568 matches
-
știa că moare? -• A! ... Așa! ... se potoli Drăgănescu, dar începură ciocăneli noi subt coastă. Era acum și el îndoit. Să-i dea Elenei telegrama tocmai în ajun de concert și după înmormîntare! O luă în mână, o întoarse, o răsuci. Cumpăni sentimentele și disciplina lor. Vroia să facă ceea ce ar fi fost mai plăcut Elenei. O înapoie nedeschisă. - Du-o în salonașul doamnei. De se întoarce cu domnul Marcian are s-o găsească! In automobil, Elena ședea între Mini și Marcian, liniștită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de acolo, pe marginea acoperișului. Mânios, Mehală luă bastonul și, fără să-l simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri, dar piciorul îi alunecă pe tablă ; de pe acoperiș el căzu de-a rostogolul și se prăbuși în curte. Plin de furie, Mehală privea de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un moment dat, e întrerupt: „Să știți, însă tovarășe secretar, că ultimul cuvânt în legătură cu plecarea elevilor și a cadrelor pe șantier îl avem tot noi, școala, liceul. Sigur, se pare că alegerea e bună, însă... să mai vedem, să mai cumpănim... Am înțeles că sarcina noastră este să vă dăm un lot de atâția tineri. Ne vom achita de ea așa cum trebuie, să n-aveți nici o grijă. Acum, o să vă rog să mă scuzați, trebuie să plec, sunt chemată la Inspectorat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Direcției Comerciale să se ocupe de problema dumneavoastră” “Păi, da, și el ce-o să se mai ocupe!”... “Corb la corb nu-și scoate ochii, asta știe fiecare din noi”, ripostară alte voci. Oare cum ar fi mai bine?, încearcă să cumpănească omul politic. Cu ăștia nu te poți pune, mai ales când ești singur. Dacă nu-l expedia pe Nelu și ARO-ul lui, acum ar fi fost în siguranță, nu în fața ăstora care sunt înrăiți și flămânzi. Mai bine să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În fond, cine n-are parte, pe parcursul viețuirii sale, de atâta amărăciune și tristețe?... Dar, ar putea cineva să spună că nu i-au fost date fericire și bucurie? Cum să le pui în balanță? În care cântar să le cumpănești? tic-tac, tic-tac... ...“Miluiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta... Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi... Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se încruntă. - Și ce se va întâmpla? - Nu are rost să știi. Execută doar instrucțiunile mele. Janasen cumpăni și protestă. - Ați spus adineauri că "noi" ar trebui să ne asumăm niște riscuri. Am impresia că numai eu risc. - Prietene, zise Discipolul cu o voce de oțel, te asigur că greșești Dar să nu discutăm Alte întrebări? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
alege soluția facilității. Cei doi ofițeri se întoarseră spre ea și, de comun acord, îl priviră pe Enro, întrebători. Gorgzidul își studie sora cu un zâmbet lejer. - Poți fi sigură, zise el cu severitate, că mareșalii Rour și Ugell au cumpănit bine faptele. - Firește, aprobă Rour. Ugell se mulțumi să o țintuiască cu ochii săi albaștri ca de gheață. - Doresc să aud propunerea lor, zise scurt Patricia, înainte de a-mi face o părere despre acest lucru. Enro zâmbea în continuare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși cu îndrăzneală în bucătărie. Femeia tocmai scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă o masă frumos aranjată într-un colț, apoi fu remarcat la rândul său de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se încruntă. - Și ce se va întâmpla? - Nu are rost să știi. Execută doar instrucțiunile mele. Janasen cumpăni și protestă. - Ați spus adineauri că "noi" ar trebui să ne asumăm niște riscuri. Am impresia că numai eu risc. - Prietene, zise Discipolul cu o voce de oțel, te asigur că greșești Dar să nu discutăm Alte întrebări? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
alege soluția facilității. Cei doi ofițeri se întoarseră spre ea și, de comun acord, îl priviră pe Enro, întrebători. Gorgzidul își studie sora cu un zâmbet lejer. - Poți fi sigură, zise el cu severitate, că mareșalii Rour și Ugell au cumpănit bine faptele. - Firește, aprobă Rour. Ugell se mulțumi să o țintuiască cu ochii săi albaștri ca de gheață. - Doresc să aud propunerea lor, zise scurt Patricia, înainte de a-mi face o părere despre acest lucru. Enro zâmbea în continuare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși cu îndrăzneală în bucătărie. Femeia tocmai scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă o masă frumos aranjată într-un colț, apoi fu remarcat la rândul său de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întrista problema viitorului aprovizionării cu petrol. „Deci, cât de mult timp mai avem până când vom rămâne fără petrol? Câți ani mai pot fi exploatate rezervele pe care le avem sub pământ?” Am întrebat eu candid. Mă așteptam la un răspuns cumpănit de genul că așa ceva era imposibil de afirmat cu precizie - un șeic nu poate măsura câmpul de petrol de sub pământ pentru producția viitoare, să spunem, așa cum un fermier nu poate număra câți porci are pentru a previziona care va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
adică o prună uscată. Evident, mărul nu contează. Merele cad În capetele a tot felul de inși care nu sînt Newton. Singurul care contează este mărul care a căzut În capul lui Newton, al nimănui altcuiva. Așteaptă ca publicul să cumpănească dacă ei sînt Newton sau nu. — Eu aparțin unui club care face ca merele să cadă În capetele oamenilor, Clubul Merelor În Cap. Unii membri sînt morți, cum ar fi Herman Melville, Walt Withman, Nathaniel Hawthorne, William Blake, Marcel Duchamp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a intrat direct în subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-am limitat să-i relatez adevărul adevărat, dar ca și cum totul a avut loc întâmplător. Mi-a cumpănit cuvintele, nu foarte convins, după care a hotărât: - Tu oricum ai nevoie de o femeie, și mâine o vei avea. Era o sclavă pe nume Vibana, fiica unui saxon și a unei sclave romane. În dimineața următoare, în locul lui Lucio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
onoarea părinților lor, și astfel i-am potolit. Cu toate că, în timp ce o îngropam pe Vibana, hohotele lor de râs, provocate de bere, îmi răneau urechile. A doua zi de dimineață mi-am pus lucrurile în doi desagi pe care i-am cumpănit pe cal și am dat foc casei. Cei mai în vârstă m-au însoțit, triști și rușinați, preț de o milă dincolo de domeniu, spre Concordia. Când ne-am luat rămas-bun, le-am zis cu amărăciune: - Dacă n-o să izbutiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
împărăția, numai că unul va fi foarte curajos și viteaz, însă și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte și victorii, pe când celălalt fiu va fi înțelept, cumpănind totul de două ori înainte de a face o dată, dar foarte fricos, temător chiar și de umbra lui, încât orice îi va provoca panică. Fericită de vestea pe care tocmai o primise, că în sfârșit va putea fi mamă, dăruind împăratului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urmelor, trebuie să-i continuați politica în ziua de mâine. Ați putea vorbi cu el. Să-l faceți să înțeleagă gravitatea problemei și dificultățile pe care le poate aduce după sine în viitor. Într-un cuvânt: să-l faceți să cumpănească mai bine această temă. — E în regulă. Voi încerca! Lăsați aici acel studiu - care pare într-adevăr făcut de experți - și îi voi cere președintelui Jaén să-l citească în timpul călătoriei. Făcu un gest vag: E tot ce vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stătea gârbovit Într-o Încercare de-a le ascunde forma. În cele din urmă, În primul vagon, găsi un compartiment gol și se așeză lângă geam, apoi se ridică să Închidă ușa. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el și cumpăni dacă să transfere sau nu pungile În ea. În timp ce se gândea, ușa compartimentului fu trasă brusc În lături de-un om În uniformă. Preț de-o clipă halucinantă, Brunetti Își văzu cariera În ruine, el Însuși la Închisoare, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a gropii de gunoi, să fie duse de acolo deșeurile. — Și unde să fie duse? Întrebă Brunetti, pe-o voce ascuțită. — Să fie duse altundeva decât unde sunt acum, Guido. — Într-o altă parte a Italiei? Brunetti urmări cum contele cumpănea dacă să-l mintă sau nu. În cele din urmă, hotărându-se să n-o facă, Brunetti nu avea niciodată să Înțeleagă de ce, contele spuse: — Poate. Dar mai probabil afară din țară. Înainte ca Brunetti să mai poată pune alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu și În cea a unei chivuțe. Cel puțin, În ziua ghicitului că, apoi, În cursul detenției, va acredita prevestirile țigăncii, văzând că ele se confirmă În totalitate. Arestarea Voiserăm să intitulăm „Hăituiala” această parte a comentariului nostru literar, Însă cumpănind, apoi, credeam că se cuvine să respectăm titlul preferat de autoare pentru acest capitol al cărții, căci termenul „Arestarea” este mai cuprinzător și mai relevant, În timp ce „Hăituiala”, cum se va vedea din prezentarea pe care o vom face, ar fi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
casa tatălui tău». Fecunditatea care influențează aproape obsesional primele stadii de viață și lentul proces de umanizare (Gen 1,28) pare să se deschidă spre noi orizonturi. Drama sterilității - ca paradigmă a falimentului și a morții iminente - influențează și, oarecum, cumpănește întreaga existență a lui Abraham, și nu doar a lui, ci și pe aceea a tuturor celorlalți. Și iarăși, Scrisoarea către Evrei ne duce departe... în profunzime: «El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu gravitate, ca și cum ar fi cumpănit îndelung o afacere.) Că dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe de la suflet și le-aș mârli și eu pe vreo două guvernante... Ăă... Asta doar ca să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moare eșuată-n prospețime? - Ce o împiedică să se usuce glorios în amurg? Și cum pot fi țări care n-au soartă, din teamă de anemia consecutivă "istoriei"? Devenirea universală înregistrează numai popoarele ce nu se cruță, ce nu-și cumpănesc destinul, ci se îndreaptă triumfător și nemilos spre agonie. Primejdiile creației îndepărtează atât pe indivizi, cât și pe țări, - de spirit. Preferând sănătatea, se opun naturii. Florile își rețin mireasma ca să nu se usuce? Parfumul e istoria unei flori, precum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar înțepeni într-un adevăr. Dar omul trăiește cu adevărat numai întru cât se plictisește de orice adevăr. Izvorul devenirii este posibilitatea de greșeală a lumii. O epocă se reazemă pe un adevăr și crede în el fiindcă nu-l cumpănește. Cum l-ai pus la cântar și-i măsori greutatea, se transformă într-un adevăr oarecare - în eroare. Când judeci, orice - din siguranță de nestrămutat ajunge un principiu ce se clatină fără rost. Nu poți fi lucid într-un adevăr
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]