412 matches
-
ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke Temür (Mengu-Timur), han al Hoardei de Aur și nepot al lui Batu-han. Așadar, Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac). În partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la răsărit (li s-a spus tătarii "kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă origine cumană a sa putea crea afinități. Istoricul Gheorghe Brătianu opinează că Basarab, profitând de anarhia din conducerea regatul Ungar, s-a așezat sub protecția
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la răsărit (li s-a spus tătarii "kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă origine cumană a sa putea crea afinități. Istoricul Gheorghe Brătianu opinează că Basarab, profitând de anarhia din conducerea regatul Ungar, s-a așezat sub protecția Hoardei de Aur, de la care va primi sprijin militar. În 1330, potrivit aceluiași istoric, românii și tătarii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. 27 octombrie 1288, într-un act dat în Brașov de către regele Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), prin care restituie episcopiei Transilvaniei dijmele din comitatul Ugocea. În acest act, Paul - parohul decan de Apold, canonic de Alba - trebuia să depună mărturie împotriva comitelui de Ugocea, Kopoz, care uzurpase dijmele episcopale din comitat fără niciun drept. În
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
din cauza deselor invazii tătare. În 1347, regele Ungariei, Ludovic I, trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit între 1272-1290), si îl lasă pe unul dintre participanții la campanie, Dragoș I, cneaz în Maramureș, ca voievod a unei mărci împotriva tătarilor : Moldova (în maghiară Moldva). Mai târziu, în 1359, un alt cneaz din Maramureș, Bogdan
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
la 18 februarie 1229 un tratat de pace avantajos cu sultanul Al Kamil al Egiptului. Mai târziu , în 1250, sosește acolo regele Louis al IX - lea cel Sfânt al Franței, recent eliberat din captivitatea egipteană . În 1268 sultanul (de origine cumană) Taher al Baibars, după victorii strălucite asupra mongolilor și a cruciaților în Palestina , cucerește Yaffa fără luptă și o anexează la Egiptul mameluc. Beibars măcelărește cu această ocazie o mare parte din locuitori și dărâmă casele și zidurile cetății. Lasă
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Cluj, ca al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara (vezi Familia Huniade) în casa lui Jakab Méhffi socrul lui Stefan Kolb. Ioan de Hunedoara a fost un renumit conducător militar, descendentul unui cneaz valah (român), pe nume Voicu, sau cuman, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil. Mama lui Matia a fost Erzsébet Szilágyi "(Elisabeta)", dintr-o familie de nobil maghiar cu foarte
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
numele cățélii Moldii, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Ajijdirea și țării, dipre numele apei i-au pus numele Moldova."" O alta informație, din Cronica moldo-rusă, arată despre Laslău craiul unguresc (căruia îi corespunde în istorie,Vladislav Cumanul) că după o bătălie cu tătarii, în 1285, a creat o marcă cu centrul la Baia pe apa Moldovei. Dragoș și-a stabilit drept capitală a mărcii sale, târgul Baia (denumit "Civitas Moldaviensis") de pe râul Moldova. Principatul format aici a
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
o cruce neagră. După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă., Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an diploma de donație: Bula papală de aprobare a acestui
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse și sunt văzute ca subminând identitatea națională română, cum este de pildă teoria că nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană. Neagu Djuvara a analizat în multe dintre cărțile sale relațiile pe care România le-a avut cu Europa, plasând-o politic și cultural "între orient și occident", caracterizând-o ca fiind ""ultima" [țară] "intrată în ceea ce se numește" Concertul European
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
și Turkestan. Hanii cumani au migrat în Europa cu pecenegii, ungurii și khazarii. După căderea hanatului peceneg, cumanii le-au luat locul în Dacia. Atacau și jefuiau periodic cnezatele ruse și Ungaria. Cneazul Sviatoslav al Rusiei îl înfrânge pe hanul cuman Kobiak. Apoi cumanii hanului Gza suferă o înfrângere când asediază Novgorodul. Cneazul rus Igor este înfrânt de hanul Konkeak. În anul 1227 cumanii sunt înfrânți de mongoli și dispar din istorie. În Asia centrală unele triburi mongole au început să
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. În lupta pentru Cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când refuză să mai fie vasal Regelui Ladislau al IV-lea, zis "Cumanul". Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330, recucerind-o din nou după victoria dela Posada în același an. Este rândul lui Vladislav I Basarab (1364-1372) să fie numit Ban de Severin până când refuzând să mai fie vasal al regelui
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
este un nume românesc, vechi și nobiliar. S-ar părea că numele a fost atestat prima dată în Țara Făgărașului, unde românii au trăit împreună cu triburi cumane și pecenege. Ulterior, locuitorii cu numele Șerban s-au lăsat în Oltenia. Din această familie nobiliară au făcut parte voievozii Radu Șerban și Constantin Șerban Basarab. După cum se observă, familia Șerban este înrudită cu marile familii întemeietoare de neam și
Șerban () [Corola-website/Science/312867_a_314196]
-
totuși nu par a avea nici o legătura cu numele Cumanilor din Evul Mediu, nu au fost atestate decât in perioada modernă iar locurile cu cea mai mare frecvență de astfel de nume nu a produs nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
nu a rezultat in urma unei “descălicări” a legendarului Negru-vodă venind din Făgăraș in 1290 ci a rezultat in urma consolidării elementelor locale Dar, Neagu Djuvara considera ca "una din căpeteniile românilor din regiunea Făgăraș, cu nume prezumtiv de origine cumană, Toktomer-Thocomerius, poreclit (ulterior?) Negru Vodă, coboară cu ceata lui în anii 1290, și-și așază "scaunul" în orasul Câmpulung" . Această ipoteză a identității Thocomerius - Negru Vodă este controversată Rolul cumanilor în apariția incipientă a aristocrației române, deși neînsușit de Nicolae
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
fost asimilați în această clasă de stăpânitori de pământuri și de cete războinice, nobilimea sau boierimea română în devenire" astfel încât chiar onomastica primei dinastii domnitoare a Valahiei, cea a Basarabeștilor întemeietori, pare a fi în ultimă instanță indubitabil de spiță cumană. Basarab era considerat de contemporanii săi ca fiind român / vlah. Regele ungar Carol l-a denumit in mod expres “Basarab infidelis Olacus noster “ Prezența acestor populații turcice în Țara Făgărașului e importantă pentru că doar aici (și în zona de curbură
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
pe care românii l-au dat acesteia este de origine română. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), Țara Făgărașului era feudă a Țării Românești. Concomitent, românii au folosit și denumiri de localități, râuri și forme de relief de origine cumană și/sau pecenegă. Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Moglen (azi în nordul Greciei nu departe de hotarul cu Bulgaria) Rămâne de stabilit
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
acum Ukraina). Au fost acceptați de regii Ungariei cu condiția convertirii la catolicism. Emblema casei domnitoare a Basarabenilor, clan care prin tradiție își trasa originea potrivit istoricilor de la Radu Negru. Unii cercetători au început să-i atribuie o probabilă origine cumană (sau după alți istorici pecenegă ) este discutată mai sus, a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
diferite specii de șoimi pe care în prealabil îi domesticesc.. Istoricul maghiar Vásáry István consideră că în Evul mediu, pajura, endemică în Muntii Făgăraș, era un animal totemic a cărui simbolistică a fost mai apoi încorporată în heraldica unor familii cumane de frunte, care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei aristocrații denumită, "boierime". Florin Curta (Brătianu și alți istorici) resping această supoziție a lui Vásáry privind un presupus blazon heraldic valah
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
care mai apoi au dat casei întemeietoare a principatului român al Valahiei primii domnitori și nucleul viitoarei aristocrații denumită, "boierime". Florin Curta (Brătianu și alți istorici) resping această supoziție a lui Vásáry privind un presupus blazon heraldic valah de inspirație cumană Se spune că familiile Basarabilor și Văcăreștilor își trag prin tradiție rădăcinile din arealul Făgărașilor Numele dinastic Basarab (cu o probabilă origine tracă conform lui O. Densușianu și S. Paliga sau cumană conform lui Djuvara) a fost întâlnit înainte de Basarab
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
clarificată dar nici numele lor tribale nu este clar. Vestul (Grecii și Latinii) și uneori sursele Rus îi numeau Comani, Cumani, Kumani. Ungurii Evului Mediu, care au avut relații strânse cu ei și în ale căror teritorii au fugit elementele Cumane în sec. 13 căutând refugiu din fața Mongolilor îi știau după numele “Kun” Un caz izolat îl reprezintă cel al satului hunedorean Basarabasa, care în enciclopediile austro-maghiare de la începutul secolului XX era descrisă ca fiind o localitate care găzduise o colonie
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
știau după numele “Kun” Un caz izolat îl reprezintă cel al satului hunedorean Basarabasa, care în enciclopediile austro-maghiare de la începutul secolului XX era descrisă ca fiind o localitate care găzduise o colonie de pecenegi.. Unul din cele câteva cuvinte posiblil cumane păstrat în limba romana este béci (-uri), cu înțelesul de subsol, pivniță. În secolul al XIX-lea interesul romantic pentru "barbarii" cumani este resuscitat. O bizară dar implauzibilă conexiune între mocani (cioban din regiunile muntoase a căror "patrii" originare se
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
anii 971 și 1021, partea din sudul Dunării reintrând în componența imperiului, iar cea din nordul fluviului căzând în stăpânirea Ungariei și a popoarelor turcice: pecenegii și cumanii. Prezența protoromânilor este atestată și în 1094, când, cu ocazia unei campanii cumane împotriva Constantinopolului, „vlahul” Pudilă l-a înștiințat pe împărat despre incursiunea inamică. Potrivit împărătesei cronicare bizantine Ana Comnena, românii i-au călăuzit pe cumani prin trecătorile munților Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnenul a recrutat dintre români o oaste
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi I Terter (Gheorghe Tertereș) (1280-1292). Astfel, ponderea crescândă a bulgarilor față de vlahi în sudul Dunării s-a manifestat pe planul politic, în timp ce, în nordul Dunării, ponderea crescândă a românilor față de slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cu privire la țara Severinului, în afară de țara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lăsat-o acelora așa cum au stăpânit-o și până acum, și întru totul sub toate acele îndatoriri, rânduite mai sus, cu privire la țara Lytua. ..." Ladislau al IV-lea Cumanul - 8 ianuarie 1285 „Și, în sfârșit, când, fiind încă copil, începusem noi a domni după moartea prea iubitului nostru tată, iar voievodul Litovoi, împreună cu frații săi, în infidelitatea sa, ocupase pentru sine o parte din regatul nostru existentă dincolo de munți
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]