5,205 matches
-
voie să-și facă cuibul chiar sub streașina palatului. Împaratul deschidea gemul și câteodată o lăsă să se apropie atât de mult Încât să mănânce din palma lui. Uneori când slujitorii uitau ușa deschisă, pasărea intra pentru câteva momente pe culoarele răcoroase, apoi zbura ca fulgerul Înapoi afară.Toți ai castelului se obișnuiseră cu prezența ei și chiar se bucurau când o vedeau zburând ori Îi auzeau cântecul ei vesel. Într-o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise o ușă! Buimac, avansă pe un culoar, curios cum fusese o viață întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise o ușă! Buimac, avansă pe un culoar, curios cum fusese o viață întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în același timp îndurerat de viața lui, despicată în două. Auzi din nou sunetul surd al pianului și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
avut acele cuvinte?... Eu eram la București, ea la Paris. Cum adică a fost alături de mine? Parcă fără voie se îndreptă spre sala de baie. Acolo, acolo trebuie să fie ceva ce n-am observat. Deschise ușa ce dădea spre culoarul lung, la capătul căruia erau scările ce duceau la etaj, lumina se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar mister... Se ridică de pe scaun, se îndreptă spre ușă și apasă pe butonul negru. Lumina se stinse și ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu culoarul până la sala de baie, apoi trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Erau foarte reușite și ideea i se păruse atunci originală și interesantă. Gândind la Clody și Brâncuși, la atelierul și locuința ei, își mai aminti de ce spusese cândva maestrul: "Arhitectura este sculptura locuită" și Clody, cu nișele, firidele, scările și culoarele ei își sculptase nu numai locuința, ci și viața. Alături de Brâncuși găsi locul de odihnă al lui Cioran, declarat chiar de francezi "cel mai mare filozof francez al secolului XX"! Așa o fi, îl citise, îl prețuia, dar nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
luat casa babei Floarea. Am aflat de dumneata de la Carmen, cu care suntem rude. Eu sunt frate cu taică-su. Putem vorbi puțin? Poftim în casă. Intră, casa era mare, bine rostuită, curată, casă de om gospodar! Trecu printr-un culoar și ajunseră, în spatele casei, într-un atelier, cu tot felul de scule și mașinării, unde se respira miros de scândură, de rumeguș, de lac... Bade Ioane, îi zise Petre. Aș avea trebuință de câte ceva prin casă, acu' că am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
slujba de Înviere. Arătau tare bine împreună, "amiralul" cu ținuta oficială, fără decorații deocamdată, dar cu vipușca, eghileții... era impozant. Noaptea era liniștită, cerul senin, biserica plină. La sosirea lor, sătenii se dădură într-o parte, făcându-le loc. Pe culoarul deschis ajunseră până în față, unde oficia părintele Haralambie. Era un bărbat încă în putere, cu familie numeroasă, cinstit, harnic, respectat de săteni. Slujba a fost frumoasă, atmosfera de sărbătoare i-a cuprins pe toți. Înainte de Înviere, părintele Haralambie veni în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
descoperit însă și altele negative. Am fost aruncat în mijlocul haitei de invidioși care sunt foarte mulți și care cred că am făcut pe dracu-n patru ca să ajung printre cei cinci nominalizați, deși eu nu concurez cu nimeni, eu am culoarul meu. Iar cea mai bună armă a acestora este să mă ignore, cum s-a întâmplat de curând: La Muzeul Literaturii s-au comemorat 15 ani de la moartea lui Geo Bogza, dar nimeni nu m-a sunat să mă invite
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
între 1906 și 1912 - Gaudí e o încununare a Epocii Belle în viziune proprie - singura vizitabilă. Cu parter, cinci niveluri și un pod, mansardă, ce-o fi, pe vreo două sau trei niveluri și ea. E imposibil de descris: galerii, culoare, scări spiralate, apartamente, ascensoare, curte interioară, terase, spații de expoziție, sală de conferințe și spectacole, adăpostește câteva instituții de cultură și ansamblul vizitabil. Unde, pentru a pătrunde, trebuie să accepți un control agasant, ca în aeroporturi, dinspre niște polițiste scunde
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
o experiență șocantă. După baia de frumusețe, veritabilă kaloterapie, de care ne-am bucurat întreaga zi, plonjăm acum în plin underground al unui veac în curs de dezumanizare. Barcelona a dispărut subit. Schimbăm trenurile, străbătând de la unul la altul lungi culoare subterane, urâte, cenușii, cu un aer cald, sufocant. Pe unul din ele, un fals cântăreț ghemuit pe jos nu face decât să umfle și să dezumfle foalele unui acordeon obosit. Am toate motivele să cred că ne este compatriot. Măcar
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
pușcăriașului pe cel al gardianului. Bușcu îl îndopa bine cu firimiturile rămase de la tăiatul pâinii, până când Gogu se declara sătul. Își punea apoi cioroiul pe umăr și începea să se bălăngăne cu el, de pe un picior pe altul, cât ținea culoarul celularului. Gogu sta cuminte, participa, mai ales că Bușcu îi cânta: - Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu... Și asta la fiecare pas legănat. Toți ședeam pe lângă uși și încercam să vedem, cât se putea prin unele crăpături, fraternitatea celor doi, când treceau
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Ioan Petru Culianu ș.a., oferind - celor ce se simt chemați de o asemenea reflecție - motive pentru a proiecta o nouă taxonomie științifică. Mai mult decât neîndoielnica reușită a cărții pro-priu-zise (deși nu în pofida, ci tocmai în virtutea sa), mă interesează acest culoar metaștiințific pe care Braga îl parcurge, îndreptățind știința socio-umană din România începutului de mileniu la speranța în relansarea unei dezbateri care, deocamdată, s-a dovedit mai de succes în câmpul științelor naturale și a celor tari, unde alegrețea descoperirilor a
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
a unor ramuri ce pot încă părea exotice, dar care nu mai sunt nicidecum la început de drum (genetica, robotica, informatica, nanorobotica, clonarea etc.). Pornit în căutarea Raiului geografic localizabil, s-ar putea ca universitarul Corin Braga să fi descoperit culoarul spre o nouă spirală a cunoașterii, într-o linie care trece obligatoriu prin gândirea lui Thomas S. Kuhn și Feyerabend. Este, poate, în mod neașteptat, și aceasta o potecă ce duce în Avalonul occidental. Sigur este doar că, pornit într-
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
fost un concert al lui Pavarotti și lumea crede că sunteți el." Amicul meu a avut parte de o grămadă de astfel de dovezi de celebritate. Călătorea la un moment dat cu trenul către Iași. Un individ care stătea pe culoar trecea când și când prin dreptul compartimentului și-i arunca priviri scrutătoare. În cele din urmă a deschis ușa și a strigat victorios: "V-am recunoscut! Sunteți Ludovic Spiess!" Altădată era la Sinaia, unde se retrăsese pentru câteva zile să
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
și de ce să zâmbească: într-o lume construită împotriva lumii din care provine și care a făcut din el o vedetă, Valentin Ceaușescu e un învingător. A fost, de altfel, mereu un învingător. Mai prudent decât fratele său lansat pe culoarele puterii politice, a rămas undeva în penumbră. Dacă Nicușor împărțea - ca prim-secretar de județ - butelii și televizoare color, Valentin făcea și desfăcea echipe de fotbal. În imbecilitatea și slugărnicia lor, diverși meșteri ai balonului rotund îi poartă și azi
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
ceea ce aveam nevoie este la tine? O toamnă la fel de cenușie, uscată și răcoroasă Îmi va fi singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne Ție, de lumea mi-e ștearsă Sau când se va mai aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în targă prin culoarele reci, cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe, durere, omenet disperat și neputincios... Suntem în vremuri normale, e pace, avem imagerie medicală, tehnologie digitală, dar "zidurile" nevăzute din jur sunt parcă și mai apăsătoare! Ziduri compacte, de neclintit, clădite
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă" (ibidem). Punctul de plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților, clasificatorilor, uscaților, exterminatorilor, regret/ dar eu am/ altă părere despre poem..." (p. 159). și chiar dacă am scăpa, în primă instanță
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Daniel Cristea-Enache Pentru a nu rămâne o vorbă frumoasă și găunoasă, obiectivitatea în critică trebuie testată și probată. Probată prin sublinierea calmă a meritelor altor autori (unii dintre ei critici literari, deci concurenți pe același culoar) și testată pe subiectul devenit obiect. Pe urmele lui Andrei Cornea, care a scris despre testul de autoincluziune, însă într-o accepție diferită, aș propune acest examen ca eliminatoriu pentru un comentator ce vrea - dar nu poate - să devină critic
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
i se opun frumusețea și înțelepciunea naturii, integral recuperabile prin intermediul poeziei. Poemul țărm este, în acest sens, un excelent exemplu: "vino la mare/ lasă-te lunii/ care de vid e// fii ca de sare/ peste păunii/ nopții lichide// oarbă-n culoare-i/ limba minunii/ ce ne divide// țărmuri pustii/ și poezii/ te țin în sine// stau mărturii/ coralii vii/ raiuri marine// va fi să vii/ sau să nu vii/ tot un senin e" (p. 58). Se întâmplă rar ca loviturile, de
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
le rulează într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a găsit această soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu este etimologie, e genealogie; și când nu e genealogie, e războiul al doilea mondial, prins în serii
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
lui Guggenheim îl are ca principal protagonsit pe perdantul alegerilor din 2004, Al Gore, care realizează un tur de forță, încercînd să devină o voce a rațiunii într-o lume din ce în ce mai sufocată de noxe. Politicianul și-a ales un alt culoar, unde imaginea sa se reconstruiește substanțial, servind nu doar o cauză nobilă, cît o necesitate. Teatralitatea demonstrației se explică și prin faptul că filmul lui Guggenheim, susținut de prestația actoricească și politică ex catedra a lui Al Gore, se adresează
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]