368 matches
-
ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai învârtește roata lumii, îi stătea pe buze să spună, dar preferă totuși să păstreze acest gând doar pentru sine, din delicatețe. În acel moment, în liniștea care se așternuse, se auzi, cumpănit și înțelept, glasul lui Zalman Aron: Să nu vă pierdeți nădejdea și să vă țineți cum se cuvine firea, dragii mei... De la robia egipteană încoace, noi, evreii, am fost supuși de soartă la cele mai grele și mai cumplite încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
accepta s-o primească pe fiica sa cea mică, Măndica, și pe bărbatul ei să locuiască în casa lui. Bine-ar fi, Grigore, dacă ar veni ei, americanii, și peste zece ani! îi răspunse Stelian cuscrului său, rostindu-și vorbele cumpănit și în așa fel încât țăranul să-și dea seama că nu-i împărtășea încrederea naivă. Dar uite că, deocamdată, țara tot de comuniști e cârmuită și tare mi-e teamă că peste câțiva ani, pe timpul ăsta, dumneata n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la anul 1938, ajungeam la concluzia că nici două sute de ani n-o să ne-ajungă!... În afară de faptul că, așa taciturn cum era, emitea periodic astfel de idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poată conduce împărăția, va fi nevoie atât de neînfricarea și vitejia lui Amirion, care era potrivit pentru a conduce lupte, misiuni și războaie, cât și de înțelepciunea și diplomația lui Sturion care datorită firii sale calme, va lua cele mai cumpănite decizii. După câțiva ani în care frații au condus cu vitejie și istețime împărăția moștenită, se zvonea că un ciclop uriaș rătăcește prin regat vrând să preia conducerea prin mijloace necinstite uzurpând tronul fraților împărați. Anticipând amenințarea ce-i pândea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l trimit la IML, la Brest. Se uită țintă la ea de parcă ar fi delirat, și cu siguranță ar fi Încercat s-o aducă la sentimente mai cumpănite dacă ea nu l-ar fi lăsat mască, luînd-o din loc. TÎnăra femeie așteptă să rămînă singură pe faleză și se duse să mai arunce o ultimă privire golfului pe care valurile fluxului, În mișcarea lor de du-te-vino, Îl spălau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se mutaseră la Florența pe timpul iernii, astfel Încât Henry și Fenimore se putură bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate. Când Fenimore trebui să ia În stăpânire apartamentul din Casa, Henry se mută jos, În oraș, ocupându-și locul În caruselul social al comunității de expatriați, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și cărămiziu. De jos, oamenii de treabă chiuiau, căutând probabil să-l avertizeze cu privire la harta curenților ascendenți (pe care el însuși, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum, izvorul siniliu Ce-nsuflețește viața din rubine... Ori renunțând, acasă să revin, De dincolo de-nfățișări și forme Ca o aromă adormită-n vin Neafectată de rigori și norme... Din care, regăsit, să mă destram În febra căutărilor diurne Și cumpănit, s-adulmec orice gram Ce amintirea-ncearcă să îl scurme... Oprește tu, al dragostei șuvoi, Al apei val, ce-n unde se transformă Și-ncearcă să separi, de poți, din noi, Un înțeles, din viața uniformă...
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
Am Început să aștept cu mai multă nerăbdare să văd apărând numele Abelhammer În inbox decât orice altceva În viața mea. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Nasdaq a lovit ca Pearl Harbour. victime numeroase. clientul caută sfatul profesionist bine cumpănit al respectabilului administrator de fonduri britanic: să mă Împușc acum sau să aștept până după prânz? Jack De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Stai liniștit, respectabilul administrator de fonduri se gândește tot timpul la tine. Așteptând sentința legată de rata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
l-a învățat în copilărie și l-a înțeles la maturitate. L-a "învățat", e spus aici fără nici o nuanță peiorativă; a învățat religia, iubind-o; așa cum învață copiii toate lucrurile fundamentale - umbletul, cuvintele, jocurile, cântecele. De timpuriu, copil-minune și cumpănit cum era în toate, părinții s-au gândit să-l pregătească pentru preoție. Îi plăceau rosturile bisericii; făcea parte din corul copiilor și da răspunsurile lui Padre Antonio în limba latină, scâlciată, fără îndoială, dar plină de farmec pentru mintea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic, dar stăpânit, baritonal cu inflexiuni molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de nestrămutat... Dar, stăpân pe mișcările trupului sau pe vorbele sale, calm și cumpănit. Lisandru pentru o clipă muți, nu se aștepta la asta... - Da‟ mata... dom‟șorule, ci ti bagi întri noi ? Și mai făcu doi pași spre el; iar Tudor îi văzu răutatea din ochii lui mici de sub sprâncene. - Las-o Lisandri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul lui Herr Kolber, conștiința și mai sigură a abilităților sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adesea că-i bine să fii căsătorit. — Nu-i prea rău, spuse Ninici cu modestie. — Spune-mi, ce-ți aduce? — O pâine și o bucată de cârnat. Uneori ceva unt. E o fată bună. Dar gândurile sale nu erau tot atât de cumpănite. Nu sunt destul de bun pentru ea. Mi-ar plăcea să fiu bogat și să-i dăruiesc o rochie și o eșarfă și s-o iau la Belgrad și s-o duc la un spectacol. La Început se gândi cu invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îi va fi din nou folosită experiența publică acoperă ultimii paisprezece ani ai existenței sale. Simetric, agonia morală a acestui om pasionat a durat tot atîția ani cît a fost secretar al Senioriei. Flatîndu-l pe Vettori pentru felul "ordonat și cumpănit în care își îndeplinea funcția publică" de ambasador al Florenței pe lîngă papalitate, Machiavelli pare să retrăiască, prin prietenul său, timpul cînd el însuși era activ, mai ales atunci cînd îl îndemna să continue astfel. Nu ezita să mărturisească ironic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Filippo și de Pagolo, atît cît aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobîndit ceva din bunăvoința dumneavoastră odată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sînt prea fericit de a vedea cît de ordonat și de cumpănit vă îndepliniți funcția publică pe care o aveți; și îndemnul meu este să continuați tot astfel, deoarece acela care renunță la propria lui liniște pentru liniștea altora o pierde pe a lui însuși, iar de la ceilalți nu primește în schimb
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vadă, iar cine are bani și-i dă unora care dărâmă, să răspundă prezentului; dar mai ales veșniciei. Carte frumoasă, cinste celor care te scriu!.. Autorul Tudor Arghezi EX LIBRIS Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingaș cumpănită; Ești ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată pe un fir de păr, Și paginile tale, adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. - prof. Alexandru Mânăstireanu; „Îndrăgostit de arhive, Ion N.Oprea selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare, vă înalță și vă ține, fără îndoială, la loc de cinste pentru totdeauna. Ea alimentează făclia culturală ce arde permanent de sute de ani în acest colțișor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
vă codiți! ― Nu mai putem, cucoane, cu învoielile vechi! țipă Toader Strîmbu. Îmi pier copilașii de foame, măcar că am muncit de... ― Nu mai puteți? făcu Miron Iuga. Foarte bine! Stați acasă, și leneviți, și văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate să trăiască din munca cinstită... ― D-apoi că nimeni nu șade, cucoane, că muncim toți destul, dar și dumneavoastră trebuie să ne mai ajutați! zise Serafim Mogoș domol și hotărât. ― Eu la tocmeală nu stau cu nimeni și nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
disponibile. Exprimată cu pompă și cu un interes extrem, ea trezește amintiri familiare. Ea duce imediat cu gîndul la o persoană ori la un lucru absent. Dcă auziți "de Gaulle" vă și apare-n fața ochilor silueta înaltă, cu pasul cumpănit și privirea ațintită-n zare. Noțiunea de "nazist" evocă o mulțime de indivizi mărșăluind în pas de paradă, ridicînd brațele în salutul hitlerist, urlînd slogane și agitînd flamuri cu cruci încîrligate, arzînd cărți ori oameni. Nu atît puterea de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
toarce firele care-l leagă de oameni. Aceștia îi acordă încrederea și-și pun soarta în mîinile lui, într-o identificare totală. Nici măcar ei nu știu exact de ce o fac. Își justifică această părăsire de sine printr-o hotărîre bine cumpănită, o revelație intimă sau amîndouă laolaltă, după pilda cardinalilor intrați în conclav pentru a alege un papă. Rezultatul este totdeauna același: carisma unuia este validată de toți. Situația este descrisă în următorii termeni de sociologul german: "Recunoașterea de către cei dominați
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vom da, dacă vom fi în stare a da. Încît privește cuvintele de sumi fictive, apoi dacă nu se vor încasa multe din sumi, va fi cauza incendiul care a micșurat zecimile județene, iară poetului Eminescu propun a se da cumpănit, nu o dată, cît trebuie, ca după mijloacele bugetului și pentru aceasta să vie comitetul cu o propunere și noi vom discuta. D-l (Casian) Leca: Răspund D-lui Manea, care e de opiniune opusă, cum că nu trebuie. Am să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
află în plin efort de remodelare (Ralf Dahrendorf) și că destule semne indică un interes sporit pentru valorile capabile să-i asigure un echilibru cât mai stabil. Spiritele prăpăstioase întrevăd o nouă "dezlănțuire a istoriei" (Viviane Forrester), în timp ce analiștii mai cumpăniți ne asigură că angoasa "omului democratic" e pasageră și remediabilă (François Furet). Mai calmă prin natura ei decât reflecția politologică se vădește cea a istoricului atent la nuanțe și preocupat să integreze cronotopic faptele. Nici o altă epocă, se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
raport se află în plină reevaluare și noi echilibre se caută din mers într-o lume bulversată de experiențe utopice și de voluntarisme absurde. Mai mult ca oricând, nevoia de ordine în gândire, de estimare corectă a realității, de organizare cumpănită a energiilor a devenit o urgență și ea nu poate primi răspunsuri acceptabile decât prin dialog și exercițiu democratic. Noi suntem poporul" nu e o lozincă de circumstanță, clamată pretutindeni cu vigoare în aceste zile, ci un fel de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de popor, să o facem iubită și respectată, să fie centrul de unde să pornească curentele cele mai bune și sănătoase pentru înălțarea și întărirea neamului". Nu s-ar putea rosti astăzi, în plină derută socială, un gând mai înțelept, mai cumpănit, mai folositor. Legând învățământul de nevoile vieții, Haret s-a interesat în detaliu de problema rurală, la fel de presantă atunci ca și acum, și a propus soluții ameliorative pentru care i s-a adus chiar acuzația că agită spiritele, că instigă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cuvenita inserție în "concertul european". O lectură actuală a acestei opere ar pune în lumină destule similitudini cu clipa de față. Suntem din nou confruntați cu aspra nevoie de a regândi structurile social-politice, economia, cultura, tot ce ține de organizarea cumpănită a viitorului nostru. Mesajul de entuziasm și abnegație ce se desprinde, fără dificultate, din istoria Unirii noastre nu poate fi decât reconfortant. "24 ore", I, 8 (24 ianuarie 1990), p.1 DINCOLO DE TĂCERE S-a spus adesea despre români
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]