1,806 matches
-
pe mâna femeii - răscruce de drum o libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DULCE COPILARIE Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului MOTTO: Dă-le oamenilor mai mult decât se așteaptă și fă-o în mod plăcut. Eram copil când toamna, după culesul viilor și statul vinului din fiert, venea la tata un consătean care se ocupa printre altele și cu pescuitul pe lacul Tatlageac . Familia mea, în afară de cele opt hectare de pământ agricol, deținea și jumătate de hectar cultivat cu viță de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cu un soi de viță de vie aromat. Strugurele avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță și cantitatea de struguri culeasă din via părintească, aroma era mult mai puternică decât a busuioacei. Despre tata se spunea că avea vinul cel mai bun din comună. El, în fiecare an, înaintea culesului strugurilor, în primul rând, curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
s-a demolat maghernița și au fost alungați de acolo. După două luni, fără să obțină un loc de muncă, el a reușit să plece în Spania, împreună cu alți doi prieteni din fostul grup. A prins câteva săptămâni bune la cules de căpșuni. Nu reușea niciodată să realizeze norma zilnică. El nu era obișnuit să muncească atât de mult și în așa meserie atât de străină de tradițiile etniei sale. A plecat și, cu chiu cu vai, a găsit de lucru
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
măciulie de argint. Dacă n-am bătut-o când trebuia, acum a luat-o razna pe arătură și umbla Noaptea pieziș pe Brazdă lui Novac după cai verzi pe pereți, iar Ziua umblă că Fata-Morgană pe un Câmp Negru la cules de cucuruz din mătase de porumb, via OMG - Monsanto! Dar ce nebună frumoasă, dulce, tristă și fierbinte și rea și cuminte! Să-ți pui singură Ochelari de Caii negrii ai iubirii peste Ochii Beatricei, se te lași sedusă de Dante
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
În castele înalte îmi găsesc trăirea Și în lanțuri grele pun chiar uneltirea, Zidul ce-a crescut drept în față mea Primește poruncă, în genunchi să stea! Mă îmbrac în slove și din mine ies Roadele sunt coapte bune de cules, Verile-s fierbinți și îmbujorate, De cireșe coapte au fost sărutate. Câmpul a roșit într-un snop de maci Soarbele culoarea și mai bine taci! Clipele confuze o să cadă-n plasă, Ciutele alergă unde-i iarba deasă! --------------------------------------- Cioplitor în stele
CIOPLITOR ÎN STELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365917_a_367246]
-
se împiedice, sau să ducă în cârcă un bolnav, care timp de șapte ani a bolit și a zăcut fără leac, așa că ar trebui să ne vedem de treabă, să devenim buni gospodari, și când fructele vor da în pârg, culesul o să vină de la sine în avantajul culegătorului adică al poporului român. Și până la urmă, să ne gândim atent și să ne dăm seama că ăstora cărora le facem noi curte asiduă, nu sunt cei mai tari din parcare. Ar trebui
DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ŞI TENDENŢIOASE de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365981_a_367310]
-
din nelipsitul joben, în toi de primăvară, o suită de poezii, din aceeași categorie a pastelurilor, cu care deja ne-a obișnuit din anterioarele apariții. Parfum, culoare, frumusețe, gingășie, fructele iubirii sale de oameni, pârguite, cărnoase, care stau gata de cules în panerele fecioarelor verii. Ninsoarea de petale din primăvară aduce belșug de parfum și covor moale-n livezi și la marginea drumurilor, în parcuri, pe uliți sau în fața casei părintești, unde, îndeobște, există cel puțin câțiva pomișori fructiferi sădiți de
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
jos în loc de dușumeaua. Așa se "tencuiau" și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală[2]. Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
soția, Mihai Monoranu, Mihai Tomșa, Mircea Dorin Istrate, Ion Gâju, Mihai Naste, Victor Luca. Desigur, am nominalizat doar o parte din „constructorii” de punți de comunicare, de dialog, de lumină, din această zi senină de septembrie. Septembrie de miere! Anotimpul culesului! Scriitorii, jurnaliștii, au venit la această întâlnire, cu „panerele” literare pline cu fructele inspirației, profesionalismului lor. Cum remarca și amfitrioana manifestării, mureșenii, „fiind ei copii cuminți și harnici”, au venit la întâlnire cu cărți noi, proaspăt culese... electronic, date la
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]
-
locuitorilor satului Corcova care arătau în anul 1834, că arendașul le pretindea mai mult decât era obiceiul, ei refuzând să plătească 15 lei de vie și să facă clacă cum li se ceruse, din care cauză arendașul îi oprise de la culesul viilor 681. În alte cazuri (la Broscari) arendașul pretindea câte 6 lei de fiecare vie moștenită de țărani de la părinții lor, deși până atunci nu plătiseră nimic 682. Asemenea cereri noi ca și sporirea sensibilă a prețului otaștinei 683 contribuiau
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
versuri / cu perdeaua norii scunzi / trei cartofi un leu» - p. 51), ori se trezește într-o ironică zariște folclorică, într-o gorjană hăulită la titlu - «helău mama, văleu tata, vă ia soarta cu lopata» (p. 60) - și sorcovită-n conținut (cules din „strigătura peste sat“): cu pețitu’om primi / dar pe urmă greeeu va fi / să alegem dintre doi... / ei ca ei, dar noi... ca noi / responsabili părinței / de fete și cretinei / hai să dăm în bobi, mai bine, / sau să
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
pam flețu» (p. 75, ori se vede și cu «lacrimile raționalizate» (p. 79), și dormind ca un sultan, «cu Luna de mână», până devine «pasăre de noapte» (p. 82), până „se îmbracă în sinceritate“ (p. 84) și se duce «la cules de berze» (p. 98), în vreme ce: crabii merg în pas de defilare / madame melc are uger / ploaia smiorcăie speranțe / taurul se îndrăgostește de roșu / amintirile sunt necenzurate / capitala inimii este femeia... * Luminița Zaharia, Cristian Țîrlea, Tu însămi, Însuți eu - dialoguri lirice
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
-i să creadă. Aceeași reacție o au toți ceilalți. Babele care culeg roșiile sunt primele care își revin: - Ce aveți maică, ați înebunit? - Vreți să ajungeți la spital? - Când să vă culegem maică atâtea roșii? Zurlii ăștia dacă trec la cules, cât timp se odihnesc între două transporturi, vor face prezența lor inutilă. Situația nu-i convine nici șefului de echipă care aranjează pontajele. - Punem și noi tot opt; i se adresează Soare hotărât colegului cu care face pereche. - Eu nu
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
în acea zi detașamentul de deținute avea o nouă sarcină. Mai în jos de moară, langă locul de scăldat botezat “La doi nuci” era un mic lan de porumb cuprins în potcoava formată de deal. Știuleții erau numai buni de cules pentru fiert. - Ce zici o punem în scurt? - O punem. Cum facem? - Ai răbdare. Nu-i venea să creadă că acceptase propunerea Olgăi, datorită împrejurărilor. Dacă gardienii îi vor surprinde asupra faptului? Mai întâi a fost organizată autopaza formată din
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri... Masca speranței își întinde mâna din ce în ce mai mult, căutând să își facă loc, aducând sub chipu-i suav gânduri plecate din zori la cules de boabe de rouă, scăldate în primele raze de soare ivite la îngânarea dintre noapte și zi, pe care mai apoi le păstrează ascunse în sticluțe mici, picurând adesea din ele, în doze mici, esență de optimism, care va deveni
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
merge, că erau sprinteni și grăbiți nevoie-mare ca să culeagă și să nu o supere pe mama care-i învoise. De cum intrară în pădure și dădură peste hribi care se înșirau înaintea lor ca o potecă. Bucuroși, copiii se porniră la cules, alergând pe acea cărare presărată de hribi. La un moment dat cărarea aceea se rupse în două - una spre miază-noapte, alta spre apus iar pe ele hribii erau atât de frumoși că-ți venea să-i mănânci așa, cruzi. - Leura
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
așteaptă femeia grâului în pârgă și gândul ei se coace nemângâiat în așteptări. Păru-i răvășit și sânii acoperiți de arșiță mi-au pus neliniște-n vin și-n inimă spasme, au chemat frigul și ceața să-mi mistuie setea. Culesul e încă departe, abia mă despart de arome, ziua e lungă ca și așteptarea întâlnirii în care doar eu și păsările mai cred. Cum voi ajunge la timp pe drumul întortocheat și pietros pe care nimeni n-a fost? Referință
CUM VOI AJUNGE LA TIMP? de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366604_a_367933]
-
știu ce-i cu ei; Să-i împaci, cum știi tu, pan’ la ceas de trezie. Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei, Trandafirii, doar ei, ne vor sta mărturie. Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri, Cât e timp de urcat în cetatea iubirii. Vor veni la ospățul stelar amintiri - Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii. Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiți să trăiești ... Citește mai mult Să
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
știu ce-i cu ei;Să-i împaci, cum știi tu, pan’ la ceas de trezie.Daca vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,Trandafirii, doar ei, ne vor sta marturie.Sa nu strigi cât e timp de cules trandafiri,Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.Vor veni la ospățul stelar amintiri- Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii.Sa nu strigi, să nu pleci, să nu uiți să trăiești... XII. CARTEA CU PRIETENI-
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
si fâțe. Vă plăcea să vă duceți pe deal ? FS: Ne duceam pe Dealul Craiovei după mure prin „Rugii Popii” (așa se numeau). Găseam și fragi sălbatici. Dealurile erau pline cu vii. Am locuit într-o zonă viticolă. Toamna, după culesul viilor, mă duceam cu amicul de clasă, Chesa, în via altoită a lu' Lisandru sau la via Lintei și mai găseam struguri sau boabe rămase. Strugurii altoiți erau atunci o delicateță pentru noi, fiindcă în viile obișnuite aveam numai novă
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
rugul de vie. Și-atunci, cum să nu-și dorească omul să se rupă custurea care taie vița de vie?... căci, dacă ar cunoaște veselia, chiar și fiara din scorbură ar râvni strugurii! Vinul e pricina amânării multor fericiri până la culesul viilor. Dacă vine primăvara și nu înfloresc viile, pot să se usuce toporașii și narcisele!... Iar dacă veți fi citit aceste file, sorbind din ele dragostea, visul și amintirea, gustați dintr-un vin care nu poate fi mai rău decât
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Mă ajuta și sora cea mică. Făceam acest lucru dimineața, pe răcoare, când razele soarelui nu dogoreau și seara când apunea soarele. Țin minte că aveam o traistă mare din pânză și un coș mare din nuiele și plecam la cules de frunze de dud, vis-a-vis de casa părintească, pe locul unde avusese bunica paternă, casa. Se mutase la sora tatei în altă localitate iar terenul rămăsese viran. Pe suprafața de 1250 de metri pătrați (din anul 1990 sunt eu proprietară
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]