KorAP: Find »[drukola/base=cuier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...36 >

882 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820

ori încă să îndrăznesc să iau altceva decât leanca mea, asta care-o vedeți pe mine... Să fie cât se poate de clar... Și, în timp ce studentul Ciornei explica și gesticula, iar Moscovici se uita năuc, nedumerit, când la raglanul din cuier, când la cel cu care era îmbrăcat cel ce fusese presupus a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și ținând sub braț paltonul nou, raiat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și ținând sub braț paltonul nou, raiat, bleumarin, gros și frumos al lui Moscovici: Domnule profesor zice Timofte paltonul dumneavoastră era în cuier la catedră. Însă domnul asistent Stoica Laurențiu, care terminase examenul și-ncerca să plece acasă, umbla ca un leu în cușcă, și se tot întreba: Unde mi-o fi raglanul meu? Că doar aici l-am lăsat, astă dimineață, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
la catedră. Însă domnul asistent Stoica Laurențiu, care terminase examenul și-ncerca să plece acasă, umbla ca un leu în cușcă, și se tot întreba: Unde mi-o fi raglanul meu? Că doar aici l-am lăsat, astă dimineață, în cuier?" Lectorul Ienceanu începu să râdă cu gura până la urechi și spuse încetișor: Ei, domnule profesor... se vede treaba că astă dimineață, când ați venit spre sala de examen, erați oleacă distrat. Și ați luat, din greșeală, raglanul colegului mai tânăr

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
margini aluatul era copt, bine rumenit, iar în mijloc brânza fierbea, făcând broboane de clocot. Bărbatul avea lângă vatră o căldare cu apă limpede, în care pluteau încă vii răcușori, melcușori și tot felul de vietăți oceanice. Luă dintr-un cuier un fel de polonic mare, găurit; îl introduse în căldare și pescui ca un pumn de gângănii oceanice pe care apoi le presără și răsfiră, în mod egal, în brânza clocotindă din mijloc; unele din acestea se înecară pe loc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
și nu credeam că o să-mi fie, cândva, oaspete acasă. L-am urmat. Am intrat prima oară în garsoniera lui de la parter. Am pătruns mai întâi într-un holișor lung care da direct în sufragerie. La capătul holișorului avea un cuier de perete, iar în partea opusă, în stânga, două ușițe în perete închideau o debara interioară. În sufragerie, pe peretele dinspre miază-noapte, se aflau, de sus până jos, rafturi. Rafturi ticsite cu cărți. Cele mai multe erau noi. În românește. Dar și în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
neterminate. Era, însă, bine compartimentată. Din stradă, o alee pietruită și străjuită de două ronduri de flori ducea spre pragul casei, format din cinci trepte de piatră semicirculare. Urcându-le, dădeai într-un hol pătrat, mare, cu glasvand, cu un cuier lung lângă perete și două uși. Prima, în stânga, intra în sufragerie. Din sufragerie se intra în alte două camere, în continuare. Ușa de-a doua, din holul de la intrare, era drept în mijloc și conducea într-o bucătărie mare, dreptunghiulară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme." Să vii, Ileană, duminică la biserică, ai auzit? Duminică, la sfîrșitul slujbei, după predica despre binefacerile colectivizării, cînd țăranii începeau să se foiască, să-și ia pălăriile din cuierele de pe pereți iar femeile, aflate în pronaos, ieșeau, știind că le vor aduce acasă bărbații nafură într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii din portmoneu și să-i arunce Paulei între ochi, dar își amintește că a cheltuit jumătate din ei, așa că se oprește lîngă telefon: Am să mă duc! Anulează tu comanda cu Sălcii. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată chelnerul spre bani ajunge de două mici. Fie, totuși, cum zici. Cu o întrebare însă: face chelnerul un semn discret să se retragă spre capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cuvînt măcar, va scoate bani de pe cec, atît cît să-i ajungă pentru a depune taxa de divorț, după care va pleca la mama ei, să stea împreună cu copilul și să lucreze la dispensarul din comună. Radu aruncă prosopul pe cuier, își îmbracă bluza și pleacă spre cabinet. Să nu fii supărat c-am redeschis-o eu, îi spune doctorul Runca, ajungîndu-l pe culoar -, dar nu credeam că mai vii azi... Altfel, nu mă amestecam. Chirurgul șef, bătrînul Tudoriu, care stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aflată în magazin, l-au urmărit tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-o parte draperia de pluș verde. Rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia și o agață în cuierul de pe ușă, plecîndu-și cu plăcere obrazul în ea, răscolit de parfumul ușor perceptibil. "Maria Săteanu!" gîndește el, înfiorat profund, cum numai în adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a fetei cu care este el prieten, soție a consăteanului și prietenului său, ar trebui să știe să se comporte ca un om civilizat, Da, cînd i se spune clar pentru ce a fost deranjat răspunde Mihai tăios, îndreptîndu-se spre cuier, de unde ia blana Mariei și i-o aduce: Te rog, poate te grăbești. Mă dai afară deci pufnește Maria într-un surîs scurt, ridicîndu-se din fotoliu. Același gest ca al eroului din piesa ta. Gide spunea, parcă: "Cei mai profilici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clatină Maria din cap afirmativ, pierzîndu-și privirea în jos. Mi s-a părut că am avut doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier, apoi, tăcut, cu privirea nehotărîtă, mai mult spre fereastra acoperită cu draperia de pluș, se lipește de pat și se așază pe marginea din fier, așteptînd, simțind că Maria va spune mai multe. Cîndva, o aude după un timp lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prieten și are locurile șase-șapte. Înțelegi? Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iasă din sat cu fruntea sus, ca ascensiunea lui să devină rapidă, pînă la situația de acum, cînd prepelițele îi sînt aduse pe tavă, nici măcar nu mai trebuie să umble în contra vîntului. Ești rău! țipă Doina, întorcîndu-se cu fața spre cuier, îndesîndu-și-o în poala hainei sale de blană. Nu vezi decît răul din om, decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun. A plecat de acasă pentru că bunicul... Vă place să judecați numai din punctul vostru de vedere! îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile. Am ajuns în Hereford Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat-o în cuier și am intrat în salon. Focul ardea strălucitor în cămin și toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în care am împins ușa locuinței din Pelham Crescent mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca în cursul acestei misiuni nici să nu dau ochii cu Honor. Am închis ușa după mine și mi-am agățat în cuier haina udă. Plecasem, firește, mult prea devreme din Hereford Square și mersesem pe jos prin ploaie un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea, pe care am uitat-o aici... data trecută... Își vârî ambele umbrele sub braț. Emma stătea în ușa camerei de zi. Îl întrebă: — Mai plouă? — Cred că a încetat. Bine, noapte bună. — Noapte bună. Tom deschise ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
ți-ai tortura animalul. Genul de situații care îl interesează pe N. Rămaseră un timp tăcuți în holul întunecos, Stella șezând pe scări, iar George pe un scaun, lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat, pe care-l cumpăraseră împreună la o licitație, pe vremea când erau logodiți. Vezi, am adus înapoi figurinele netsuke, spuse Stella. George văzu pe polița cuierului micul alai de figuri palide, din fildeș. — Da, într-o zi le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
lângă ușă. Nu stătea cu fața spre Stella, ci spre un vechi cuier victorian, ornamentat, pe care-l cumpăraseră împreună la o licitație, pe vremea când erau logodiți. Vezi, am adus înapoi figurinele netsuke, spuse Stella. George văzu pe polița cuierului micul alai de figuri palide, din fildeș. — Da, într-o zi le-am căutat cu înfrigurare. — Eram convinsă că ai să le cauți. Faptul că le-ai adus înapoi trebuie considerat ca un gest sentimental? Gestul pe care l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Amorsa! Un telefon mobil. Am eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

pliculețul cu figurine. Îi promisese lui Anzalone, despotul dintr-a cincea C, că se vor juca În pauză cu ele. Camilla Fioravanti se săturase să aștepte. Clasa era goală. Ochiul bolnav al lui Kevin se opri asupra gecilor agățate În cuier. Dacă țoapa asta și-ar fi terminat odată predica le-ar fi putut explora buzunarele În căutarea unei fise pe care să o joace la videogame Înainte să se Întoarcă acasă. Apoi Își aminti de petrecere și lăsă totul baltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]