930 matches
-
cu termeni deja agresivi, violența sonoră este un fel de megafon care amplifică violența de sens. Acest lucru are loc și întrucât „limba nu este un instrument neutru, ci un ansamblu de cuvinte adânc învestite cu dorință, ură, iubire și culpabilitate” (Jean-Jacques Lecercle). Un caz tipic îl reprezintă discurile urlate ale lui Adolf Hitler, calificate ca alcătuind un limbaj ucigaș: întrucât cuvintele lui Hitler erau considerate a fi literă de lege, luate ca atare și aplicate mecanic, ele chiar ucideau (cel
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ca în toate perioadele de criză ale Occidentului. Mulți reprezentanți ai unei clase sociale înstărite, dar aflată în dezechilibru moral și psihologic, au susținut grupul lui Baader. Fără îndoială, criminalii înșiși profită în mod conștient de acest sentiment difuz de culpabilitate ce caracterizează, în Germania, generația care astăzi a depășit vîrsta de 30 de ani. Ulrike Meinhof a dorit să-l folosească pentru a-i ridica pe copii împotriva părinților lor, în cea mai pură tradiție hitleristă. Să nu uităm pe
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
haos, în mod abil indus, de criminali și de justițiari. O dată în plus, aceeași clasă socială s-a lăsat prinsă în capcana propriului liberalism, gata să accepte orice pentru a nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă de o culpabilitate confuză în mod savant întreținută -, gata să susțină tot ce pare că poate să ofere "o aparență justificatoare conștiinței burgheze" (Jacques Ellul, Métamorphose du bourgeois, pag. 41). În plus, burghezul aureolează personalitatea criminalului așa cum și-l imaginează plecînd de la propria
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
aici încolo, este meseria specialiștilor, infiltrați în toate mediile, și în special în mass media, de a face "bunele conștiințe" să treacă de la un sentiment de incertitudine acela de a nu fi de partea cauzei drepte la un sentiment de culpabilitate, apoi de complicitate de care se ocupă alți specialiști și, dacă nu întotdeauna la participare directă, cel puțin la figurație. Trebuie neapărat să renunțăm la această imagine a teroristului cu inteligență diabolică, pentru a constata că, în majoritatea cazurilor, criminalii
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
forțe care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul. Ea constituie aspectul vieții mentale cel mai direct legat de Întregul organism. Din lipsa de afecțiune părintească iau naștere unele conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția stărilor de angoasă, a sentimentelor de culpabilitate sau frustrare.” Adolescența este numită de unii psihologi „vârsta entuziasmului juvenil”, având caracteristică o agitație a comportamentului. Noua etapă este cea a afirmării pozitive de sine. Între copilăria amorțită Încă și maturitatea deseori sărăcită, viața În cursul celei de-a
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
de vinovăție. Numeroase semne și simptome însoțesc sau exprimă starea depresivă a subiectului (Ciofu, 1998): a) simptome afective, în care lipsa de plăcere în efectuarea oricărei activități constituie caracteristica asențială; se asociază cu tristețe, disperare, pesimism, nesiguranță și sentimente de culpabilitate care exprimă pierderea stimei de sine și o preocupare morbidă pentru propria persoană; b) simptome somatice (vegetative), care însoțesc întotdeauna stările depresive și constau în tulburări ale aportului alimentar, anorexie severă soldată cu pierderea în greutate, senzații cronice de oboseală
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
1980 cit. în Gabriel, 1994). Lifton a studiat patru tipuri de catastrofe: taberele morții în Germania nazistă, Hiroshima, Războiul din Vietnam și inundația din Buffalo Creek. În urma investigării supraviețuitorilor acestor dezastre, Lifton a delimitat câteva teme psihologice specifice: "amprenta morții", "culpabilitatea supraviețuitorului", "apatia psihică", "suspiciunea falsei îngrijorări" și "lupta supraviețuitorului pentru sens. • "Amprenta morții" se referă la imaginile teribile ale morții, inclusiv forme grotești și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele de gazare pentru supraviețuitorii Holocaustului și figuri decrepite, uscate și scofâlcite ale persoanelor cu SIDA pentru terapeuții din studiul lui Gabriel. • " Sentimentele de culpabilitate" resimțite de terapeuți puteau decurge din asistarea unui număr mare de pacienți decedati "m-am simțit vinovat că trăiesc în continuare când atât de mulți mor". Această vinovăție se naște din incapacitatea supraviețuitorului de a se comporta într-un mod
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
89, 94, 97, 100-101, 103-104, 108-109, 113, 117, 127, 141-143, 152, 156, 166, 176, 181-185, 188-189 credință / 14, 30, 36-37, 39, 41, 49, 57, 62-63, 80, 88, 90, 94, 97, 99-108, 112, 121, 125, 127, 135, 147, 150, 164-166, 168 culpabilitate / 56 D depersonalizare / 65-67, 72-75, 94-95 disponibilitate / 93-94, 131, 133, 140, 182, 185, 189 distres / 16, 2021, 29, 39-40, 42-45, 55, 59, 104, 106-107, 109, 111, 115-116, 118-120, 122-123, 137-138, 151, 153, 160, 162-163, 165, 167-168, 173-174, 179, 183-184 E
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
curentele literare, dar mai ales literatura sovietică, abundentă în epocă. Ziua și cartea. Personaje, aspirații și scenarii diverse îmi aglomerau universul interior de copil. Dependentă de lectură, îmi percepeam adicția cu vinovăția oricărei plăceri interzise. Trăiam cu tot mai intensă culpabilitate dorința de-a părăsi familia și satul natal, înlocuind realitatea lor cu mai frumoasa lume livrescă. Fără rădăcini și modele în istoria familiei sau a comunității, de unde dorința de carte? Am descoperit, ulterior, în Niculae Moromete, personajul lui Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Prezervativele erau o raritate, ca orice marfă de contrabandă. Anticoncepționale evident nu existau, iar întreruperile de sarcină erau ilegale, situația fiind foarte apăsătoare. Apăreau evident foarte multe sarcini nedorite. Toate acestea marcau puternic relațiile, fiind încărcate de un sentiment de culpabilitate. Cât despre prietenii din perioada treptei întâi, când eram la Liceul "Emil Racoviță", unde nu pot spune că eram foarte adaptat, pot vorbi mai mult despre grupul de prieteni din cartier, unde erau și fete, dar majoritar eram băieți. Era
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cuplului Capitolul 27. Aspectele medico-legale ale sexualității Partea a III-a. Antropologie psihosexuală Capitolul 28. Domeniul antropologiei sexuale Capitolul 29. Simbolurile culturale ale sexualității Capitolul 30. Mit și inițiere în sexualitate Capitolul 31. Semnificația modelelor psihosexuale Capitolul 32. Interdicție, angoasă, culpabilitate Capitolul 33. Rușine și vinovăție Capitolul 34. Libertate și sublimare Capitolul 35. Sancțiune și comportament sexual Capitolul 36. Sacrul și sexualitatea Capitolul 37. Aspectele sexualității în societatea modernă și postmodernă Partea a IV-a. Studii de caz Capitolul 38. Cazuistica
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
în medicină, Facultatea de Medicină, București, 1934. INDEX TEMATIC Antropologia psihosexuală, - domeniul, Activitatea erotică infantilă, - manifestări presexuale, - erotismul pregenital digestiv, - atracțiile și repulsiile parentale, - fantasmele sexuale, Boala conjugală (vezi Nevroza conjugalăă, Aspectele medico-legale ale sexualității, Cochetăria, Complexele psihosexuale, - sentimentul de culpabilitate, - tabuurile sexuale (vezi interdicție și sexualitateă, - complexele psihosexuale, Comportamentul sexual, - la bărbat, - la femeie, Contrasexualitatea, Cuplurile sexuale (vezi Cuplul familială, - ideale, - care cultivă iubirea, - cuplurile aventurii, - cuplul cavaleresc, - conflictuale, - tragice, - incestuoase, - restaurate, Cazuistica medico-psihologică în psihosemologie, Corelații psihosexuale, - directe, - mediate
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Educația sexuală, Exhibiționismul, Caracterele sexuale, - primare, - secundare, - terțiare Fantasmele sexuale (vezi Imaginarul erotică, Familia și sexualitatea, - familia tradițională, - familia modernă, Flirtul, Gelozia, Homosexualitatea, Instinctul sexual, - sexul, - sexualitatea, Istoria sexualității, Istoria sexologiei, Imaginea de sine în psihosexologie, Identitatea sexuală, Interdicție, angoasă, culpabilitate, Libertate și sublimare, Libido, Mit și inițiere în sexualitate, Modelele psihosexuale (vezi Tipologiile sexualeă, Maternitatea, Masochismul, Nevroia conjugală (vezi Boala conjugalăă, Normalitatea și anormalitatea sexuală, - manifestări psihosexuale la granița dintre normal și patologic, Psihoigiena cuplului, Pudoarea, Patologia psihosexuală, Psihosexologia cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
istorie a exilului”, e favorabilă perpetuării miturilor și fantasmelor legate de exil, mai putin adevărului istoric. Accesul la surse este Îngreuiat de absență sau indisponibilitatea arhivelor, de caracterul puțin fiabil al unor mărturii, de tăcerea unor actori (din neîncredere, din culpabilitate), contribuind În cele din urmă la o investiție științifică modestă În contrast cu suprainvestiția politică de care a avut parte același obiect. Apropiate că semnificație, noțiuni precum cele de „exilat”, de „refugiat”, „azilant” ori „imigrant” dispun de un statut juridic recunoscut sau
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
anii ’80. Anumiți membri ai GDS au desfășurat drept urmare o muncă de apropiere a acestor modele În perspectiva istorică prin publicații și prin organizarea de dezbateri. Politizarea intelectualilor Politizarea intelectualilor a fost progresivă și discontinua: retragerea În raport cu angajarea constrânsa, apoi culpabilitatea din pricina slăbiciunii actelor de solidaritate de dinainte de 1989 au stimulat În consecință manifestările și acțiunile colective după: petiții, crearea de grupuri și asociații, societăți și fundații. Noile forme de solidaritate (expresie devenită notorie prin sindicatul polonez omonim) erau creatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
alte vârste, alte preocupări. S. imaginează din nou un spațiu neconvențional asemănător aceluia creat de Mircea Cărtărescu, unde lucrurile se mișcă, iarăși ca într-un puzzle, prin intermediul jocului generic al substituirii de identități. Din acest motiv, singura care contează este culpabilitatea în sine, a cărei gravitate nu se măsoară în raport cu un timp sau cu o contextualizare anume. În general, personajele își mistuie sub regim sublunar pasiunile, ca și dorința de a afla o soluție unor interogații eterne. Pe de altă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
etc. b. Anxietatea de separație - apare în jurul vârstei de doi ani și se manifestă în special față de mamă, sau față de persoane ce o substituie. c. Anxietatea morală - apare ca teama de pedeapsă și ca o trăire deosebită a sentimentului de culpabilitate, de vinovăție permanentă. Asistentul social va încerca să înțeleagă posibilele cauze ale acestui tip de anxietate. În acest sens va folosi diferite tehnici terapeutice. 8. Gradul de sociabilitate De regulă se manifestă diferențiat, în funcție de personalul care se află în fața copilului
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
întreba „ce s-o fi întâmplat cu Lizzie Scherer?“. Îi eram atât de recunoscător pentru declinul ei, încât acest simplu fapt a făcut-o să „supraviețuiască“ în mintea mea. Dar biata fată nu mi-a insuflat niciodată un sentiment de culpabilitate. În memoria mea, imaginea ei poartă o aură de curaj și adevăr. E poate unica femeie (cu o singură excepție) care nu m-a mințit niciodată. Iar amintirea suferințelor ei îmi inspiră adeseori un soi de duioasă plăcere, în timp ce gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atașat de mine, lucru pe care-l prețuiesc. Unul dintre rezultatele generozității și bunăvoinței sale cu adevărat remarcabile este vădit de faptul că, deși sunt conștient, în mod obiectiv, de purtarea mea urâtă față de el, nu încerc nici un sentiment de culpabilitate. Și aceasta pentru că Perry nu mi-a reproșat niciodată nimic. După cum, pe de altă parte, m-am simțit întotdeauna vinovat față de șoferul meu Freddie Arkwright, pentru că o dată s-a rățoit la mine. Protestele lui m-au făcut să mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Freddie Arkwright, pentru că o dată s-a rățoit la mine. Protestele lui m-au făcut să mă simt vinovat, și nu faptul că l-am lăsat să mă aștepte ore întregi flămând, în timp ce eu mă ghiftuiam la Connaught Hotel. Sentimentele de culpabilitate încolțesc mai mult din acuzații, decât din greșelile în sine. Azi am cules flori de pe stâncile mele. Am încropit un buchet amestecat din valeriană, limba peștelui și licheni de mare albi. Lichenii au o mireasmă pătrunzătoare și plăcută. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înclin în fața lui atât cât să-l împac, dacă ar fi fost dispus să ierte, dar nici chiar atât încât să par laș, în cazul când ar fi preferat să se lupte. Nu puteam decât să sper că simțul de culpabilitate al lui Ben o să-i domolească instinctele agresive. Referirea emfatică la „vărul și prietenii mei“ fusese ideea lui James, deși afirmația falsă că fuseseră prezenți pe tot parcursul deținerii lui Hartley îmi aparținea. James gândea că prezența vagă a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mine, în tăcere. Prezența mea, liniștea mea, sunt tămăduitoare. Cu nimeni altcineva nu s-ar putea plimba și plimba cu atâta calm“. (Acest din urmă gând era, probabil, pe deplin justificat.) Desigur, furia îmi era alimentată și de sentimentul culpabilității. Răspunderea mea pentru moartea lui Titus, care îmi copleșea mintea, luase acum următoarea formă: nu l-am avertizat niciodată asupra primejdiilor mării în acele locuri. Și de ce? Din vanitate. Îmi aminteam cu precizie de prima zi când eu și Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încă puțin, voi descoperi că, până la urmă, am reintrat în lumea bătătorită a celor ce și-au revenit după o grea pierdere. Doar aveam propriile mele necazuri și trebuia să supraviețuiesc. Nu era momentul să-mi las spiritul ciuruit de culpabilități și de dureri sfâșietoare. Așa încât nu mă gândeam la el și la faptul că murise. Dar o fantomă cenușie, îmbibată de apă, se înălța întruna în mintea mea, deși o alungam nemilos, cu vehemență. Uneori, aproape mi-era teamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
agonizante se îmbină, așa cum se întâmplă acum în cazul meu. Spun remușcare și nu căință. Mă îndoiesc dacă am cunoscut vreodată căința în forma ei pură; poate că nici nu există într-o formă pură. Remușcarea implică un sentiment de culpabilitate, o culpabilitate neputincioasa, deznădăjduită, a cărei mușcătură usturătoare nu cunoaște leac. Nu mă puteam gândi propriu-zis la Hartley, cel puțin nu încă. Șocul fusese prea puternic, sau poate că, pe furiș, subconștientul meu mă și ferea de prea multă suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]