3,235 matches
-
prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ești în stare. Ia contact cu toți profeții, ghicitoarele, bioenergeticienii, cititorii de tarot, tălmăcitorii de vise la care ai acces. Nu am vis, răspunde ea sec. Nu? Atunci e momentul să începi să visezi. Nu-ți mai lua pilulele înainte de culcare, lasă-ți durerile să te copleșească în timpul somnului, să te trezească în coșmaruri, lasă-te să visezi, mai exact, să-ți cunoști visele. Nu trebuie să iei ad litteram tot ce-ți spun, dar trebuie să crezi că este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea ei înseamnă amputarea drapelului ei, ceea ce înseamnă falset și El mă poartă și-mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eram panicat, dar trebuia să găsesc neapărat o cale de-a mă strecura afară. Imediat am început să-mi încropesc un plan de bătaie, n-am mai trecut nici pe la popotă, am sărit și peste jocul de șeptică de dinainte de culcare. M-am băgat în pat îmbrăcat așa cum mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trebui să mergem la ele, zice Curistul, e limpede că nu ne-au observat, deja s-a aglomerat destul de tare. — Ai dreptate, spune Părințelul, simțind niște furnicături în piept, de aceea s-au oprit locului. — Știți ce? Vă trimit la culcare dacă mai bateți cîmpii, începe să se distreze Roja, o femeie poate fi acuzată de orice, cu excepția faptului că nu aude și nu vede. Atunci spuneți-ne dumneavoastră ce să facem, spune Curistul. Ce ar face orice bărbat într o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se pregătește să-l desfacă cu dinții. — Să dorm? îi răspunde Bătrînul, punîndu-și în mișcare scaunul cu rotile, răsturnînd ceva pe jos din greșeală, voi ați putea să mergeți la culcare dacă ați ști că sub nasul vostru se pun la cale ilegalități din astea? — N-avem încotro, dom’ Colonel, spune Tîrnăcop, în ultimele săptămîni ne-am schimbat de nu știu cîte ori vizuina, nenorociții sînt pe urmele noastre. — Și alt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai fusese cum fusese, dar după aceea totul se schimbase, să ia doar exemplul ei încă o dată, și oricît l-ar întoarce pe toate fețele o să ajungă la aceeași concluzie. Oare nu Părințelul venise la ea într-o seară înainte de culcare, pe cînd încă mai împărțeau același pat, și a început să se scuze dacă pe viitor va fi nevoit s-o neglijeze din cauza afacerilor în care intrase și care îi ocupau aproape tot timpul? Frumos din partea lui, n-avea ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care nu se poate explica, recunoaște Roja. Acuma o să încerc să fiu mai atent la detalii, spune. — Așa să faceți, spune Tîrnăcop răspicat. — Promit că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte a ceaiului pe care-l cumpăra alegîndu-l cu grijă de la același Plafar, n-ar fi avut nici o șansă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tâmpito! Să nu mai cânți acest cântec În fața mea pentru că În secunda următoare te trimit la Sauca, Împachetată și fără cap! A fost o clipă de groază pe care nici vinul nu a reușit s-o Îndulcească. Au plecat la culcare. Victor a reușit cu greu să adune ceva bani și după șase luni, ajutat fiind și de prieteni săritori, a ridicat o căsuță cu două camere și În două ape, În care s-au și mutat mai apoi. Vara, Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de gând femeia asta, ce mai vrea de la mine, c-am muncit azi pe rupte!? Făcând un semn discret către Mădălița, Rozalița spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a soției sale nărăvașe: Vai de mine și de mine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
inima ușoară, povestește în versuri ce i întâmplă și așteaptă surâzător aplauzele cititorilor: „Pe casa scării s-a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele.“ (Pesimism) Stilul colocvial îl face să-l imite uneori, involuntar, pe Marin Sorescu: „Nu e adevărat că umblam / dezbrăcat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spus să ne ținem și noi unul de altul, de mâini, și a început să spună tare și clar rugăciunea pe care și noi o spuneam mereu, repede de tot și fără să ne gândim prea mult la ea, înainte de culcare: "Tatăl Nostru"... Dar cum o spunea!... Fiecare cuvânt era rotund și proaspăt, ca și cum atunci îl auzeam prima oară... A spus o dată, încă o dată și încă o dată... Pe măsură ce rostea rugăciunea, lumina opaițului creștea în casă... Când a încetat și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai mult eram cel mai mic. De fapt, nu-l cunoscusem pe tata. Murise la vreo câteva zile după ce mă născusem eu se spune că semănam tare bine cu el. Mama mă mângâia și cum ne săruta pe toți înainte de culcare, când ajungea la mine știam că plângea uneori îi simțeam lacrimile fierbinți pe frunte... Poate că de asta m-a dat la învățătură... sau numai ca să scap de acasă și să nu mă mai vadă stând mereu într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să iasă om din mine". Da' așa, ce eram?!) Ei, da, o ascultam pe mama, fiindcă-mi părea tare rău de ea. Numai într-un plâns o ducea de când murise el. Ne făcea de mâncare, ne spăla, ne ducea la culcare... dar deodată i se umpleau ochii de lacrimi și stătea așa, dusă, nu vedea, n-auzea nimic, puteai să și strigi lângă ea. Pe urmă ne lua la sărutat pe fiecare... Sau nu. Mai ales pe mine mă pocnea, una-două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și-l văd pe tatăl tău. În seara aceea, ne-am uitat amândoi la puntea de raze țesută pe mare, până a apus luna. Am spus pe urmă împreună cu el: "Tatăl nostru, care ești în Ceruri..." și m-am dus la culcare. Nu aveam nevoie să știu cum arată Tatăl nostru, ca să-L pot iubi... Dar prin somn, știam că sunt în brațele Lui și că, oricând, oriunde, sunt acasă fiindcă El e cu mine. Și în brațele Lui se odihneau și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou paginile rupte prin iarbă. Într-o seară, după ce sfârșiră cu cina, iar Mariana îl luă pe copil ca să-l ducă la culcare, Virgil își aprinse o țigară și ieși afară din bucătărie împreună cu tatăl său, așezându-se amândoi pe marginea prispei, ca să mai stea de vorbă ca de la om la om. Spre deosebire de alții, Virgil nu se arătase nemulțumit că tatăl său lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tata aici ? Și cât a stat ? Aici e poveste lungă și încâlcită. O să vă spun tot ce știu, dar nu cred că știu tot. Cei doi prieteni au stat îndelung de vorbă seara pe prispă. Mama s-a dus la culcare după care ei au continuat conversația cu glas scăzut. Nu am auzit tot, dar revenea mereu numele "Teo"; am crezut că este vorba de mama dumneavoastră pentru că era vorba și de o fetiță. O fetiță ? S-a pronunțat vreun nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din raniță un atlas al lumii editat la Petersburg în 1905 și mai multe fascicole dintr-o carte în limba franceză care, puse cap la cap, au reconstituit în parte "Mizerabilii" lui Hugo. A fost greu să îi trimitem la culcare pe copii în seara aceea, Minodora începuse să descifreze cartea, iar Vasili să voiajeze în țări cu contururi și nume ciudate. Noi, cei trei adulți, Marina, Gery (cum îi spuneau copiii lui Gerhard când nu era de față) și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mișcarea anticomunistă a "intelighenției". Îi mai trăia doar mama, foarte suferindă, fostă profesoară de franceză. Despre Gerhard am aflat doar că și tatăl lui fusese medic în Frankfurt, unde aveau o clinică. În fine, am decis copiii să meargă la culcare și când ne-am ridicat și noi, pentru o dată cu sufletele îmbălsămate de o atmosferă pașnică, am simțit că nu suntem singuri. Cu pași furișați s-a apropiat de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceva mai blânzi și cu mască umană pe niște fețe hidoase. * * * Măi Georgică nene, ia să-mi spui tu mie ce tot scrii atâta și ștergi până în miez de noapte în sala de lectură? Că te-am văzut plecând la culcare printre ultimii. Nimica toată, colega... Simple exerciții de retroversiune româno-germană. Și pentru atâta lucru îți sacrifici bună parte din noapte? Nu-i păcat? Nicidecum, că maniera asta de lucru îmi înlesnește însușirea la un nivel superior a ambelor limbi. Metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
meu drag, foarte drag, nea Onuț... Trecuse bine de miezul nopții când, în țarcul No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te culcă"! Puteam să cânt acolo trei nopți și trei zile, fără ca nimeni să-mi spună ceva. În noaptea aceea am priceput că și tăcerile pot iubi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu și Angi vorbeam orice, se simțea acum o oarecare răceală. Nu prea mai stăteam nici în bucătăria mare, nici în salon. Și când se întâmpla să ne întâlnim, nu aduceam absolut niciodată vorba despre Amèlie. Ne mai duceam la culcare împreună, eu într-un dormitor, el în camera de vis-à-vis, ne spuneam "Somn ușor" și "Vise plăcute" și ne sărutam pe obraz stânjeniți de plăcerea ce o simțeam, și încăperea era prea mare, în ciuda faptului că dormitoarele erau relativ mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe Angi la o parte, îi dădu ceva și, când intrai în casă, Angi îmi veni în întâmpinare cu o cutie cu un trandafir roșu. Era noapte și numai Emilian mai era treaz când venirăm, dar și acesta dispăru la culcare. În noapte se vedea acel trandafir roșu, parcă ar fi avut o lumină în interior ce îi dădea o aureolă aparte. Când îl luai, lumina mă înconjură și pe mine. Iar când Angi îmi dădu ușor părul la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
această dată, ne lăsasem mâinile să ne pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și apoi mângâierile avură ca scop să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am dus la culcare când eu îi șoptii: Mi-e somn. Să mergem! Deși pentru o clipă vrusei s-o rup la fugă pe scări, nu mă îndurai să-l las singur, mai bine zis să fiu singură, și astfel am urcat sus împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]