathise with his philosophy as a truth, but I think it is quite possible to sympathise with it as an error; or in other words to understand how this error arrose"1. Cugetare a lui Marc Aureliu, VI, 6: "O foarte bună modalitate de a te apăra de ei e să nu te asemeni". Acum două zile (la Clubul interaliat), mai multe filme sovietice. Ocuparea Budapestei: moartea unui om cunoscut ne îndurerează mai
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
lipsă din vocabular nu pune mari probleme. În fond, ce profit mai poți să scoți din a cartografia, prin ideile ei antrenînd caractere, o cultură? Înainte vreme, însă, părea chiar o obligație. De care se achită, într-un volum de la Cugetarea - Georgescu Delafras, din '41, Al. Busuioceanu. Prezentată sobru, ca toate cărțile interbelicului tîrziu, purtînd, în ediția mea, o semnătură (de proprietar) din februarie '42, în cerneală, ediția include tot ce-i trebuie unui cititor pentru a-și începe lectura pe
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
În anii dictaturii, ca și acum, domeniul supus discuției era/este la fel de impalpabil. Senzația celui ce se încumetă să citească acest volum profund și pasionant, este de peisaj selenar, imuabil, în pofida modificării reperelor istorice. Moștenirea lui Paul Valéry, în planul cugetării asupra actului poetic, este incredibilă: celebrele Caiete, 261 la număr, însumează 26.600 de pagini, în ediția facsimilată, apărută în Franța, în 29 de volume. Este rodul unei cercetări obstinate, îndelungi, răstimp în care Paul Valéry nu a mai scris
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
prima ironie: "Ca printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei catastrofe logice și îmbrăcate în haina unui jargon stilistic de o regretabilă originalitate." Execuții din vremurile cele vechi, cum nu se mai găsesc azi... De cu totul alt tratament are parte Blaga, al cărui
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Daniel Cristea-Enache Opera memorialistică a lui E. Lovinescu a fost dispusă de autor în patru volume, apărute pe parcursul unui deceniu: Memorii. 1900-1916, la Editura Cugetarea din București (1931), Memorii. 1916-1930, la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1932), Memorii, III, la Editura Adevărul din București (1937) și , la Editura Contemporană din București (1941). Lovinescu atrage atenția de la bun început asupra dublului aspect, memorialistic și portretistic, al
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
puternice prin însăși directețea și simplitatea lor. Unele rimate, sînt gîndite să coboare situații abstracte în tinda cu familiarități, unde orice își poate da seama ce va să spună predicatorul. Locuri comune, de tipul femeie-floare, sau virtute-poamă frumoasă ancorează aceste cugetări în schema populară, nededată la complicării. Pildele tălmăcite sînt, în felul lor, niște parabole, din care Iordache Golescu extrage un sens destul de evident, însă util pentru a pune la locul ei câte o întorsătură de frază pe care, trecându-i
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
de tumultoasa perioada a expansiunii turcești către sud-estul și centrul Europei. M-am așezat la masa de scris și am pus, mai întai, mâna pe condei pentru a fixa titlul cărții. Nu mi-a fost greu, fiindcă prin sertarele lăcașului cugetării mi-a venit ca un obiect teleghidat ideea titlului lucrării de față. M am gândit la grandoarea militară și politică a acestor conducători otomani și la viziunilor lor expansioniste, totul decurgând apoi de la sine. Las cititorilor plăcerea de a fi
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
psiho-pedagogice, îmbrăcând însă forme diverse de expresie literară. În Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și a educației, în care experiența didactică a autorului se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de spini), una dintre secțiunile din Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite și uzând de logica modalităților categoricului și apodicticului. Cum spuneam în recenzia la volumul Stropi de înțelepciune, aforismul nu este la îndemâna oricărui scriitor. El presupune îmbinarea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
filosofie practică”, diferită de „filosofia teoretică” sau metafizică, acea știință supremă (sophia) având ca obiect cunoașterea lucrurilor eterne și neschimbătoare . În spațiul filosofiei practice s-au exersat, în funcție de evoluția sinusoidală a raportului dintre cele două forme de filosofare, maeștri ai cugetării din diferite timpuri, dintre care mulți au practicat acest gen literar care este aforismul. Cicero, Seneca, Marc Aureliu, Erasmus din Rotterdam, La Rochefoucauld, Montaigne, Montesquieu, Pascal, J.J. Rousseau sau Nietzsche sunt doar câteva nume reprezentative. Prin maximele și aforismele lor
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fapt pentru care, în perioada secolelor XVII - XVIII, erau numiți „moraliști”. Prin cartea Gânduri diamantine, scrisă în numele înțelepciunii, Vasile Fetescu face din plin dovada calităților despre care vorbeam, pășind în cercul magic al „moraliștilor”. În cele peste 1300 de aforisme, cugetări și gânduri, distribuite relativ egal în ambele cărți, domnia sa ne convinge prin limpezimea și concizia exprimării, prin densitatea gândului și lărgimea cuprinderii. Se regăsește aici aproape întreaga arie tematică a vieții umane: copilăria, tinerețea și bătrânețea, personalitatea și morala, dragostea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]