571 matches
-
confuzie care ar putea să te ducă la pierzanie în împrejurări complicate. ― Spune-mi atunci! Învață-mă! De ce te opui încercării mele de a înlocui clonele de pe Lumile Agricole cu colonii de zeți? Kasser trase aer în piept și răspunse cumpănindu-și cu grijă vorbele, fiindcă știa că avea una dintre puținele ocazii care îi mai rămăseseră de a schimba cursul istoriei. ― Toate lucrurile vechi, fiule, au resurse nebănuite. Iar Abația este unul dintre primii piloni pe care s-a clădit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zgârciți până și la sateliții meteorologici? ― Ba nu ne zgârcim deloc. A fost o ploaie de meteoriți și doi dintre sateliți au fost avariați. Asta e mai degrabă vina Dumnezeului ăla la care te tot închini decât a noastră. Isidor cumpăni încă o dată. Știa că districtul Sagittarius avea mare nevoie de Praxtor. "Niciodată să nu subestimezi puterea disperării!" îl învățase cu mulți ani în urmă Kalator. Iar administrația Sagittarius avea și ea dreptate într-un fel. Nu știa cum și de ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
călugări augustinieni. Nu îi văzuse însă intrând în biserică și asta însemna fie că rămăseseră acolo încă de cu seară, fie că între clădirea aceea și Abație exista un tunel secret. Opta imediat pentru cea de-a doua soluție și cumpăni preț de câteva clipe dacă ar fi meritat să încerce să îi ucidă pe cei doi pentru a putea explora apoi tunelul. Zvonul unor pași furișați îl făcu însă să privească iarăși in jos. Izvorâte parcă de niciunde, trei siluete
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu s-ar fi grăbit să le tulbure fericirea. ― Nu, nu e vorba de asta. Dar s-a întîmplat un lucru care ne arată că s-ar putea ca izbăvirea voastră să vină curând. Xentya o să nască un copil. Maria cumpănise cuvintele astea o zi întreagă. Se gândise să le spună că fata e însărcinată, dar își dorea ca toată lumea să înțeleagă cât mai repede cu putință ce se întîmplă. Sterilitatea femeilor din Satul de Clone fusese întotdeauna asociată cu Ciuma
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lucru, recuperând spațiul pierdut de quintul care nu se așteptase la o asemenea ripostă. Omul câștigă, dar fără un avans glorios. Mulțimea era în delir. Performanțele de piloți ale quinților erau renumite. Viteza lor de reacție le permitea să își cumpănească foarte bine acțiunile. Era desigur posibil ca, în măsura în care ar fi beneficiat de o navă mai bună, quinții să fi fost și mai rapizi decât zeții, dar Bella se îndoia că clonele avuseseră timp să construiască navete superioare și asta în lipsa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e mai aproape de adevăr. Bella ridică paharul și sorbi delicat din substanța aceea pe care soldații reușiseră să o apropie destul de mult de vinul făcut din struguri. - Ești trist. Sau preocupat..., continuă împăratul pe același ton sprințar. N'Gai Loon cumpăni un moment dacă nu ar fi fost nevoie să îi spună lui Bella despre isprăvile de luptă ale lui Zuul. Știa că împăratul îl suspectează că are ceva împotriva creaturii aceleia caraghioase și că, oricum, chiar dacă ar fi văzut cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în totalitate, dar perfect capabil de performanțele marțiale ale unui membru deplin al ordinului, să ia calea clonelor și să continue singur ceea ce el întrezărise, din păcate, cu câțiva ani prea târziu. Clonele nu trebuiau să aibă niciodată un quint. Cumpănind între presupusele abilități ale lui Zuul și dificultățile pe care știa că elevul său le are deja, N'Gai Loon înclina mai degrabă să se aplece asupra problemei Quintaratului. - Ești atât de gânditor, se plânse Bella. Nu vorbești deloc... Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În fața ochilor i se perindau valuri nesfârșite dintr-o materie vâscoasă verde în care înota ținîndu-și în mâini capul, care nu mai era legat de corp. Mirosul și gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
GÂNDURI TÂRZII O, gândurile care vin târziu, Într-un târziu, întârziat în vreme Aș vrea să le-nțeleg și să le știu Ca pe cuprinsul unor teoreme... Cu ele-aduc, acel fertil nămol Pe malurile râurilor noastre, Cum viscolele cumpănesc la pol Seninul înghețărilor albastre... Vin de demult, din depărtare vin Și-n așteptări au depistat lumina În care-acum ne regăsim deplin, Ca rodu-ngemănării cu tulpina; Sunt tot atât de așteptate azi Cum fost-au ieri și fi-vor poate mâine Și
G?NDURI T?RZII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83800_a_85125]
-
perspectivă globală asupra operei lui Kundera, ci ia În discuție, rând pe rând, textele acestuia. Dar, așa cum vă spuneam, În clipa de față, metoda aceasta analitică nu mi se mai pare chiar atât de nimerită; În sfârșit, trebuie să mai cumpănesc puțin lucrurile. Mă simt vinovat, Nicki, nu numai pentru faptul că nu v-am mai scris de atâta vreme, ci pentru că am Întârziat, totodată, să-ți trimit cartea lui Cornel Ungureanu despre Mircea Eliade. Dar, Într-un colț de minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant nu Întârzie să intre, Însă, În dialogul dintre soți. Forța sa disturbatoare luminează instantaneu zone sufletești ambigue, mutațiile lor potențiale. După momentul de pace tăcută a ceaiului, fericiții soți simt nevoia să-și vorbească. Ei revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a trebuit să trag tare ca să organizez petrecerea origami. Am făcut ce mi-a spus Lisa, am ascultat tot ce au avut de spus colegii ei, nu am pălmuit pe nimeni, le-am promis că voi lua o decizie bine cumpănită în următoarele două zile. Glumeam, desigur. Acum mai aveam la dispoziție foarte puțin timp ca să pregătesc totul. Cum Maria și Lisa insistau să vină, era important ca petrecerea să nu fie dezastrul pe care-l anunța partea rațională din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebile domniei și într-un fel pretindea să nu se îndeplinească nimic fără știrea lui. În schimb, Theodosie părea deasupra lucrurilor lumești, nu-l preocupa decât, cum spunea el, „grija turmei”, dar când se luau hotărâri, cuvântul lui spus liniștit cumpănea greu. Doamna Maria era cea care încerca din umbră să tragă toate ițele și-l atrăgea pe vodă acolo unde dorea ea; dar ca un făcut cei doi, Dinu și mitropolitul Theodosie, mereu atenți, îl povățuiau pe măria sa în așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
discutau în șoaptă despre valoarea celor două cărți. Nu reușea să le pătrundă sensul vorbelor, le scuza însă patima de bibliofili, dar i se părea că i se face o mare nedreptate. Este adevărat că toată tinerețea se străduise să cumpănească și să judece lucrurile fără pasiune, dar acum față de cei trei bărbați, Cantacuzini în fond toți trei, întrebându-se cum au ajuns manuscrisele până la ei, el, Antonio Maria Del Chiaro aparținând primei generații de evrei botezați din familia lui, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luminând acum din stânga, băgă de seamă cum capul ieromonahului se lasă în piept, deci adormise. Până la el nu se auzea sforăitul dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea piciorul la fiecare pas? Noaptea i se părea măreață, îi pierise frica aceea care-i paralizase simțurile când crezuse că ieromonahul este nebun, acum știa că nu este. Aerul rece avea o transparență neobișnuită și luna plină i se părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știrile despre cele petrecute la București nu trebuiau să ajungă înaintea emisarului și asta pentru că legenda despre aurul voievodului era atât de înrădăcinată încât fascinația pe care o exercita asupra sultanului și a marelui vizir nu a mai putut fi cumpănită de nici un fel de rațiuni politice sau de preceptele lui Mahomed. După patru zile petrecute în șa, ienicerul a transmis marelui vizir în persoană depeșa prin care se anunța capturarea voievodului, a familiei sale, a bunurilor de preț personale, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-o amintească până-n ziua de azi mușchii și articulațiile mele. Cum trebuie să mă aplec și să-mi ridic mănușa de jos, și cum s-o arunc, cum să cântăresc greutatea bâtei, cum s-o apuc, cum s-o cumpănesc și cum s-o balansez în cercul de bătaie, cum s-o ridic deasupra capului, cum să-mi flexez și să-mi destind umerii și gâtul înainte de a păși și de a-mi propti picioarele exact acolo unde le este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în urmă orice slăbiciune, nemaivăzând nimic în fața ochilor, în afara unui trup și a unui chip, rămânând perfect lucid totodată, conștient că nu poți iubi această zidire mai mult decât pe Ziditorul ei. O disperare lucidă, da, care te îndeamnă să cumpănești, să cântărești, să migălești, să-ți dedici viața, da, e de tot râsul să-ți dedici viața unei femei sau, dacă te țin curelele, mai multor femei. Dacă ai vocație pentru așa ceva, dacă ai sânge-n instalație, iar privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pornit să candideze la președinție la alegerile viitoare, Milică-tată, măcar de-ar ieși, și atuncea să te văd cum ai să mai latri la bandiții de la Cotroceni... Dacă nu cumva ți se făcuse dor de orfani, Rafaele, luând aminte și cumpănind la duhurile rele, care par să fie întotdeauna în altă parte decât acolo unde ți se pare că le vezi. Ritualul alcătuirii frazelor și al aranjării lor în paragrafe devenise o voluptate și un viciu, culminând cu momentul de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
popa Spiridon să scoată sfinții din biserică și facem slujbă. Da' ce e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e unu pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și să mă declar fericită: sunt într-o mare derivă, știi bine asta... Știu, Arm, și cred că am înțeles motivele, dar eu sunt aici și poți conta pe mine oricând ai nevoie, o asigură el cu seriozitate. Tăcu puțin, cumpănind ceva în gând, apoi vorbi mai departe. În ceea ce privește relația ta cu fetele, de așteptările tale de la ele, am o mică nedumerire... Tu mereu amintești de datoria ta față de ele, adică așa trăiești, așa acționezi. Nu ai să cazi oare în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cucăind : - î...î...n Sâ...isti... - Și unde te duceai acuma, măi băiete ! sări nevasta ascuțit. Ai apucat-o către Schit ! Ca să nu se agraveze lucrurile, femeia se întoarse la jandarm: - A băut la restioran cu tat-su. între timp, cumpănindu-se pe picioare, flăcăul se părăvăli dintr-odată pe spate. Prohabul i se descheie și femeia îl privi ciudat. Apoi se înveseli : - Nu vezi, nici ismană n-are pe el, bată-l cucu ! Un om cu privirile încrucișate se uita
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
avea curajul să „trișeze”, va fi vai și amar de pielea lui. Cei păgubiți au dreptul să decidă: viața ori moartea nemernicului...!!” Balaurul avu deschiderea. „25oo...” - juma-juma. Cap de mort contră. „32oo...” - așa și așa. Doctorul cu fler de cunoscător, cumpăni situația. „54oo...” - para’ndărăt. Gică picior de lemn avea zarurile În mâna stângă. Cu o iuțeală fulgerătoare le strecură În mâna cealaltă, le vântură de câteva ori În palmă și, În cele din urmă le fulgeră pe covor, sub privirile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai acestei moderne Metropole, ce se călcau În picioare, se Înjurau, uneori chiar se loveau...!! O fracțiune de secundă, imaginația sa călători către Însorita capitală a greciei, unde acest mijloc de locomoție Îl puteai găsi permanent. Ne având altă soluție, cumpăni situația: dacă mai rămânea aici, putea aștepta mult și bine deoarece șansele erau minime. Deci, se Îndreptă către Cișmigiu, cu ochii pironiți pe partea carosabilă a drumului, cu gândul la Atena care-l aștepta desigur Îngrijorată, mai mult gata congelată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi În fața restaurantului Lido. Privi cu nostalgie la imensele geamuri cari erau acoperite cu draperii din catifea grena, cumpănind. Să intre ori să-și continue drumul. Nu avu timp să gândească prea mult: portarul localului Îl Întâmpină exclamând. „Să trăiți domn’inginer, să trăiți. Nu v’am văzut de un car de vreme. Ce mai faceți...?” Oarecum surprins, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]