5,380 matches
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ Autor: Gabriela Ana Balan Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un singur cuvânt ne poate izbăvi de tot greul și durerea vieții: cuvântul IUBIRE.″ (Sofocle) Zi de toamnă târzie cu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
-i nimic, sare el și șterge repede cu prosoape de hârtie micainundație. - Scuze, scuze! spune ea și își duce mâna la tâmplă, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva foare important... am botezat macheta de la tine, i-am spus „Cuibul visurilor”. Râde usor...cu gura cu buze pline, ispititoare...Și atunci mâinile lor se ating pentru prima dată și fiorii îi cuprind instantaneu. Poate că își amintesc amândoi citatul lui Stendhal “Cea mai mare fericire pe care o conferă dragostea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
unul pe celălalt după căutări atemporale, dar într-o regăsire eternă. - Te iubesc Ștefania! rostește el fericit. - Și eu te iubesc puiul meu, răspunde ea transfigurată de emoții. Și îmbrățișările celor doi însetați de iubire continuă, continuă...poate veșnic în „Cuibul visurilor” , chiar a lor, și numai a lor. Autor, Marinel GÎLCĂ Referință Bibliografică: Cuibul Visurilor, de Marinel GÎLCĂ / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
rostește el fericit. - Și eu te iubesc puiul meu, răspunde ea transfigurată de emoții. Și îmbrățișările celor doi însetați de iubire continuă, continuă...poate veșnic în „Cuibul visurilor” , chiar a lor, și numai a lor. Autor, Marinel GÎLCĂ Referință Bibliografică: Cuibul Visurilor, de Marinel GÎLCĂ / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
lovește pământul de sub picioare. Că anotimp se-nnoiește cu explozie de floare. La viață să se trezească insecte din hibernare, pe cărări lungi să pornească, grăbite după mâncare. Păsări înapoi să vină din meleaguri însorite, să-și refacă sub streașină, cuiburile regăsite. Cine-n astă zi muncește, scump va plăti păcatele că, prin boală pătimește. Zăcând patruzeci de zile. Nu se spală, nu se coase, nu se țese, nu se toarce că, șarpe de lângă case, pagubă-n vite-i va face
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1425766807.html [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
tata să nu fie supărat... Știi bine că n-aveam nimic pe masă Iată motivul, pentru care am plecat Nu plânge mamă, dacă ți-a zburat odorul Iar tatii sper, că n-o să-i pară rău Se va întoarce,-n cuibul său feciorul Când îl va părăsi norocul său Nu plânge mamă, că trecu' amar de vreme Iar tata să nu stea mereu mâhnit Eu am plecat, să scap de trei dileme Și ca să aflu, dacă sunt iubit Nu plânge mamă
NU PLÂNGE, MAMĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1471103303.html [Corola-blog/BlogPost/373827_a_375156]
-
Strofe > Delicatete > POEM DE PĂMÂNT Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1366 din 27 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Azi te-am strigat... în gând...de mii de ori... Nu ai venit...Mă-ntreb oare de ce Încă mi-ești cuib de rouă și mă dori, De ce-mi opresc povestea și cu ce Am să rămân după ce-am să arunc Balastul altui zbor ce l-am ratat? Îngrop nedumerirea mai adânc În malul unui vers ce s-a surpat
POEM DE PĂMÂNT de AURA POPA în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aura_popa_1411798351.html [Corola-blog/BlogPost/373822_a_375151]
-
stea/ prin altă stea./ Numele acest/ are în el ceva amețitor de adânc -/ e ca și cum te-ai uita/ în oglinda unei fântâni,/ prin altă fântână./ Numele-acest/ e ca streșina casei noastre -/ pe fiecare literă a lui/ rândunica își poate clădi/ cuib de lut. Lili Bobu Cu lanțul de rouă la glezne, prin iarba verde de acasă, ați cuprins sfințenia ființei, a obârșiei, a casei ,,văduve și triste de pe margine de Prut”, în metafora ,,verdelui ce ne vede”. Lumea satului, ,,picurat alb
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
dăinui, atâta timp, cât va exista poezia. Opera durată și durută, sfidând ,,păienjenișul sârmei ghimpate”, citind lumea prin prisma suferinței basarabene, iradiind candoare, o lirică trainică, sub cupola adevărului, este ceea ce ne va rămâne. O lume clădită din frunze, din cuiburi de păsări, din ierburi și din dulcile vetre. Mai bună, mai frumoasă, mai accesibilă, mai umană. Și acolo, deasupra bolții Luminii, veți dantela noi versuri, senine și neliniștite deopotrivă, resacralizând lumea. Grigore Vieru Mare ești, moarte,/ Dar singură, tu./ Eu
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Acasa > Cultural > Traditii > NEDEIA MOCĂNEASCĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului NEDEIA MOCĂNEASCĂ Voinești, județul Covasna, un cuib de rai, situat în inima vechii Dacii, se remarcă prin aerul tămăduitor, puternic încărcat în ioni negativi, prin obiective turistice, precum: Biserica „Sfântul Nicolae”, Expoziția documentară a episcopului Iustinian Teculescu, fiu al satului, cu o bogată activitate religioasă, culturală, istorică
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1437330296.html [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
Școlii Normale Vasile Lupu, al treilea dintre cei 94 de absolvenți pe centru și primul pe școală, cu media 8,37 la examenul de capacitate pentru învățători. Doamne, cum mai trecuse timpul! La vârsta lui, mulți încă nu zburaseră de la cuib, el avusese un destin aparte, trecuse de la copilărie la maturitate deodată, fără să-și dea seama. Se-ntreba ce-or mai fi făcând ai lui, mama și tata? *** Pe drumul plin de praf, umbra i se proiecta ciudat din cauza borurilor
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
zbor au irosit În căutări arzânde. Peste brume Am alergat desculță. Am fugit Și-nspre lumină și-nspre întuneric, Și-nspre apus și înspre răsărit. Prin vălul ceții diafan, eteric Sau prin cuprinsul gândului trudit Mi-am desenat cărări de întâmplare. Și-n cuib de disperare-am ațipit! Munți am mutat. Și-am răsturnat și-o mare Da’-n nicio zare nu te-am mai găsit! În tălpi am iarăși spini de resemnare Îmi e atât de frig și-am obosit M-ai blestemat
CĂUTĂRI ARZÂNDE de AURA POPA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1400729613.html [Corola-blog/BlogPost/383740_a_385069]
-
Zacetania, Stratenia etc.) era pețitorul și nașul animalelor, cel ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Exista credința că în această zi și păsările nemigratoare se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau și începeau să-și construiască cuiburile. Cu timpul, de la păsări, obiceiul a fost preluat și de către oameni, Dragobetele ajungând să fie considerat zeitate ce ocrotește iubirea și poartă noroc îndrăgostiților. Motivațiile preluării, au fost profunde, întrucât păsările erau privite ca mesageri ai zeilor, cuvântul grecesc pasăre
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatoare_a_iubirii_la_rom_stefan_lucian_muresanu_1361854401.html [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
din treaptă-n treaptă Învârte roțile de mori, Pârâul apele-și îndreaptă Și-ajunge pân’ la urmă-n mări. Se scurge apa pe sub punte Scăldând colina înverzită, Lansând suspine tot mai multe Și marea muge însorită. Este-o întreagă feerie Cuibul Reginei liniștit, Grădina e natură vie Și-n răsărit și-n asfințit. Ionel GRECU Referință Bibliografică: BALCIC, GURĂ DE RAI / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel
BALCIC, GURĂ DE RAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/ionel_grecu_1436777693.html [Corola-blog/BlogPost/384472_a_385801]
-
Apoi și-aruncă straiele de gheață Zâmbește satul, vino, primăvară! Ce dor ne-a fost de un crâmpei de viață Pe ramuri ninge abundent cu floare Culori renasc în crânguri și ponoare Sublima vrajă-n muguri ne răsfață. La streșini cuiburi noi de rândunele Pădurile-nverzesc, e primăvară Răzbat din iarba verde menestrele Pe-o frunz-un greier.. cântă la chitară. CASA CU PRAG DE VISE Din liniștea adâncă țesută lin de astre Cu sufletul o floare, plin de tăceri divine Și
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_parfum_s_paula_diana_handra_1365336789.html [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
A treia Carte A întâlnirilor „, 2009, Editura Astra, Deva, „Primul Cocor”, un volum colectiv de Haiku, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009 Aripi niciunde- doar culori estompate și niciun sunet. Stea în cădere- zgomotul pietrelor în prăpastie. Nici urmă de zbor- în cuibul părăsit doar razele lunii. Alb nemărginit- șiruri de urme de pași și nicio umbră. Foșnet când și când- printre ramuri de măslin pâlpâie-o stea. Apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia. Cireș dezgolit- între crengi și
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_djamal_mahmoud.html [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
Românie plâng și plângi Fără lacrimi și te frângi De durerea dorului Și lacrima poporului... Românie paradis, Din mirificul tău vis Te-au întors, te-au deturnat În coșmarul de păcat... Românie țip și țipi Fără vlagă în aripi, Fără cuib și mal în zbor, Fără nici un viitor... Românie pom ales, Te-au bătut și te-au cules, Crengile ți-au scuturat, Roadele ți le-au furat... Românie pier și pieri Cum pier stelele pe cer, Cum pier frunzele pe ram
ROMÂNIE PLÂNG ŞI PLÂNGI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Romanie_plang_si_plangi_romeo_tarhon_1345611461.html [Corola-blog/BlogPost/355135_a_356464]
-
prin simplitatea lor, ea ar renaște, tocmai din rădăcinile acestor cuvinte care sunt semințele pline de miez bun și dulce, pline de suc ale frumuseții și bunătății divine. Așadar, să ne păstrăm speranța, nu e totul pierdut. Din frunze, din cuiburi de păsări, din ierburi și din dulcile vetre, poetul poate clădi o altă lume. Mai bună, mai frumoasă, mai accesibilă, mai umană. Și Nicolae Suciu și-a exprimat dragostea și admirația pentru poetul-frate în eseul: „Grigore Vieru și o poezie
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
poet, bă, grozav poet!” a murmurat moșul, cu religiozitate-n glas, semn că-i înțelesese mesajul. Mai târziu am aflat că Ion Creangă, prietenul Marelui Poet, îi spunea ”bădia Mihai”. Bădie!..Ce cuvânt cald, mângâietor, fără consoane scrâșnitoare!..Ca un cuib de păsărele cu puf moale... Aș fi vrut și eu să-i spun tot așa: „Bădia Eminescu!” Să-i pregătesc în suflet acest cuib, în care să-l odihnesc atunci când tristețea și frigul cosmic îl cuprinde în zborul prin Universul
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1452680388.html [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
Marelui Poet, îi spunea ”bădia Mihai”. Bădie!..Ce cuvânt cald, mângâietor, fără consoane scrâșnitoare!..Ca un cuib de păsărele cu puf moale... Aș fi vrut și eu să-i spun tot așa: „Bădia Eminescu!” Să-i pregătesc în suflet acest cuib, în care să-l odihnesc atunci când tristețea și frigul cosmic îl cuprinde în zborul prin Universul nemuririi sale. Dar l-am văzut străbătând ca fulgerul prin Veșnicie, așa cum este, „nemuritor și rece”, însă, foarte trist și mânios. L-am întrebat
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1452680388.html [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
Pe suprafața apei nu se desena nici măcar un cerculeț. Din când în când, se vedeau rotocoalele unde sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupază zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Picnicul_stan_virgil_1388844498.html [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
zi și noapte căci simt că mă leagă de tine. - Bine! Apoi șoptind la ureche drăgăstos: Îți voi lua un set în care pe fiecare este scrisă ziua săptămânii. Și chiar devii orășeancă purtând-ul. Se cheamă chiloței. Vor apăra cuibul puilor noștri după ce păsărica va zbura. - Tocmai intuiam că atât timp cât îi port sunt legată de tine. Dar de ce nu mi-a spus mămica acest amănunt? - Așa ceva nu se spune. Nu permite pudicitatea. Este ceva normal similar cu sfiala dar se
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429781884.html [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
băiatul lor cel mare, și le-a plăcut enorm peisajul de acolo!” Între cele două familii se legase o prietenie trainică, în care pe prim plan erau puse sinceritatea și respectul și-n care falsitatea nu și-a făcut niciodată cuib. De altfel, Radu avea un dar aparte prin care reușea să-și atragă prietenii, să mențină prieteniile și să le facă durabile. Visul unui irlandez: “Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, m-aș naște român!“ “Radu Bumbaru era
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX by http://balabanesti.net/2012/02/22/exilul-romanesc-la-mijloc-de-secol-xx-11/ [Corola-blog/BlogPost/339923_a_341252]
-
pe linia Siretului cu armata germană și cea austro-ungară invadatoare, zidurile mănăstirii s-au prăbușit din cauza obuzelor de tun. Din mijlocul curții vedeam rândunelele, lăstunii, vrăbii și porumbei sălbateci ce zburdau jucăuș dintr-o parte în alta sau intrau în cuiburile lor ca într-un buzunar. Zbenguiala lor întovărășită de ciripitul vesel și muzical ne introducea parcă în atmosfera de veselie cerească înainte de începerea slujbei. Un preot și vreo doi călugări traversă curtea aproape pustie spre mănăstire. Un altul, plecă dintr-
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1403613887.html [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
grabă, perechea își îndruma pașii pe strada ce ducea la casa în care Mircea stătea în gazdă. Printre norii ce acopereau majoritatea cerului, din când în când luna își făcea apariția, zâmbind șăgalnic, luminând cărarea celor doi îndrăgostiți, spre un cuib promițător al nebuniilor nocturne. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II Banchetul / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391156315.html [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]