KorAP: Find »[drukola/base=cuman & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...17 >

412 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

în preajma fluviului, iar la scurt timp după luptă s-a declanșat o nouă invazie. Principalele efective turanice care au pătruns în Imperiu, în preajma luptei din 1091, proveneau din bazinul Niprului, este semnificativă participarea la războiul cu pecenegii a unor căpetenii cumane, Tugarkan și Boniak, menționați și de Anna Comnena.8 În anii 1091-1092, cumanii au năvălit sub conducerea lui Kopuleh în Transilvania și regiunea Tisei, după ce au străbătut transversal Moldova, ei proveneau din regiuni îndepărtate, fiind instigați de cnejii ruși, deci

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lui Kopuleh în Transilvania și regiunea Tisei, după ce au străbătut transversal Moldova, ei proveneau din regiuni îndepărtate, fiind instigați de cnejii ruși, deci nu-și aveau sălașele în Bugeac sau Bărăgan. Mai mult, deducem din împrejurările acestea că marile expediții cumane de la sfârșitul secolului al XI-lea, orientate spre Bizanț sau Ungaria, și care treceau prin regiunile românești extracarpatice, aveau ca punct de plecare nu spațiul nord-dunărean, ci teritoriile estice rusești. În această perioadă, a doua jumătate a secolului al XI

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
această perioadă, a doua jumătate a secolului al XI-lea, în fâșia de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele sale, alături de pecenegi și uzi. Aceste trupe auxiliare angajate de bizantini au fost folosite, în 1097, în apusul regiunilor balcanice, împotriva grupurilor de cruciați aflați în drum spre Locurile Sfinte. După incursiunea din 1094

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apoi de bizantini; conștienți de slăbiciunea lor, ei evitau ciocnirile. Acești cumani nu făceau parte din uniunea tribală de pe Nipru, ci aparțineau grupului stabilit în Câmpia Dunării, grup ce se manifestase și mai înainte în zonă. Faptul că numărul incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița de pe fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că numărul incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița de pe fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un teritoriu întins, de la Marea Aral până la Dunărea de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un teritoriu întins, de la Marea Aral până la Dunărea de Jos, dar acesta era lipsit de unitate politică; au fost identificate 5, 6 sau 8 grupuri cumane, unul din ele fiind și cel stabilit în stepele din nord-vestul Mării Negre și nordul Dunării de Jos. După cucerirea mongolă (1223-1241), izvoarele rusești vorbesc de 11 triburi cumane care înglobaseră și alte neamuri turce. Spre mijlocul secolului al XII-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lipsit de unitate politică; au fost identificate 5, 6 sau 8 grupuri cumane, unul din ele fiind și cel stabilit în stepele din nord-vestul Mării Negre și nordul Dunării de Jos. După cucerirea mongolă (1223-1241), izvoarele rusești vorbesc de 11 triburi cumane care înglobaseră și alte neamuri turce. Spre mijlocul secolului al XII-lea, reîncep invaziile cumane în sudul Dunării, teritoriul Imperiului fiind atacat din nou-de pildă, în 1148, ca răspuns la atacul cuman, împăratul Manuel Comnenul îi urmărește în persoană la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ele fiind și cel stabilit în stepele din nord-vestul Mării Negre și nordul Dunării de Jos. După cucerirea mongolă (1223-1241), izvoarele rusești vorbesc de 11 triburi cumane care înglobaseră și alte neamuri turce. Spre mijlocul secolului al XII-lea, reîncep invaziile cumane în sudul Dunării, teritoriul Imperiului fiind atacat din nou-de pildă, în 1148, ca răspuns la atacul cuman, împăratul Manuel Comnenul îi urmărește în persoană la nord de Dunăre. În această împrejurare, în mâinile bizantinilor cade prizonier una din căpeteniile barbarilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongolă (1223-1241), izvoarele rusești vorbesc de 11 triburi cumane care înglobaseră și alte neamuri turce. Spre mijlocul secolului al XII-lea, reîncep invaziile cumane în sudul Dunării, teritoriul Imperiului fiind atacat din nou-de pildă, în 1148, ca răspuns la atacul cuman, împăratul Manuel Comnenul îi urmărește în persoană la nord de Dunăre. În această împrejurare, în mâinile bizantinilor cade prizonier una din căpeteniile barbarilor (cumanilor), Lazăr, nume neobișnuit pentru turanici, de unde deducem că era un autohton supus cumanilor sau un nomad

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei înfrâng armata bizantină și revin în nordul Dunării cu o pradă bogată. La o vreme, a urmat altă năvălire, dar în urma sosirii trupelor imperiale, turanicii s-au retras în nord. Aceste invazii repetate, însoțite de jafuri, denotă întărirea grupurilor cumane aflate în nordul Dunării. În urma acestor atacuri, trupele bizantine ajung să fie conduse de ei, dovadă forța nomazilor turci. Forțele militare ale cumanilor din teritoriile extracarpatice erau sporite și prin cooperarea forțelor locale ale autohtonilor Lazăr, menționat mai sus, ar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să fie conduse de ei, dovadă forța nomazilor turci. Forțele militare ale cumanilor din teritoriile extracarpatice erau sporite și prin cooperarea forțelor locale ale autohtonilor Lazăr, menționat mai sus, ar putea fi o căpetenie românească. Pe de altă parte, năvălirile cumane, de la mijlocul secolului al XII-lea, n-au avut amploarea celor de la sfârșitul celui de-al XI-lea, acestea au afectat doar teritoriile de la Dunăre. În a doua parte a domniei lui Manuel Comnenul (după 1160), invaziile cumane au încetat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a răsfrânt asupra forței militare a turanicilor rămași în stânga (nordul) Dunării, dimpotrivă, la începutul secolului al XIII-lea, se produce o activizare a inițiativelor războinice ale cumanilor împotriva vecinilor. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, se intensifică atacurile cumane asupra Haliciului, ca și asupra Transilvaniei. Una din cauzele aducerii, în 1211, a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei sunt și aceste atacuri. Iar când, în 1213, comitele Ioachim de Sibiu a fost trimis în fruntea oastei la Vidin, căpeteniile cumane

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cumane asupra Haliciului, ca și asupra Transilvaniei. Una din cauzele aducerii, în 1211, a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei sunt și aceste atacuri. Iar când, în 1213, comitele Ioachim de Sibiu a fost trimis în fruntea oastei la Vidin, căpeteniile cumane din Câmpia munteană s-au opus pătrunderii de forțe militare străine în teritoriile aflate sub dominația lor politică. Migrarea spre apus a turanicilor, în jurul lui 1220, s-a accentuat când stepele kirghize din vecinătatea răsăriteană a triburilor cumane au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Vidin, căpeteniile cumane din Câmpia munteană s-au opus pătrunderii de forțe militare străine în teritoriile aflate sub dominația lor politică. Migrarea spre apus a turanicilor, în jurul lui 1220, s-a accentuat când stepele kirghize din vecinătatea răsăriteană a triburilor cumane au fost atacate de șahul Horezmului. Înfrângerile suferite de cumani erau doar începutul apusului puterii lor: în 1221, mongolii au pătruns la nord de Caucaz, în teritoriile deținute de slavi și cumani, care au fost învinse pe rând. Apoi forțele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au fost atacate de șahul Horezmului. Înfrângerile suferite de cumani erau doar începutul apusului puterii lor: în 1221, mongolii au pătruns la nord de Caucaz, în teritoriile deținute de slavi și cumani, care au fost învinse pe rând. Apoi forțele cumane s-au regrupat în stepele Donului și, în ciuda sprijinului cnejilor ruși, ele au fost învinse de Djebe și Subutai pe râul Kalka, în 1223. Retragerea temporară a mongolilor a amânat pentru un timp deznodământul turanicilor din stepele răsăritene. După înfrângerile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putut rezista asaltului și au fost jefuite și distruse. Pe Volga mijlocie și inferioară, mongolii au invadat teritoriile unor populații de neam turcic, fino-ugric și iranian, precum bașkiri, mordvini, alani, cumani. Rezistența cea mai îndârjită a fost opusă de tribul cuman, condus de Bacman. După supunerea populațiilor aflate la extremitatea răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat împotriva atacatorilor și au înfruntat separat un adversar mult superior din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cumani au rezultat și împrumuturi de obiceiuri, ca și influențe politice de cea mai înaltă ordine, după aprecierea lui Iorga. În partea de apus a Dunării, în dreptul Vidinului, se afla "Vadul Cumanilor", unde s-a închegat un adevărat centru cuman în partea unde, în secolul al XIII-lea, s-a născut dinastia Terterizilor și cea a Șișmanizilor. Tot pe Dunăre, la Caracal, se afla "Turnul Negru", atribuit cumanilor. Deducem astfel că ei, cumanii, par a fi ocupat întreaga câmpie munteană

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sate) și locuințe, au construit biserici, papa binecuvânta, în 1229, pe cei ce vin în Cumania "pentru a construi biserici și locuințe". Avem și urme arheologice ale stabilirii pecenego-cumanilor aici: coifuri de fier aurit, apărători metalice, două exemplare de căști cumane în județele Prahova și Covurlui (Galați) și vase cumane lângă București. Nume de locuri cumane pe pământ românesc sunt într-o serie de regiuni (vezi mai sus), Vadul Cumanilor, lângă Calafat, loc de trecere a negustorilor spre Vidin, apoi nume

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1229, pe cei ce vin în Cumania "pentru a construi biserici și locuințe". Avem și urme arheologice ale stabilirii pecenego-cumanilor aici: coifuri de fier aurit, apărători metalice, două exemplare de căști cumane în județele Prahova și Covurlui (Galați) și vase cumane lângă București. Nume de locuri cumane pe pământ românesc sunt într-o serie de regiuni (vezi mai sus), Vadul Cumanilor, lângă Calafat, loc de trecere a negustorilor spre Vidin, apoi nume de râuri cu sufixul în -ui: Vaslui, Bahlui, Covurlui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cumania "pentru a construi biserici și locuințe". Avem și urme arheologice ale stabilirii pecenego-cumanilor aici: coifuri de fier aurit, apărători metalice, două exemplare de căști cumane în județele Prahova și Covurlui (Galați) și vase cumane lângă București. Nume de locuri cumane pe pământ românesc sunt într-o serie de regiuni (vezi mai sus), Vadul Cumanilor, lângă Calafat, loc de trecere a negustorilor spre Vidin, apoi nume de râuri cu sufixul în -ui: Vaslui, Bahlui, Covurlui (estul și sudul Moldovei), Desnățui, Călmățui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în care s-au așezat, ei locuiau împreună cu românii, în Codex Cumanicus, scris în Ungaria, apar cumani cu nume românești. După trecerea la viața sedentară, cumanii au intrat în rândul cnejilor, a fruntașilor din obști, avem boieri români cu nume cumane, precum Aga, Berindei, Coman, Talabă, Toxabă, Basarabă, cel mai renumit dintre ele. Aceste denumiri denotă o influență cumană asupra clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr de fruntași cumani au pătruns în sânul boierimii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nume românești. După trecerea la viața sedentară, cumanii au intrat în rândul cnejilor, a fruntașilor din obști, avem boieri români cu nume cumane, precum Aga, Berindei, Coman, Talabă, Toxabă, Basarabă, cel mai renumit dintre ele. Aceste denumiri denotă o influență cumană asupra clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr de fruntași cumani au pătruns în sânul boierimii noastre și au lăsat moștenire numele respective. O influență cumană persistă și în vocabularul românesc, unde întâlnim cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
renumit dintre ele. Aceste denumiri denotă o influență cumană asupra clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr de fruntași cumani au pătruns în sânul boierimii noastre și au lăsat moștenire numele respective. O influență cumană persistă și în vocabularul românesc, unde întâlnim cuvinte vechi turce, ca aslam (camătă), uium (dijmă) stăpâni ai teritoriului, ei impuneau prestațiile locuitorilor și cioban (păstor). La rândul său, un alt istoric, C. C. Giurescu, ne oferă alte detalii despre turanicii pecenego-cumani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]