345 matches
-
de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre pe marginea prispei... Pe la vremea amiezii, când Anuca a fost la mătușa Domnica, a găsit-o plângând... Fănuță, cel mai mare dintre
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri. Hai! Veniți! și-o să vedeți. și o să afle și lumea. Toată omenirea o să afle, și-o să se minuneze. Da, domnule, tocmai la noi, cuibar de spionaj! Mare belea pe capul nostru! Da, domnule, mare, o să vedeți și-o să vă minunați. Hai. Repede! Câteva zile mai târziu, presa vremii a fost invadată cu știre de zenzație. Schimbălău și Schimbălete și-au mutat birourile afară, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a pierdutului Eden, măcar în cuibarul gândului, acolo unde se surpă durerea, tăcerea, visarea, / Cum lemnul se surpă în trupul unei viori. 2. Zăpada timpurie Cel care scrie astăzi sonete poate părea temerar și /sau inconștient, având în vedere dificultatea și responsabilitatea pe care și le
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți de fecioară..., însă împlinirea dorită e posibilă doar în vis, fiindcă acolo înrudirea cu sacrul e mai clară: Mă împlinești ca mierea în cuibar de ceară... O ordine astrală se împletește pe parcursul versurilor cu ordinea umană, o influențează sau, paradoxal, pare a o lua drept model, când aceasta din urmă e dominată de iubire, definită în multe feluri în volumul de față: Iubirea-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Iașilor va continua până în ultimul poem intitulat ,, Ca vinul de când lumea" și în care poetul își face „autocritica": Sunt un rău cu mari drepturi la viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar", încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei întoarce/ Niciodată vei muri!" Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpă, face atmosfera terapeutică, transformă viața în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face ca taurul să arunce țărâna pe spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu ordin să zgândărim în cuibarul de viespii, putem avea ghinionul să fim înțepați rău de tot. Cum s-ar zice, tu ai scăpat de tăvăleală. Numai că pentru asta am plătit un preț prea mare. Mai bine nu scăpam, dar rămâneam întreg. Așa însă, cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
matcă. Nu, o cheamă zugravul, nu-i decît un ropot de vară, Mărie, un firicel de rîu, un izvor de izvorel. Poți să-l treci". Ploaia de gheață nu mai contenește, Măriei îi plesnesc sînii de frig, ca ouăle din cuibar. "O să-ți fie bine, Mărie, îl aude pe zugrav, mai c-a stat vijelia, abia burează, vino, e senin". Vîntul sau dorul-dor o saltă deasupra apei și Măria ajunge. Știe ce-o așteaptă. Se lasă așezată pe zid: "Așa, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn, prapurii o luară înainte, apoi Iadeș răsuci, ca un derviș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
suferință. Iov devine simbolul suferinței, el nu poate nici să moară, nici să trăiască. Suferința este cumplită, ea ne amintește de Blaga, poetul este ca și el "numai tină și rană". Învățat cu rănile, ni se mărturisește că ar avea cuibar corcit cu șerpi pe coapsă și corbii vineți îi sărută pieptul. Uitat în suferință, ca și Iov, părăsit de Dumnezeu, poetul exclamă: Fiind acum părăsit de tine,/ De ce-mi dai cicatricea în loc de rană,/ Doamne/ de ce mă lași pământului vulgar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
meu natura / se făcu un cerc dea dura, / Când mai larg, când mai aproape, / ca o strângere de ape. Metafora cercului dea dura amintește limbajul arghezian, în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
O dată foarte importantă a iudeo-creștinismului a fost pe la mijlocul secolului ll cînd gnosticului Valentin iau lipsit cîteva voturi ca să ocupe funcția de episcop al Romei. Dacă ar fi reușit în acțiunea lui și ar fi îndepărtat șărpăria ivriților ce colcăia în cuibarul Satanei din Roma, iar de atunci nu s-ar mai fi vorbit niciodată de Tora și Talmud ci numai de Biblia ca scriere sacră a creștinismului arimin, mitrais- mului sau ariminismului iar mozaicii cu toate revelațiile lor îndrăcite sigur erau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi sângeni să-i căsăpească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de soare": "Dimineață m-am sculat, / Pe obraz m-a spălat, / La biserică m-am gătat, / La icoane m-am închinat, / Lui Dumnezeu m-am rugat, / La biserică-am plecat / Pân` nu era popa-n altar, / Nici pasărea sculată pe cuibar, / Pe bură nescuturată / Și pe cale necălcată. / Cum am mers și cum m-am dus, / La bisercă-am ajuns, / În biserică-am intrat, / La icoane m-am închinat. / Bărbații, cum m-o zărit, / Unul la altul o ochit, / Femeile s-o cotit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
traiului de zi cu zi: "în ziua de lasatul săcului de postul mare, numaidecât se mănâncă ou, ca să-ți pară postul ușor"; "când pornesc la arat, pun înaintea boilor un ou, ca să nu li se pară greu aratul. Alții pun cuibarele sau ouă clocite, să se sfarme ușor bulgării, cum se sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele galben"; Oul cel întâi e bine să-l mănânci, că te întărești
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care se uită așa de des el cu viclean dispreț. Unul din cele mai clare efecte ale războiului a fost o strașnică pornire de țărănizare a Europei. Și țara cea mai perturbată și mai gata la orice este astăzi Rusia, cuibarul prin excelență rural, uriaș și, haotic" (P.Z.). Al doilea război mondial a împins jumătate de Europă în malaxorul bolșevic, stricător al vieții urbane. Războiul Rece s-a sfîrșit, cel puțin în această parte de lume, dar multe din observațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca să caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să le vie bieților de oameni să-și ia lumea-n cap, și nu alta!" (Ioan Slavici, Spaima
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Andrei ne jucăm în trei. Pe-un bilet de teatru Vrem să intrăm patru. În vitrină-s cinci Rotunjoare mingi. Șase oi lățoase Are unchiul tase. Am în pungă șapte biscuiți cu lapte. Tata taie-n opt pepenele copt În cuibar sunt ouă zilnic câte nouă. Eu adun încet zece în caiet. Săptămâna florilor de Elenă Dragoș Luni, în grădiniță mea, S-a ivit o viorea. Marți a răsărit bujorul Căruia-i dusesem dorul... Miercuri vine garofița, Scânteindu-și cununița. Joi
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Viața românească. Aici, poetul publică trei poezii: Secera, La cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe „mărunțișurile vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea mea adâncă, Uit că oul se mănâncă Și mă uit, mărire ție! Ca la o minunăție. Ăsta-i oul de găină? Ăsta-i ochiul pe slănină? Asta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]