1,106 matches
-
sensul dorit de el. Mai făcu o încercare. — Bărbații sînt niște plăcinte care se coc și se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pământul lui Zoroastru. Mulțumirile mele Alinei Gabriela Dumitrescu, lui Amir Heidarkhodae, antropologului Alexandru Bălășescu, medicului primar oftalmolog Elena Pintilei și tuturor prietenilor din Iran pe care, dintr-un motiv sau altul, nu-i pot menționa. Daniela Zeca-Buzura septembrie 2012 Rămăsese culcat și tristețea îi stătea deasupra, ca uleiul pe apă. De când orbise, își lăsase plete și barbă, arăta ca un Christ în vârstă. Vara, purta un caftan auriu de culoarea spicului. Se-ntâmpla ca Godun să fie întrebat: Chiriașul tău din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată îi făcea umbră. Era Zet cu Veterinara, care îl privea stând în șa, așa cum nu îl mai privise vreodată. Era încă devreme și își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mișcătoare se adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi, lungi, Sboară razele ca dungi. Iar Mușatin stând culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
chit de flori După dânsa stai să mori. Ah, leliță, lelișoară, Tu - ai fi bună domnișoară - De ți-ai face pat - afară Eu m-aș face-un vânt de vară Ș-aș veni la tin-odată Să te văd cum ești culcată, Cu fața cătră perete 144 {EminescuOpVI 145} Cu gura friptă de sete. Eu gura ț-aș săruta Inima ți-aș stâmpăra. 28 Colo-n jos pe lângă Tisă, Mândra mea mere destinsă Prin ierbuța pîn-în brâu Ținând murguțul de frâu. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare Zace badiul de lingoare Cu mândruța la picioare, Ce-l tot roagă să se scoale. -Mori, bădiță, ori te scoală, Nu-mi mai da și mie boală, Că de când te cot mereu Știe Domnul Dumnezeu; De când stai sub fag culcat M-am urât, m-am săturat Paturile așternând, Perinele tot mutând Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare. - Mândro, mândrulița mea, Eu atuncea m-oi scula Când tu mie mi-i aduce: Apă rece din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de suferit mult, fiind încadrate unele persoane necorespunzătoare, în locul celor capabile. Redau câteva cazuri. Într-una din zile, în miez de noapte, subofițerul din paza generală, Grigore, în timp ce era în serviciu, prin localitatea Făurei a găsit în șanț un om culcat pe care l-a considerat mort și a raportat șefului din raion acest lucru. - Tovarășe Comandant, am gășit un cadavru într-un an, de pe strada Cerealelor, în apropiere de abator. Dar comandantul, tânăr ofițer, Hrițcu Constantin l-a întrebat amănunte
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
A UIMIT PE TARROU, ATUNCI CÂND L-A ÎNTÂLNIT DUPĂ-AMIAZĂ. ― Nu merge ? l-a întrebat Tarrou. \ Tot luând-o de la cap... spune Rambert Și și-a reînnoit invitația. Seara, când cei doi bărbați au intrat în odaia lui Rambert, acesta stătea culcat. S-a ridicat și a umplut paharele pe care le pregătise. Rieux, luîndu-l pe al lui, a întrebat dacă lucrurile erau pe calea cea bună. Ziaristul a răspuns că făcuse din nou un ocol complet, că ajunsese la același punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou, asta nu înseamnă nimic. Știi, ca și mine, că apare ameliorarea matinală. Tarrou confirmă. \ MULȚUMESC, SPUNE EL. RĂSPUNDE-MI TOTDEAUNA EXACT. Rieux se așează la picioarele patului. Simțea aproape de el picioarele bolnavului, lungi și țepene, asemănătoare membrelor unei statui culcate. Tarrou respira mai tare. \ Febra o să reînceapă, nu-i așa, Rieux? spune el gâfâind. Da, dar la prânz vom ști. TARROU ÎNCHIDE OCHII, PĂRÂND SĂ-ȘI ADUNE FORȚELE. O EXPRESIE DE OBOSEALĂ SE CITEA PE TRĂSĂTURILE LUI. AȘTEPTA URCAREA FEBREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
picioarele i se vor transforma în niște cioturi însângerate. Ignatius se așeză cu greu pe scările laterale ale catedralei. Greutatea sporită din ultimul timp și balonarea cauzată de valva care nu funcționa cum trebuie făcea incomodă orice poziție în afară de statul culcat sau în picioare. Scoțându-și cizmele, începu să-și examineze tălpile mari ca niște lespezi. — O, Doamne, exclamă o voce de deasupra lui Ignatius. Pe cine văd eu aici? Am venit să mă uit la expoziția asta îngrozitoare și nasoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în dreptul fotografiei mamei ei, spuse: — Ei, cum îți place asta, fetițo? Cum îți place felu’ în care s-a descurcat nepotu’ tău, Angelo? Îți place, drăguțo? Arătă spre altă fotografie. Și cum îți place smintitu’ de băiat a bietei Irene, culcat jos în rigolă ca o balenă adusă de apă? Nu-i așa că-i trist? De data asta, Irene trebe să-l ia și să-l închidă undeva pe băiat. Crezi că se-nsoară vrun bărbat cu ea dacă trântoru’ ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i chiar așa de psihopat. Până și un individ ca idealistul ăsta poate să-și bată joc de tine. Domnul Levy privi cele două femei, pasărea și portarul care rânjea. — Unde este? Nu văd nici un idealist. Domnul Levy arătă vaca culcată jos în stradă. Ăsta-i el? În rigolă? Ce tragic! Amețit, beat, neajutorat, pus la index de pe acum. Notează-ți-l în carte, alături de domnișoara Trixie și de mine. O altă viață pe care ai distrus-o. — O pasăre l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trimis Îndărăt Însoțit de un infirmier Înarmat pînă-n dinți - dacă nu mă Înșel, avea o cartușieră plină cu seringi care m-a propulsat cît ai bate din palme spre patul meu, unde am fost silit să mă Întind imediat, poziția culcată fiind singura formă de activitate pe care o tolerau paznicii mei. I-am regăsit pe Troll și pe amorezul Sheilei cu o plăcere În care interesul sociologic se estompa spre a lăsa locul unui soi de afectivitate smintită. Am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse, oasele proprii și străine, drumurile care veșnic se bifurcă, distanțându-se și pierzându-se unele de altele. Acest grăunte ce răsare la suprafață e o amintire, această depresiune urma rămasă de la un trup culcat. Creierul a întrebat și a cerut, mâna a răspuns și a făcut. Marta a spus-o în alt fel, Deja ai învățat cum se face. Am o afacere între bărbați, azi trebuie să rămâi acasă, îi spuse Cipriano Algor câinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
speranța în ziua de mâine era singura hrană care-i rămăsese în multele ore în care stomacul tânjise după hrană, Găsit n-a cerut, dezinteresat de obligațiile lui de paznic, s-a întins lângă cușcă, vechea înțelepciune spune că trupul culcat suportă multă foame, așteptând, răbdător, ca unul dintre stăpâni să-și dea o palmă peste frunte și să exclame, oh, la naiba, am uitat de câine. Nu e de mirare, odată ce, în zilele acelea, chiar de ei înșiși uitaseră. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poze și afișe puse în rafturi. Tot acolo, caleașca din placaj și cai negri - bijuterie. Caii negri perfect aliniați, caleașca bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra mâinilor, copil jucându-se cu o himeră, fluture cu cap de copil ținându-se de un stâlp. Carmen Mihail, femeie pozitivă, stăpânind. Singura femeie din pușcărie machiată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trei zile, eram în fața atelierului, eram atunci la lăcătușerie-confecții metalice și făceam plase de sârmă, cu o mașină specială, și un alt individ, prietenul lui celălalt, mai mare ca mine, a zis: „Domn’e, tu l-ai bătut pe cutare - culcat, ca în armată“. Dar cum? - eu nu știu, arată-mi tu, dacă-mi place, fac, dacă nu, nu. „Bă, tu faci mișto de mine?“ „Nu, mă nene, arată-mi.“ Și a vrut să dea cu ranga, m-am ferit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la timp, comandanta detașamentului de pionieri a școlii tocmai saluta adunarea, a ținut și un mic discurs, n-am prea fost atent, fiindcă mă uitam la locurile de tragere, păturile întinse pe jos arătau că se va trage din poziția culcat, țintele încă nu erau puse, așa că n-am putut aprecia distanța, între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat și toată lumea a dat onorul și am cântat imnul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
orice speranță de fuziune fiind spulberată de evidența morții materiale, orgoliul și cruzimea nu pot decât să se extindă. În compensație, conchise el În mod surprinzător, același lucru se Întâmplă și cu iubirea. 11 După vizita lui Bruno, Michel rămase culcat două săptămâni Întregi. Într-adevăr, se Întreba el, cum ar putea o societate să supraviețuiască fără religie? Părea dificil chiar și În cazul unui individ. Timp de mai multe zile, contemplă caloriferul aflat În stânga patului. În sezonul rece, țevile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se amuză să-și calculeze consumul zilnic de calorii. În ultimele săptămâni nu măturase, nu călcase, nu Înotase, nu jucase tenis, nici dragoste nu făcuse; singurele trei acțiuni pe care le putea bifa erau următoarele: a sta așezat, a sta culcat, a dormi. Făcând toate calculele, nevoile lui se ridicau la 1.750 de kilocalorii pe zi. Din scrisoarea lui Bruno, reieșea că acesta Înotase mult și făcuse amor. Refăcu calculul cu aceste noi date: nevoile energetice urcau la 2.700
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
explica lucrurile Într‑un mod foarte convenabil. Și Ravelstein cel de azi ar fi adăugat că Voltaire, cel faimos pentru campaniile lui „Ecrasez l'infame!”, Îi ura violent pe evrei. Mai putea fi observată și o altă discordanță fizică. Trupul culcat al lui Ravelstein era uriaș, el măsura doi metri și ceva, iar halatul pe care‑l purta, croit să le ajungă celorlalți pacienți până la glezne, abia de‑i atingea genunchii. Buza lui de jos, mare și cărnoasă, avea o curbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog cu un al doilea eu. Era prea ostenit ca să mai poată gândi și mult prea ostenit ca să adoarmă. Stătea culcat, cu fața în sus și cu ochii în tavan. Prin cap, totuși, îi umblau când gânduri treze, când se țeseau vise, la amurgul cenușiu al conștiinței. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l mai prindea. Liniștea din cameră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de conștiință - cine a mai inventat și sintagma asta? -, ce limpede era totul, aveam gașca mea, nu omoram oameni, nu furam, alergam pe motociclete, nebuni - nu eram nebuni -, ne mai Încăieram cu alții ca noi, culcam fetele care se vroiau culcate, coboram În răstimpuri În barurile de sub pămînt, erau cîteva, un fel de iaduri-raiuri, vroiam să uităm de tot de lumea asta, să nu o mai vedem nici pe fereastră din crîșmele de la suprafață, sub pămînt, tot mai adînc sub beton
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stropeam peste tot... Serile, ne retrăgeam în doi, după stânci, prăjeam pește și cântam la muzicuță. Zgomotele valurilor nu reușeau să acopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: "Ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă ești iubirea mea?" Târziu, adormeam... Despre partea cu culcatul îmi permiteți să nu vă mărturisesc mai mult. 327 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Doamne, m-am gândit, și eu am putut să mă dezbrac în fața unei asemenea femei vreme de șase ani. M-a văzut dezbrăcat! Cum de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea: un cinzec. Privea drojdia veche, o amirosea cu nările hulpave, făcea din ochi nevestei. - Merge... Nu se așeza pe scaun, ca oamenii. El bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în groapă, zicea. Când e vorba să beau un rachiu, barim să-l simt și-n tălpi. Câte nu știa ăsta! Văzuse la viața lui. Oamenii îl chemau la masa lor: - Mă nea Fane, ia vin', mă, de ne mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]