3,786 matches
-
au început să facă pomenile creștinești pentru sufletul fiului mort.Atunci,bărbatul înțelese de ce se sufoca tot timpul.Merse la autorități și încercă să soluționeze enigma disparițiilor.„ Mort” nu prezenta niciun interes.Poliția îl bănuia de crimă.Birocrația era în cumpănă.Cine o înecase pe femeia de la Grindu? De ce dusese în eroare organele de poliție? Cum putea fi tras la răspundere? Incepea calvarul... „Cel ce cunoaște chemarea sa,dacă Zelos o urmează,eu bravo zic lui. Dar cela ce știe și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
corpul nostru sunt imprimate amulete și simboluri drăcești care se vând cu tot cu suport. Astăzi trecem, de altfel, printr-un moment de inflație. E prea multă monedă în circulație. Finanțele ar trebui înlocuite prin angelologie. Nur Iulian stătu un minut în cumpănă, uitându se la el cu buzele tremurânde. — Domnu’ Gaspadin, vă iubesc, chemați repede poliția, că la ușă e o gașcă de albanezi... Dar Gaspadin se opri din perorare și-l privi fără să arate vreo mirare. — Julien, îi spuse el
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lui Dumnezeu și la cântarea lui răspundeau toți cocoșii de pe pământ. Liber scalae Machometis Îînălțarea la cer a lui Mahomet) țipătul obscen al cocoșului aduce cu un răget de înjunghiat. Georges Bataille — Săru’mâna, părinte. — Bună ziua, mă. Popa stătu în cumpănă, privind cu ochii mijiți la cel din drum. Da’ tu cine ești? — Io? Nae! făcu omul, adăugând în rostirea numelui o mare uimire că nu fusese recunoscut. Doar m ai botezat, părinte. — A, tu ești, Nae? Ce faci, mă? — Bine
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
secolul al IV-lea î. Cr. care, călătorind prin țară, a întâlnit un bătrân ce lucra în grădina de legume, umplând manual o găleată cu care uda apoi o porțiune mică de grădină. Când înțeleptul i-a propus să folosească o cumpănă (o pârghie) pentru a scoate apa și a uda astfel o suprafață mult mai mare și cu eforturi mult mai mici, bătrânul i-a răspuns încruntat: „L-am auzit pe profesorul meu spunând că oricine folosește mașini va face toată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ce avem noi, românii, mai prețios. Putem afirma că există o anumită particularitate a costumului popular din această zonă, particularitate izvorâtă din însăși firea molcomă a moldoveanului, din trăirile profunde și interiorizate, dar și din răbufnirile vulcanice la ceas de cumpănă. Portul popular este sugestiv prin culoare și rafinament, măiestrie și eleganță, având ceva din frumusețea meleagurilor noastre. Raportat la aceste trăiri, evenimente, costumele însele au însemnat fie bucuria de a trăi, de a împleti luminozitatea stelelor, gingășia florilor, fie sobrietatea
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
contemporan căruia îi aparține Arcadie Rusu și familia sa de artiști. Dacă la Centru Național al Dansului București experimentul este pe prim plan, iar expresia corporală pe planul ultim, în acest grup, pentru care Promised Land este un bun exemplu, cumpăna între cele două posibile direcții este bine echilibrată. Atât Attila Bordas, cât și Istvan Teglas au dansat și în producții de la Centrul Național al Dansului București, aducând de fiecare dată, prin contribuția lor, tocmai această pregnantă expresivitate corporală, care le
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
vântului, nisipul frigea la soare. Orice sahariană știa foarte bine ce însemna să rămâi în deșert fără apă. Cunoscuse câteva cazuri de moarte prin deshidratare. Cu siguranță i se părea cel mai cumplit sfârșit. Pentru o clipă a stat în cumpănă: era mai groaznic să moară de glonț sau de sete? Dar era atât de speriată că nu putea să ia nici o hotărâre. Dacă bărbații aceia plecau cu cele două mașini, șansele ei de supraviețuire erau minime. S-a gândit disperată
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
două realități antitetice sunt puse față în față, opțiunea autorului este cât se poate de clară: "Ce lipsește? Răgetul vitelor seara, când veneau de la pășune, felinarul din grajd la ora mulsului, cântecul cocoșilor înainte de a se crăpa de ziuă, scârțâitul cumpenelor de fântână când se adăpau vitele, zgomotele unui mecanism în stare de funcționare. Ori sentimentul că toate lucrurile sunt în cursul timpului, nu în afara lui?" Ce s-a câștigat astăzi când s-au pierdut toate acestea? Nimic. Totul a fost
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
cum le numește autorul, ale celor 18 luni de prizonierat. Oameni cu brațe amputate care cad într-o clipă, alții care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
legendă", Liviu Grăsoiu reflectează și asupra anului 1933, în genere, considerat ca an al romanului. El vine cu o serie de completări importante și din alte genuri, ceea ce-l face să fie cu mult mai bogat. Notez doar câteva: La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Poemul invectivă de Geo Bogza, Scutul Minervei de Ion Pillat, culegeri de critică și eseistică aparținând lui Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu și iarăși Lucian Blaga. Revenind la actualitate, Liviu Grăsoiu apreciază volumul omagial întoarcerea învinsului - întâlnire
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
temporiza. De fapt, aștepta ca mai întâi Brîncoveanu să-i trimită cele cinci sute de pungi de carne, ideea lui Cantemir, pentru adormirea vigilenței. Nu-l nimicești pe unu căruia îi ceri bani. Dar poate că Viziru mai punea în cumpănă și altele. Obsesia turcilor, echilibrul. Și să nu-l înlocuiești prea repede pe unul pe care măcar îl cunoști, cu altul, necunoscut, care poate să-ți facă cine știe ce figuri. Mai stăm, mai vedem... Să recunoaștem că dacă am luat ceva
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
incendiul petrecut acolo, nu fusese acceptată de respectiva instituție. Adică, la oferta făcută, profesorul nu primise nici un răspuns, ceea ce îl întristase destul de mult, după cum mi-a povestit. în una dintre întâlnirile ulterioare, aflând că mă aflu într-un moment de cumpănă profesională, din cauza acumulării unor tensiuni, neprielnice continuării studiului, s-a oferit, fără ca mie să-mi fi trecut prin gând să-l rog, să intervină pentru a îmblânzi atmosfera. M-a bucurat inițiativa, dar am căutat să înțeleg și de unde pornea
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
are acea convorbire dramatică împreună cu țarul tuturor Rusiilor aflat la ananghie. Păstrând proporțiile, acest dialog pripit, alarmat, semăna cu momentul critic de la 1877, când rușii, în altă dificultate, îi trimit domnitorului Carol I, un mesaj disperat să-i scoată din cumpănă. în acel moment dificil, țarul stă de vorbă cu hatmanul moldovean. Nu ar putea el să-l scoată din viesparul turcesc și să-l ducă în Transilvania cu 200 de dragoni ai săi și 100 de moldoveni?... Cronicarul are această
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
fojgăieli turistice ușor manipulabile de factorii puterii. Din acest motiv, tocmai valorile pe care stînga nu le poate suferi - națiunea, creștinismul, etnia etc. - sunt pîrghiile de construire a viitoarei Europe. Și cum orice tendință centrifugă de risipire este ținută în cumpănă de o contrareacție centripetă de concentrare în jurul unei identități tradiționale, România nu are decît de cîștigat de pe urma intrării în UE. Pusă în regim de concurență acerbă, România își va da seama că singura condiție pentru a face față acestei concurențe
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
numită "spirit", iar din coliziunea lor se poate isca dezastrul vieții sale sau, dimpotrivă, apoteoza ei. Așadar, din balansul mai mult sau mai puțin echilibrat între cele două părți iau naștere formele pe care le poate lua seducția umană. Cînd cumpăna înclină de partea cărnii, vom avea de-a face cu formele triviale de seducție obișnuită, cele în cursul cărora spiritul moare înăbușit de patima cărnii. Cînd în schimb, balanța înclină de partea spiritului, vom avea de-a face cu formele
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
ultimul nostru război cu Turcia, al curcanilor din '77. Succesul conferinței abia trecute îl îndeamnă pe vorbitor să repete lecția de istorie, aruncîndu-se, însă, în apele neașezate ale unui passé recent. La 1880 se pare că este o vreme de cumpănă, a dezamăgirii de sfîrșit de veac, cînd toate sacrificiile au părut făcute în zadar. Că nu este așa, că istoria, oricît de compromisă, cînd progresul bate pasul pe loc, poate anima mîndrii deloc trecătoare, încearcă Odobescu să amintească. Luarea Plevnei
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit, omul cu fața verzuie, cum l-a văzut Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de stat, care s-a identificat cu Revoluția franceză, a crescut și a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul Souday, criticul cu care-l compară E. Lovinescu. Acesta e apreciat inclusiv pentru elasticele sale
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
preconiza revenirea la clasicism ca un complement necesar al ideii de ordine. O altă remarcă a lui Șerban Cioculescu, mai puțin previzibilă, este cea potrivit căreia critica literară a Franței ar fi suferit de "absența unei puternice culturi filosofice, în cumpănă cu solida pregătire clasică". Excepție făcînd Taine, ceilalți critici francezi ar fi manifestat "tendințe de autodidacți", atrași de voga cîte unui singur curent de gîndire. în acest vid filosofic s-ar fi produs artificii ale unilateralizării. Sainte-Beuve a preconizat "un
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
mai luat și pe copilele astea cu noi? Pentru că ele știu drumul prin zona asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a scos rucsacul și l-a aruncat aiurea, apoi a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea fântână, însă ea a ajuns deja într-o clipă lângă cumpănă și a apucat lanțul găleții, coborând-o în adânc. Portocala
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
l-a aruncat aiurea, apoi a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea fântână, însă ea a ajuns deja într-o clipă lângă cumpănă și a apucat lanțul găleții, coborând-o în adânc. Portocala s-a dus și ea la fântână și a pus florile în jgheabul de lemn unde se adunase apă de la ploaie, și de unde beau animalele pădurii, probabil. Soarele se reflecta
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
toți rucsacele și am pornit din nou la drum, prin crâng, urcând dealul în șir, unul după altul. Ghidușa a rămas la urmă, lângă mine, iar Hamsterii au luat-o înainte, de data aceasta. În spatele nostru, fântâna a rămas cu cumpăna sa legănându-se alene, de parcă ne-ar fi pândit în continuare. În scurt timp, am ajuns în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
era de-a dreptul evident că totul nu fusese doar un vis, că avusesem dreptate să credem în existența supranaturală a solzilor... Am hotărât să ne întoarcem la Valea Verde. Am alergat înapoi spre crâng, am trecut pe lângă fântâna cu cumpănă, care părea acum o fântână obișnuită și cam pustie... apoi am ajuns la drumul care ducea spre sat. Am mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul răcoros, am auzit glasuri înăuntru. În sală era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]